ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Examen Comunicare Nonverbală

Rușanu Teodora Lavinia

Publicitate

An 3

1
 Comunicarea și abilitățile sale joaca un rol vital în viață de zi cu zi și, totodată deține
cheia pentru toate sferele din viață noastră. O comunicare eficienta consta în modul în care
folosim cuvintele, propozițiile, respectiv rapiditatea, coerenta, intonația și mimica cu care acestea
vin însoțite. Utilizarea într-un mod eficient a instrumentelor comunicationale pentru a transmite
mesajul potrivit la momemntul potrivit poate rezolva anumite tipuri de crize și ne poate incuraja
pe fiecare dintre noi să ne perfecționăm.

Pentru a intra și mai mult în detalii, comunicarea reprezintă procesul prin care oamenii
fac schimb de infromații, sentimente și semnificații prin intermediul mesajelor verbal și
nonverbale. Privit într-un mod superficial, îl putem considera un proces menit pentru a transmite
informații de la o persoana la alta, dar daca este să analizam numeroasele posibilități prin care
noi putem transmite aceste informații, totul devine mult mai complex. Cu alte cuvinte,
comunicarea se împarte în doua mari categorii: comunicare verbală și comunicare nonverbală.

Majoritatea oamenilor au tendința să confunde cele doua categorii, în sensul în care

comunicarea verbală este cu precădere considerată utilizată mai des și, totodata , există o
preconcepție în ceea ce priveste utilitatea acesteia în viață noastră de zi cu zi. Studiile în domeniu
au demonstrate contrariul, atât comunicarea non- verbală, cât și cea verbală aflandu-se într-o
relație de interdependență. Absența uneia dintre ele putând duce la interpretări eronate și la
transmiterea unui mesaj incomplet sau greșit.

În subcapitolul intitulat La ce servește comunicarea nonverbală?, aflăm că prin

intermediul comunicării nonverbale ne putem comunica identitatea personală și socială. Astfel,
„ semnalele centrale” ne pot ajuta să construim o idee de ansamblu despre interlocutorul nostru
în funcție de voce (tonalitate, accent, ritm etc) sau vestimentație (uniforma, în cazul unui
polițist). Analizând aceste elemente nonverbale, putem afla profesia, regiunea de unde provine,
statutul social etc. al persoanei cu care dialogăm. Când vorbim de comunicarea despre relații cu
ceilalți, gesturile, postura corpului, sau direcția unde ne este îndreptată privirea pot dezvălui tipul
de relație pe care noi îl aveam cu ceilalți. Albert Mehrabian (1969) susține că atunci când noi
folosim atingeri excesive, stăm foarte aproape de persoana respecivă, când dialogam ne
îndreptam privirea exclusiv spre aceasta, dezvăluim că avem sentimente puternice pentru
individual respectiv, suntem apropiați și confortabili unul cu celalalt și nutrim sentimente
puternice pentru acesta. De asemenea, tot acesta, evidențiază faptul că dominarea poate fi

2
exercitată prin spațial pe care persoana respectivă îl ocupă. Exemplul perfect este cel al șefului
care ocupa cel mai mare birou din clădire (Chelcea, Ivan și Chelcea , 2008).

De asemenea, Ivan (2009) în cartea sa, Cele mai importante 20 de secunde. Competenţa
în comunicarea nonverbală, identifică pe baza descoperirilor lui Elliot Aronson şi colaboratorii
(1999, 338) funcțiile comunicării nonverbale ce sunt valabile în continuare pentru comunicarea
digitalizată din ziua de azi. Prima funcție se rezumă la exprimarea emoțiilor, care la rândul lor
sunt exprimate prin expresii faciale. Fie că vorbim de reacții involuntare ( spre exemplu grimasa
facială care apare atunci când ne ardem sau ne lovim), fie că vorbim de expresii faciale studiate
dinainte care nu sunt autentice, dar menite să se potrivească probabil într-un anumit cadru social,
expresiile faciale sunt un puternic indicator al emoțiilor și gândurilor noastre. Cea de-a doua
funcție se rezumă la semnalarea atitudinlor. Michael Argyle (1975) împarte atitudinile
interpersoanel în patru categorii, aflate de-a lungul a doua axe (dominanță/supunere și
atracție/respingere). Ultima funcție este despre facilitarea comunicării verbale. Astfel, din tonul
vocii ne putem da seama de gravitatea situației la care interlocutorul face trimitere sau dacă o
persoană este sinceră cu noi atunci când ne felicită pentru noua promovare, în timp ce are o
expresie ironică pe chip.

Pentru a face o conexiune între comunicarea non-verbală și societatea contemporană

dominată de tehnologie, trebuie să recunoaștem că beneficiile comunicării digitale nu pot fi
negate. Cu toate acestea, opțiunea de a putea comunica unii cu ceilalți fară a ne vedea față în față
sau chiar fară a ne auzi are și dezavantaje, riscul fiind pierderea beneficiilor și componentelor
comunicării nonverbale.

Biel & Gatica-Perez (2010) au demarat un experiment prin care își propuneau să afle ce
influență are comportamentul nonverbal utilizat în videourile de pe YouTube asupra
vizualizărilor și dacă utilizarea acestora într-un mod frecvent are vreo legătură cu popularitatea
acestora. Aceștia au urmărit, spre exemplu, tonalitata vocii și au încercat să observe dacă aceasta
are vreo influenta sau dacă transmite vreo emoție sau vreun mesaj. Aparent, vloggeri care
folosesc un ritm mai alert al vocii însosțite de mișcări energice ale corpului, mâinilor etc., au o
mai mare popularitate în rândul tinerilor. De asemenea, rezultatele au mai dezvăluit că video-
urile care deveneau virale aveau o caracteristică comună, și anume, vloggerul utiliza contactul
vizual cu camera în cea mai mare parte a timpului, făcând interacțiunea să pară mai personală.

