Lucrare practica 2

Bazele asepsiei si antisepsiei

Decontaminare prin caldura: sterilizarea cu caldura uscata si caldura umeda
Decontaminarea chimica

La modul simplist, prin sterilizare se înţelege: totalitatea mijloacelor prin care un substrat
(substanţa / obiect) este debarasat de toate formele de existenţa a microorganismelor vii.
În practica medicală folosim şi termenii de:
• Dezinfecţţia – este o metodă de decontaminare ce constă în distrugerea microorganismelor în
Dezinfec
forma vegetativă şi uneori a sporilor de pe suprafeţele inerte sau din anumite substanţe
• Antiseptizarea – este o metodă de decontaminare care vizează microorganismele în forma
vegetativă de pe un substrat viu (tegumente şi mucoase);
• Conservarea – este procesul de distrugere sau inhibare a creşterii microorganismelor din
produse medicamentoase (seruri terapeutice, vaccinuri, soluţii perfuzabile, etc.).
În aceeaşi ordine de idei, termenul de septic presupune prezenţa de microorganisme patogene;
aseptic presupune absenţa de microorganisme patogene.
Asepsia se defineste ca ansamblul de măsuri prin care este evitată contaminarea unui substrat.
Dezinfecţia, sterilizarea şi antiseptizarea sunt modalităţi prin care se realizează mediul aseptic
obligator în: blocul operator, secţiile de arşi, anumite sectoare de activitate în industria
farmaceutică.
îşii modifice propriet
Prin sterilizare urmărim ca materialul sterilizat să nu îş ăţ
proprietăţ ile fizico-chimice
ăţile fizico-chimice,
motiv pentru care se va alege ca metodă de sterilizare modalitatea prin care este respectată acestă
condiţie.
Sterilizarea poate fi realizată folosind două grupe de factori:
1) factori fizici
2) factori chimici

1) FACTORI FIZICI.
1.1.TEMPERATURA.
Formele vegetative ale bacteriilor sunt în general distruse la 50-60 grade Celsius într-un interval
de 30 minute, în timp ce formele sporulate şi unele virusuri sunt foarte rezistente la acest interval
de temperatură (inclusiv la temperatura de fierbere: 100 grade Celsius). Din acest motiv
sterilizarea prin căldură utilizează temperaturi net superioare temperaturii de fierbere.
Căldura este folosită pentru sterilizare în doua moduri:
� sterilizarea prin căldură umedă, cu vapori de apă sub presiune;
� sterilizarea cu căldură uscată.
Sterilizarea prin căldur
ldurăă umed
umedăă cu vapori de apă sub presiune.
Aparatul se numeşte autoclav şi realizează sterilizarea la 120 grade Celsius, presiunea de 1
atmosferăă într-un interval de 30 minute
atmosfer minute.. Autoclavul este alcătuit din: cazan cu pereţii dubli şi
un capac care asigură închiderea etanşă. Cazanul este aşezat pe o sursă de vapori, existând
orificii de comunicare între cazan şi sursa de vapori.
Autoclavul este dotat cu: termometre, manometre, şi un robinet de evacuare a vaporilor.
Principiu de funcţionare
În cazanul autoclavului vor fi aşezate obiectele ce urmează a fi sterilizate; vaporii de apă vor
pătrunde din sursă şi vor umple cazanul, moment în care se va întrerupe comunicarea dintre cele
doua compartimente. În cazanul autoclavului presiunea va creşte concomitent cu temperatura,
respectiv presiunea de 1 atmosferă şi temperatura de 120oC, parametrii care vor fi menţinuţi
constanţi pe toată durata sterilizării.
După expirarea timpului de sterilizare se închide sursa de energie electrică şi în momentul în care
manometrul indică presiunea 0 se va deschide robinetul de evacuare a vaporilor; în acest moment
se poate deschide capacul cazanului. Materialele care pot fi sterilizate în autoclav sunt:
instrumente metalice folosite în specialitatile chirurgicale şi stomatologie; materiale textile: meşe,
comprese, vată, echipament şi câmpuri chirurgicale.
 Autoclav modern.

