PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII; DEFINIŢIE; TIPOLOGIE.

A) Definiţie
Deoarece, obiectul contabilităţii constă în a reflecta cât mai corect situaţia patrimoniului unei firme atât
din punct de vedere a situaţiei economico – financiare dar şi a rezultatului activităţii (de a arăta dacă firma a
înregistrat profit sau pierdere) este necesar ca la baza acestei discipline să existe o serie de principii unanim
acceptate.
Astfel, principiile contabile pot fi definite ca fiind reguli generale aplicate ca sistem de referinţă in
contabilitate.
B) Tipologii
Având în vedere faptul că activitatea contabilă trebuie privită în viitor, vom aborda principiile contabile
prin prisma integrării României în UE , conform Directivei a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi a
Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS). Acestea sunt:
1. Principiul continuităţii activităţii(OMFP nr.94/2001) conform căruia întreprinderea îşi continuă în
mod normal activitatea în viitor; (în afara cazurilor particulare de lichidare sau fuziune).
Exemplu: Un calculator în funcţiune va fi înregistrat în bilanţ la valoarea de 2.000 lei, chiar dacă
valoarea de intrare (cost istoric) a fost de 2.500 lei, iar amortizarea cumulată este de 500 lei.
Valoarea din bilanţ = Valoare de intrare – Amortizare
= 2.500 – 500
= 2.000 lei
2. Principiul permanenţei metodelor constă în menţinerea metodelor contabile de lucru privind
evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a elementelor patrimoniale, de la un exerciţiu financiar la altul
asigurând astfel comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.
Exemplu: Dacă se hotărăşte amortizarea unui utilaj prin metoda de amortizare lineară, aceasta nu se va
schimba pe toată durata exerciţiului (1 an).Pot fi schimbate metodele în cazul în care o metodă se dovedeşte
mai eficientă pentru informarea agentului economic, dar aceasta trebuie justificată în Situaţiile financiare
anuale.
3. Principiul prudenţei este considerat pilonul de bază al activităţii contabile deoarece aplicarea lui
protejează întreprinderea dar mai ales terţii împotriva evaluărilor subiective.
Acest principiu nu admite:
 Supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor;
 Subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.
Concluzie: Diminuările de valori vor trebui să fie înregistrate, când apar, ca probabilităţi pentru viitor.
În schimb creşterile de valori nu vor fi înregistrate decât când devin certe şi definitive.
Exemplu: O creanţă asupra unui client în valoare de 1.000 lei, va fi înregistrată în bilanţ la valoarea de
500 lei, dacă clientul este în dificultate financiară, iar probabilitatea de a încasa creanţa faţă de acesta este
doar de 50%.
4. Principiul independenţei exerciţiului presupune împărţirea timpului în perioade egale, numite
exerciţii financiare. Conform acestui principiu fiecare exerciţiu financiar este independent de exerciţiile
anterioare sau viitoare, evidenţiind cheltuielile şi veniturile corespunzătoare doar exerciţiului financiar luat în
calcul, fără a se ţine seamă de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
Observaţie: Un exerciţiu financiar cuprinde o perioadă de 12 luni, respectiv din data de 1 ianuarie până
la data de 31 decembrie al aceluiaşi an. Principiul independenţei exerciţiului este în strânsă legătură cu
principiul continuităţii dar în opoziţie cu principiul prudenţei.
Exemplu: O societate comercială a vândut mărfuri în anul 2007 în valoare de 20.000 lei, sumă care va
fi încasată doar în 2008.Venitul din vânzarea mărfii va fi înregistrat în exerciţiul financiar 2007, şi nu în
exerciţiul financiar 2008 când se va încasa efectiv suma de 20.000 lei rezultată din vânzarea mărfii.