3
Un alt factor ce favorizează popularizarea materialelor unui vlogger reprezintă factorii
comunicării nonverbale ce lasă impresia unei personalități extrovertite. Cu alte cuvinte, cu cât
vocea, postura corpului, mimica feței, aspectul fizic, îmbrăcămintea înclina balanță spre o fire
debordantă de energie, creativitate și deschidere socială, cu atât succesul vă fi mai mare.

Kappas, A., & Krämer, N. C. (2011) susțin că limbajul corporal reprezintă aproximativ
55% din comunicarea noastră. De la expresii faciale, cum ar fi o sprânceană ridicată, până la
direcția în care piciorul nostru este poziționat în timpul unei conversații cu o alta persoană, toate
acestea pot fi indicii pentru interlocutor și-l poate ajuta să descifreze ceea ce simțim și vrem să
transmitem cu adevărat. Un alt procent de 38% din comunicare este exprimat prin tonul vocii
noastre, iar 7% prin cuvinte. Acestea fiind spuse, 93% din semnalele transmise prin comunicarea
față în față dispar prin apariția comunicării digitale.

Chiar daca în mare parte comunicarea digitală constă în tastarea cuvintelor, exista în
componența acesteia elemente ale comunicării non-verbale care oferă profunzime și claritate
contextului. Spre exemplu, emoticoanele au oferit progresiv de la apariție până în prezent o nouă
dimensiune comunicării digitale. De la fața zâmbitoare, la cea tristă până la cea care se încruntă,
râde sau plânge, emoticoanele sau emoji-urile acoperă o gamă din ce în ce mai largă de emoții
umane, înlocuind cu success expresiile faciale ce puteau fi exprimate în conversațiile unu la unu.

La fel că în întâlnirile față în față, persoanele ce tind să fie mai expresive folosesc mai
multe emoticoane în mediul online decât persoanele mai puțin expresive. De asemenea, femeile
folosesc mai mult emoticoane decât bărbații, un alt lucru interesant mai este și faptul că acestea
diferă în funcție de regiune și cultură. Emoticoanele au devenit o formă de comunicare
nonverbală atât de importantă încât oamenii de știință au studiat reacțiile neurologice pe care
acestea le declanșează în creierul uman. Toate studiile au avut rezultate asemănătoare: la apariția
emoticoanelor s-a putut observa o creștere puternica a activității la nivelul creierului ce se află în
strânsă legătură cu procesarea emoțiilor, în timp ce partea creierului care este responsabilă pentru
recunoașterea facială nu a înregistrat niciun semnal. Cu alte cuvinte, oamenii pot înțelege
emoțiile exprimate de emoticoane, însă sunt conștienți de faptul că acestea nu reprezintă fete
umane reale (Vinciarelli, A., & Mohammadi, G., 2011).

În opinia mea, un argument relevant care să șuștină cele de mai sus, este decizia pe care
creatorii rețelei de socializare Facebook au făcut-o, adică asocierea butonului de Like cu diferite

4
expresii și emoții umane. Fericiți, triști, surprinși sau furioși, simplul buton de Like poate
exprima o multitudine de emoții în locul unei interacțiuni autentice.

Dacă tot suntem la capitolul Facebook, o altă componentă a comunicării digitale sunt
GIF-urile. Acestea au devenit foarte populare, chiar și publicațiile online de știri de folosesc, mai
ales când subiectul discutat are o componentă vizuală puternică, cum ar fi un articol despre filme
sau chiar sport. Utilizarea acestor GIF-uri în comunicarea digitală înlocuiește practic folosirea
cuvintelor, exprimând tot ce comunicarea nonverbala ar exprima prin mimică și gesturi într-un
dialog față în față. Practic, nu mai avem nevoie de propoziții complete pentru a exprima un gând
sau o emoție atunci când un singur GIF poate avea același rezultat.

În concluzie, după cum putem vedea, comunicarea nonverbala se adaptează evoluției

tehnologice. În acest moment, suntem capabili să transpunem majoritatea elementelor
comunicării orale în scris. Chiar dacă nu se compară cu un dialog autentic, față în față, oamenii
sunt capabili să înlocuiască elementele comunicării non-verbale cu diferite noi elemente
(emoticoane, GIF-uri etc.) și pot înlocui și exprima emoții, gânduri și sentimente cu ajutorul
acesta, fară a mai fi nevoie de cuvinte.

5
Bibliografie

Biel, J. I., & Gatica-Perez, D. (2010, November). Vlogcast yourself: Nonverbal behavior and
attention in social media. In International Conference on Multimodal Interfaces and the
Workshop on Machine Learning for Multimodal Interaction (pp. 1-4).

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana şi Chelcea, Adina (2008). Comunicarea nonverbală: gesturile
şi postura. Cuvintele nu sunt de-ajuns, ediţia a 2-a revăzută şi îmbunătăţită. Bucureşti: Editura
comunicare ro

Ivan, Loredana. Cele mai importante 20 de secunde. Competenţa în comunicarea nonverbală.

(2009). Bucureşti: Editura Tritonic

Kappas, A., & Krämer, N. C. (Eds.). (2011). Face-to-face communication over the Internet:
emotions in a web of culture, language, and technology. Cambridge University Press.

Vinciarelli, A., & Mohammadi, G. (2011). Towards a technology of nonverbal communication:

vocal behavior in social and affective phenomena. In Affective computing and interaction:
psychological, cognitive and neuroscientific perspectives (pp. 133-156). IGI Global.