Tindalizarea.
Este o metodă de sterilizare parţială, fracţionată rezervată materialelor termosensibile, care îşi
modifică proprietăţile fizico-chimice prin autoclavare; este practic o metodă de scădere a
încărcăturii în microorganisme, fără a se putea vorbi despre sterilizare în limitele definiţiei date.
Tindalizarea se realizează prin încălzirea pe baie de apă la temperaturi inferioare temperaturii de
fierbere – cel mai frecvent se foloseşte intervalul termic 60-70oC, 30 minute, 3 zile consecutiv.
Metoda a fost imaginată de Tyndall, care a observat că prin această tehnică sunt distruse formele
sporulate, care între două încălziri sunt transformate în forme vegetative şi astfel sunt distruse.
Pasteurizarea.
Este realizată folosind căldura umedă inferioară temperaturii de 100oC, urmată apoi de
refrigerare la 4oC. În funcţie de temperatura folosită există următoarele tipuri de pasteurizare:
• Pasteurizare de bază – 60-70oC, interval de câteva minute.
• Pasteurizare înaltă – 90oC, în 30 minute.
• Pasteurizare ultra înaltă – 140oC, în câteva secunde; este o metodă modernă de
pasteurizare, folosită cu succes în conservare pentru că la temperatura amintită sunt
distruse microorganismele, cu exceptia sporilor termofili.

Sterilizarea cu căldură uscată.

Aparatul se numeşte Poupinel sau etuvă. Aparatul este compus dintr-o cutie paralelipipedică sau
cilindrică, prevăzută cu pereţi dublii şi o sursă de energie electrică pentru încălzirea aerului. În
interiorul aparatului există rafturi prevăzute cu orificii ce permit o circulaţie uniformă a aerului
cald în interiorul aparatului; pe rafturi se vor aşeza obiectele ce vor fi sterilizate (sticlărie,
pulberi, produse uleioase: vaselină, parafină). Temperatura standard pentru sterilizarea la Pupinel
este 180oC, într-un interval de 30-60 minute.

Etuva moderne.

Alte metode care folosesc căldura uscată:

� Încalzirea la incandescenţa – este o metoda de sterilizare folosind căldura uscata; metoda este
rezervata doar ansei bacteriologice şi sterilizarea consta în încalzirea firului ansei pana la
incandescenţa
� Flambarea – obiectul sterilizat este trecut prin flacăra becului de gaz câteva secunde; este
o metodă folosită în cadrul lucrului aseptic.
 1.2. RADIAŢIILE.

Radiaţiile solare, prin radiaţiile ultraviolete, sunt principalii agenţi naturali de sterilizare.
Radiaţiile ultraviolete, radiaţiile X şi gama sunt radiaţii electromagnetice caracterizate prin
lungimi de undă mari; ele se folosesc ca factor de conservare dar şi pentru sterilizarea ,,la rece” a
instrumentarului medical precum şi în industria farmaceutica.
Radiaţiile ultraviolete au lungimea de undă cuprinsă între 260-270 nm şi sunt generate de lămpile
de ultraviolete; ele sunt folosite în vederea sterilizării ambianţei în blocul operator şi în
laboratoare pentru decontaminarea suprafeţelor de lucru.
• Radiaţiile ultraviolete au o putere mică de penetrare - nu străbat sticla cu grosime mai
mare de 0,1 mm, motiv pentru care sunt utilizate limitat în sterilizarea obiectelor de sticlă.
• Radiaţiile gama şi radiaţiile X au putere de pentrare mai mare decât a radiaţiilor
ultraviolete, ceea ce permite utilizarea acestora în sterilizarea obiectelor termo-sensibile;
îşi găsesc aplicabilitate şi în industria farmaceutică, în sterilizarea unor produse cum ar fi
antibioticele şi în sterilizarea perfuzoarelor.

1.3. FILTRAREA.

Este o metodă rezervată produselor lichide şi constă în trecerea acestora printr-un filtru prin care
sunt reţinute bacteriile, însă fără a fi omorâte. După tipul de material din care sunt realizate există
următoarele modele de filtre:
• Filtru din sticlă cu sept poros – discuri de sticlă cu porozitate cuprinsă între 1-200
microni.
• Filtru din pământ de infuzori – bujii, Berkefeld cu diametrul porilor cuprins între 1 şi 10
microni.
• Filtru de porţelan – bujii Chamberland, preparate dintr-o pastă pe bază de caolin.
• Discuri filtrante din azbest.
• Filtre moderne.

