UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: TEHNICI CONTABILE SI
FINANCIARE PENTRU GESTIUNEA AFACERILOR

NULITATEA ABSOLUTA
A CONTRACTELOR

Coordonator stiintific: Prof. Univ. Lect. Cazanel M.

Masterand: BARBU ELENA NICOLETA

CONSTANŢA 2021
I. Nulitatea contractului
 Nulitatea este sancțiunea de drept civil care desființează retroactiv, în tot sau în
parte, efectele unui contract încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate cerute de
lege.
Nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor. Dar
acordul părţilor nu este în măsură să adauge sau să elimine clauze de nulitate, orice
convenţie sau cleuză contrară fiind consideraste nescrise.

II. Casificarea nulității:

I. După natura interesului ocrotit prin dispozi ția legală încălcată: absoluta si
relativa.
1) Nulitatea absolută intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii
contractului, a unei norme ce ocrotește un interes general, public. Contractul este lovit de
nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă
neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.
Nulitatea absolută poate avea multiple cauze, dintre care le exemplificăm pe
următoarele:
când obiectul contractului nu este determinat sau determinabil (art. 1226 alin. 2
Cod civil);
nerespectarea înscrierii în cartea funciară a convențiilor care strămută sau
constituie drepturi reale (art. 1244 Cod civil);
nerespectarea unei incapacități speciale, impusă pentru ocrotirea unui interes
general, public.

Regimul juridic al nulității absolute este următorul:

a) nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de
acțiune sau de excepție. Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.Sunt
avute în vedere nu numai părțile şi avânzii-cauză ai părţilor, ci şi procurorul, autorităţile
publice competente, alte persoane prejudiciate prin actul încheiat.
 b) contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în
cazurile prevăzute de lege (art.1247 alin. 4 Cod civil).
c) - dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată
oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie (este imprescripitibilă sub aspect
extinctiv).

2)Nulitatea relativă (anulabilitatea) intervine în cazul în care contractul este

încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes
particular. Codul civil introduce o prezumție de nulitate relativă. Astfel că, în cazurile în
care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege,
contractul este lovit de nulitate relativă.
Cauzele de nulitate relativă intervin:
atunci când au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la capacitatea de
exercițiu;
când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat;
precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Dintre cauzele care pot atrage incidenţa nulităţii relative le
evidenţiem pe următoarele:
când a lipsit discernământul uneia din părți, fie și numai vremelnic, la momentul
încheierii contractului (art. 1205 alin. 1 Cod civil);
când consimțământul exprimat a fost viciat prin eroare esențială (art. 1207 alin.
1), dol (art. 1214 alin. 2 și 3 Cod civil), violență (art. 1216, 1220 Cod civil),
leziune (art. 1222 Cod civil);
când lipsește cauza contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit
calificat și poate produce alte efecte juridice (art. 1238 alin. 1 Cod civil);
când actele juridice civile au fost încheiate de o persoană lipsită de capacitate de
exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă sau când actele au fost făcute de
tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când acaeastă autorizare a fost
cerută de lege (art. 44 Cod civil).
Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate încheia singur:
- acte de conservare;
- acte de administrare care nu îl prejudiciază;
- precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data
încheierii lor.
Persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură:
- actele anume prevăzute de lege;
- actele de conservare;
- precum şi actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la
momentul încheierii lor.

Regimul juridic al nulităţii relative este următor

a) nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin
dispoziţia legală încălcată.Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de
instanţa judecătorească (art. 1248 alin. 2 şi 3 Cod civil).
b) contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de confirmare (art. 1248 alin. 4
Cod civil).
c) confirmarea unui contract anulabil rezultă din voinţa expresă sau tacită de a
renunţa la dreptul de a invoca nulitatea.
d) voinţa de a renunţa trebuie să fie certă.
e) un contract anulabil poate fi confirmat dacă în momentul confirmării condiţiile
sale de validitate sunt întrunite.

EXEMPLU:
Confirmarea expresă, o poate face minorul devenit major pentru actul făcut singur în
timpul minorităţii, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat (art. 48 Cod civil).
Confirmarea tacită poate rezulta fie din neinvocarea nulităţii înăuntrul termenului de
prescripţie extinctivă, fie din executarea actului anulabil.
Nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune, numai în termenul de
prescripţie stabilit de lege (art. 1249 alin. 1 Cod civil).
Termenul general de prescripţie este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen
(art. 2517 Cod civil).
In funcţie de cauza de anulabilitate, legea stabileşte şi termene speciale.
 EXEMPLU:
Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leziune se
prescrie în termen de doi ani de la data încheierii contractului (art. 1223 Cod civil).

II. După întinderea efectelor: totala si partiala.

1. Nulitatea totală desfiinţează în întregime contractul.

EXEMPLU:
Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt
considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin
natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.