1
 5. Principiul intangibilităţii conform acestui principiu bilanţul de deschidere al exerciţiului curent
trebuie să coincidă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
6. Principiul necompensării conform acestui principiu, valorile elementelor de activ nu pot fi
compensate cu valorile elementelor patrimoniale de pasiv, respectiv veniturile cu cheltuielile. Excepţie fac
compensările admise de IAS-uri. Acest principiu ne oferă posibilitatea evaluării şi înregistrării separate în
contabilitate a elementelor de activ şi de pasiv, a cheltuielilor şi veniturilor.
7. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului potrivit acestui principiu pentru ca
informaţia contabilă să fie credibilă, trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reflectă în contabilitate
să fie în concordanţă cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică (OMFP nr.94/2001).
Exemplu: Un autoturism achiziţionat în leasing financiar de către o societate comercială, trebuie
reprezentat ca activ în bilanţ, cu toate că s-a transferat doar dreptul de folosire nu şi cel de proprietate(am
dreptul să folosesc autoturismul, dar nu sunt proprietarul acestuia).
8. Principiul pragului de semnificaţie (Principiul importanţei relative). Acest principiu prevede că
elementele care au o valoare semnificativă trebuie prezentate distinct în situaţiile financiare iar elementele ce
au valori nesemnificative nu trebuie prezentate separat ci vor fi însumate.
Pragul de semnificaţie ne arată când o valoare este considerată semnificativă şi anume atunci când
omiterea sau declararea ei eronată ar influenţa deciziile utilizatorilor de situaţii financiare.
Exemplu: Elementele patrimoniale care au o valoare redusă, deşi sunt reînnoite în permanenţă vor fi
înregistrate în bilanţ la o valoare fixă deoarece nu depăşesc pragul de semnificaţie.
9. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv conform acestui principiu evaluarea
separată a elementelor de activ sau de pasiv se face în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei
poziţii din bilanţ.
10. Principiul costului istoric conform acestui principiu orice valoare economică a unui bun este
înscrisă în contabilitate pe baza costului de origine numit cost istoric (cost de intrare, de achiziţie), de la
intrare până la ieşirea acestuia din unitate.
11. Principiul cuantificării monetare unitatea monetară este reţinută în dublă ipostază ca unitate de
cont şi unitate de cumpărare.
12. Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile presupune compararea (asocierea) eforturilor
(cheltuielilor) cu efectele (veniturile) în vederea stabilirii rezultatului exerciţiului (profit sau pierdere).
Exemplu: O societate comercială a înregistrat, în exerciţiul financiar 2007, venituri în valoare de
500.000 lei şi cheltuieli în valoare de 200.000 lei. La sfârşitul exerciţiului, societatea a înregistrat un profit de
300.000 lei.
Observaţie: Există şi alte principii, dintre care amintim:
- principiul nominalismului monetar
- principiul autonomiei întreprinderii
- principiul justificării faptelor
- principiul obiectivităţii

2
 SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ
1. continuităţii activităţii

2. permanenţei metodelor

3. prudenţei

P 4. independenţei exerciţiului
R
I
N 5. intangibilităţii
CI
P
I 6. necompensării
I
L
E
7. prevalenţei economicului asupra
C juridicului
O
N 8. pragului de semnificaţie
T
A
BI 9. evaluării separate a elementelor
L de active şi de pasiv
E
10. costului istoric

11. cuantificării monetare

12. conectării cheltuielilor cu

veniturile

13. altele

3
Sarcini de lucru:

1. Prezentaţi succint structurile patrimoniale.

2. Enumeraţi 5 principii ale contabilităţii şi exemplificaţi.
3. Prin trasarea de săgeţi găsiţi corespondentul fiecărui element patrimonial:

1. mărfuri a) datorii
2. clienţi b) active imobilizate
3. clădiri c) stocuri
4. capital social d) creanţe
5. credite e) surse proprii de finanţare

4. Priviţi imaginile de mai jos şi:

a) precizaţi căror tipuri de structuri patrimoniale aparţin bunurile respective
b) încadraţi elementele patrimoniale în grupa de active sau pasive din care fac parte.

5. Se dau următoarele date:

Capital social 200.000 lei

Mărfuri 10.000 lei
Materii prime 5.000 lei
Clienţi 2.000 lei
Furnizori debitori 2.000 lei
Rezerve 39.000 lei
Construcţii 200.000 lei
Fondul comercial 20.000 lei

Se cere să se determine:
a) valoarea stocurilor;
b) valoarea capitalurilor proprii;
c) valoarea activelor imobilizate;

4
Test grilă

Specificaţi varianta corectă pentru următoarele enunţuri:

1. În contabilitate, decuparea în timp pe exerciţii financiare a vieţii înteprinderii are la

bază principiul:
a) costului istoric;
b) permanenţei metodelor;
c) independenţei exerciţiului;
d) necompensării.

2. Potrivit principiului costului istoric, un frigider achiziţionat în anul 2007 la valoarea de

2.000 lei, se va regăsi înregistrat în contabilitate în anul 2008 la:
a) aceeaşi valoare;
b) la valoarea pieţei;
c) la o valoare mai mică (în funcţie de deprecierea frigiderului);
d) la valoarea lui reală.

3. O societate comercială a achiziţionat o clădire la valoarea de 8.000 lei în urmă cu zece

ani. Clădirea este amortizată complet. Aceasta va figura în bilanţ la valoarea:
a) 6.000 lei
b) 8.000 lei
c) 0 lei
d) numai figurează în bilanţ.