Extinderea. Štefan Füle.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2014

1. Evoluții comparative privind extinderile succesive ale UE

2. Criteriile de aderare la Uniunea Europeană

Evoluții comparative privind extinderile succesive ale UE

 CECŎ, înființată în anii 1950 și cunoscută în prezent sub numele de Uniunea Europeană, a
avut inițial șase membri:
 Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda.
 În 1973, au devenit state membre Danemarca, Irlanda și Regatul Unit.
 Norvegienii au votat împotriva aderării cu 53,5% voturilor la o prezența la urne de
46,5%.
 Grecia a aderat în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986.
 1985 a adus primul și ultimul caz de până acum când teritoriul european a părăsit
Groenlanda, teritoriul danez sa bucurat de autonomie pe baza referendumului din 23.02.1982 și s-a
decis ieșirea din Comunități.
 La 10.03.1990 are loc o extindere a CE, prin reunificarea Germaniei.
 Austria, Finlanda și Suedia li s‐au alăturat în 1995.
 Norvegia și Elveția care de asemenea au cerut aderarea, eșuează din nou din cauza
referendumurilor negative.
 În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea mai mare extindere din istoria sa, odată cu aderarea
Ciprului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei, Sloveniei și Ungariei
 Trei ani mai târziu, în 2007, au aderat la Uniune Bulgaria și România.
Croația a devenit stat membru la 1 iulie 2013, numărul membrilor fiind acum de 28
 2015 - Islanda a retras cererea de aderare
 Muntenegru, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia și Turcia, Albania sunt țări
candidate.
 Bosnia și Herțegovina și Kosovo sunt țări potențial candidate.

Criteriile de aderare la Uniunea Europeană

Articolul 49 TUE
 Orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le
promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii.

Articolul 2 TUE
 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor
care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin
pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.
 Consiliul European de la Copenhaga din21-22 iunie 1993
1 . politic: stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și
respectarea și protecția minorităților;
2 . economic: existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față presiunii
concurențiale și forțelor pieței din UE;
3 . capacitatea de asumare a obligațiilor de stat membru, inclusiv a celor privind aderarea la obiectivele
uniunii politice, economice și monetare.
4. Existența unor structuri administrative și judiciare care vor permite adoptarea și aplicarea acquis-
ului UE –legislația primară și derivată care guvernează funcționarea UE.
Acquis UE - „ceea ce a fost convenit”
Articolul 49 TUE
Orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le promoveze poate
solicita să devină membru al Uniunii. Parlamentul European și parlamentele naționale sunt informate cu
privire la această cerere. Statul solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunță în unanimitate
după consultarea Comisiei și după aprobarea Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea
membrilor din care este constituit.
Condițiile admiterii și adaptările impuse de aceasta tratatelor pe care se întemeiază Uniunea fac obiectul unui
acord între statele membre și statul solicitant.
Acest acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor
constituționale.
 I etapă - Consiliul decide să accepte sau nu cererea de aderare
 II etapă –Consiliul decide în baza avizului Comisiei să acorde țării respective statutul de
țară candidată și să inițieze negocierile de aderare.
 III etapă - Deschiderea negocierilor de aderare ̆ de către Consiliul European la recomandarea
Comisiei.

Primul pas al negocierilor se numește screening - scopul său este acela de a-i explica țării candidate acquis-
ul și de a identifica sectoare în care trebuie aliniate legislația, instituțiile sau practicile acesteia.
 IV etapa - Ca punct de plecare pentru lansarea procesului de negociere, Comisia stabilește un
raport de screening pentru fiecare capitol. Aceste rapoarte sunt înaintate Consiliului.
Comisia face o recomandare referitoare la deschiderea negocierilor în legătură cu un anumit capitol sau
impune ca mai întâi să fie îndeplinite anumite condiții (sau criterii de referință).
În momentul în care statele membre decid, pe baza unei evaluări a Comisiei, că sunt îndeplinite criteriile de
referință, țara candidată își prezintă poziția de negociere.
Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul adoptă apoi o poziție comună a UE care permite deschiderea
negocierilor.
 V etapa - Odată ce au fost îndeplinite criteriile de referință, statele membre adoptă o nouă
poziție comună (tot pe baza propunerilor Comisiei) prin care confirmă închiderea capitolului în cauză, însă
numai cu titlu provizoriu.
Negocierile de aderare la UE funcționează după principiul că „nu s-a convenit nimic până nu s-a convenit
totul”, astfel încât închiderea definitivă a capitolelor are loc numai la sfârșitul întregului proces de
negociere.
 VI etapa - Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la progresele
înregistrate de țările care doresc să adere la UE, prin intermediul unor documente de strategie anuale și
rapoarte privind progresele înregistrate de țara respectivă.
 VII etapa - În momentul în care negocierile referitoare la toate capitolele sunt încheiate în
mod satisfăcător pentru ambele părți, rezultatele sunt incluse într-un proiect de tratat de aderare.
După ce este examinat de către Comisie și aprobat de către Parlamentul European, tratatul este semnat și
ratificat de țara candidată și de toate statele membre.
Odată ce tratatul de aderare a fost semnat, statul aderent are dreptul la anumite privilegii provizorii.
Dobândește „statutul de observator activ”
După încheierea procesului de ratificare, tratatul intră în vigoare la data programată, iar statul aderent devine
stat membru.
Articolul 50 TUE
*(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din
Uniune.
*(2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor
Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de
retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea. Acest acord se negociază în
conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta se
încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, după aprobarea
Parlamentului European.»
*(3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere
sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepția
cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge
acest termen.
*(4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al
Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea deciziilor
Consiliului European și ale Consiliului care privesc statul în cauză.»
*(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se
supune procedurii prevăzute la articolul 49.»