2. Nulitatea partiala - in cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele

nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile (art. 1255 alin. 2 Cod
civil).

III. După modul de consacrare în legislaţie : expresă şi virtuală

1. Nulitatea expresă este prevăzută ca atare într-o dispoziţie legală.

EXEMPLU:
Sub sancţiunea nulităţii absolute, obiectul obligaţiei trebuie să fie determinat sau
determinabil (art. 1223 alin. 1 Cod civil).

2. Nulitatea virtuală (implicită sau tacită) nu este prevăzută expres de lege, dar
rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiţie de
valabilitate a actului juridic.
 III. Efectele nulităţii:

Reprezintă consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii, respectiv desfiinţarea

totală sau parţială a contractului şi restabilirea legalităţii, a ordinii de drept încălcate.
Efectele nulităţii sunt guvernate de următoarele principii:
1. principiul retroactivităţii efectelor nulităţii;
2. principiul repunerii în situaţia anterioară;
3. principiul desfiinţării contractului subsecvent ca urmare a desfiinţării contractului
primar, iniţial.

1. Potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, nulitatea produce

efecte nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc). Prin urmare,
efectele contractului sunt desfiinţate din momentul încheierii sale, considerându-
se că acesta n-a fost încheiat niciodată.

2. Repunerea în situaţia anterioară constă în aceea că tot ce s-a executat în

temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile să se găsească în
situaţia în care actul nu s-a încheiat niciodată. De la acest principiu există anumite
excepţii, potrivit cărora prestaţiile efectuate nu sunt supuse restituirii,
menţinându-se în tot sau în parte.
EXEMPLU:
Potrivit art. 1645 alin. 1 Cod civil, ,,dacă a fost de bună-credinţă, cel obligat la
restituire păstrează fructele produse de bunul supus restituirii şi suportă cheltuielile
angajate cu producerea lor.
Prin urmare, fructele produse de bunul supus restituirii rămân ale posesorului de
bună- credinţă.

3. Desfiinţarea contractului subsecvent ca urmare a desfiinţării contractului

primar, iniţial din cauza legăturii juridice existente între acestea.
Pe cale de consecinţă, efectele nulităţii contractului primar se răsfrâng asupra unor
terţe persoane care au contractat cu părţile, în baza unui contract subsecvent.
 EXEMPLU:
Dacă un contract translativ de proprietate (contract primar) este declarat nul şi contractul
de ipotecă (contract subsecvent) încheiat de dobânditorul bunului în baza contractului
primar devine nul.
Există şi excepţii de la acest principiu.
EXEMPLU:
Respectarea regulilor de carte funciară poate paraliza acţiunea în restituire îndreptată
împotriva terţului.

IV. Principiile de drept care înlătură efectele nulităţii sunt:

conversiunea actului juridic;
validarea contractului;
validitatea aparenţei în drept
error communis facit ius (eroarea comună valorează drept);
răspunderea civilă delictuală.

1) Conversiunea actului juridic -> se înţelege înlocuirea actului nul cu un act

juridic valabil.Conversiunea operează dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

 actul nul să fie desfiinţat efectiv şi total;

 să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil;
 actul considerat valabil să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă
prevăzute de lege, iar acestea să se găsească în chiar actul desfiinţat;
 să existe manifestarea de voinţă a părţilor, în sensul realizării conversiunii.

EXEMPLE:
 - actul nul ca vânzare cumpărare, dar valabil ca antecontract de vânzare -
cumpărare;
- actul de înstrăinare a unui bun succesoral de către un moştenitor, nul ca atare,
însă valabil ca act de accepatre a succesiunii.

2) Validarea contractului
Când un contract este afectat de o cauză de nulitate poate fi validat
dacă nulitatea este acoperită prin confirmare sau prin alte moduri prevăzute de
lege.

3) Validitatea aparenței în drept – e rror communis facit ius

Conform acestui principiu, este înlăturată nulitatea unui act juridic încheiat într-o
situaţie de eroare comună, obştească.
Eroarea comună şi invicibilă nu se prezumă, fiind necesar a fi dovedită.

EXEMPLU:
,,În cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după
aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă,
dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră
desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.”
A doua căsătorie rămâne valabilă fiind încheiată în condiţii de eroare comună şi
invicibilă – cauzată de hotărârea declarativă de moarte.

4) Principiul răspunderii civile delictuale:

se aplică incapabilului minor în cazul în care acesta ar săvârşi un delict civil cu
ocazia încheierii unui contract.
Simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului.
Dacă, însă, a folosit manopere dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare,
poate menţine contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă
adecvată.
 Spre exemplu, creează manopere dolosive prin falsificarea datei de naştere din
actul de identitate, creând o aparenţă înşelătoare că este major, pentru a încheia
contractul.
În acest caz, minorul nu poate cere anularea contractului, deoarece celalaltă parte
ar fi prejudiciată.