2) FACTORI CHIMICI.
Sterilizarea chimică se realizează folosind substanţe chimice care acţionează pe toate formele de
existenţa a microorganismelor.
Dintre substanţele chimice folosite în sterilizare amintim:
• Formaldehida – actionează ca un agent de alchilare producând moartea microorganismelor
prin distrugerea proteinelor.
În forma gazoasă se foloseşte pentru sterilizarea saloanelor de spital (în concentraţie de 1 g/m3
aer); în soluţie apoasă 37% se foloseşte pentru conservarea pieselor anatomice; în concentraţie
0,3-0,5% se foloseşte ca şi conservant pentru seruri şi vaccinuri.
• Oxidul de etilen este un gaz uşor inflamabil; are spectru de acţiune larg acoperind toate
tipurile de microorganisme; are o putere de penetrare deosebit de mare, ceea ce explică paleta
largă de produse pe care poate fi folosit în vederea sterilizării: lemn, carton, materiale
plastice.
Serveşte pentru sterilizarea industrială a seringilor de plastic, perfuzoare, soluţii perfuzabile.
Progresele realizate în practica medicală în prezent se datorează în mare parte folosirii de
materiale sterilizate cu oxid de etilen.

Controlul eficienţei sterilizării.

Controlul eficienţei sterilizării se face prin trei tipuri de indicatori:

• fizici: manometru, termometru, higrograf.
• Chimici.
• biologici.
Indicatorii biologici sunt reprezentaţi de tuburi cu fire de bumbac impregnate cu spori bacterieni
(Bacillus stearothermophilus). După sterilizare se testează viabilitatea sporilor prin însămânţarea
firelor pe diferite medii de cultură.
Indicatorii chimici sunt reprezentaţi de substanţe chimice cu punct de topire apropiat de
temperatura la care se face sterilizarea.
De exemplu, pentru autoclav, contolul sterilizării se poate face folosind floarea de sulf, care are
punct de topire 115oC, acidul benzoic, care are punct de topire 121-122oC sau fenacetina cu
punct de topire 134oC.
 Pentru etuvă se pot folosi: zaharoza, care are punct de topire 170oC sau thioureea cu punct de
topire 180oC.
Tuburile cu indicatorii chimici sau biologici se plasează la diferite nivele ale camerei de
sterilizare, în centrul ambalajului. Uzual sterilizarea fiecărui lot de materiale se testează prin
indicatorii fizici şi chimici, iar săptămânal aparatele sunt verificate prin indicatori biologici.
După sterilizare, toate ambalajele (pachete, cutii, casolete) sunt sigilate, iar pe sigiliu se
noteaza ,,Sterilizat la data de ___ nr. lotului sterilizat (conform registrului de evidenţă).”

Metodica lucrului aseptic în laboratorul de microbiologie.

În laboratorul de microbiologie se lucrează la adăpost de curenţi de aer; este preferabilă folosirea

de incinte speciale, prevăzute cu condiţii de sterilizare a aerului şi a suprafeţelor de lucru.
Etapele de manipulare aseptică corectă a produselor microbiene sunt următoarele:
• Recipientul din care se prelevă sau în care urmează a fi depus materialul manipulat se ţine de
extremitatea inferioară în mâna stângă, în aşa fel încât conţinutul şi traiectul instrumentului
de manipulare să poată fi controlat permanent cu vederea.
• Se scoate dopul recipientului cuprinzându-l între auricular şi palma mâinii drepte. Cât timp
recipientele sunt fără dop se menţin înclinate, pentru a evita depunerea în interior a
pulberilor.
• Se sterilizează prin flambare gura recipientului.
• Se introduce instrumentul şi se face prelevarea sau depunerea materialului în recipient, după
care se retrage cu grijă, pentru a evita atingerea pereţilor şi mai ales a gurii recipientului.
• Se flambeaza din nou gura recipientului şi se introduce dopul.
• Se resterilizează ansa prin încalzire la incandescenţa; urmele de lichid pe ansă pot ajunge
brusc la temperatura de fierbere stropind şi astfel contaminând suprafeţele din jur. Pentru a
evita această situaţie bucla ansei va fi introdusă într-un pahar Berzelius umplut cu amestec de
nisip şi soluţie 5% acid fenic. Pipetele folosite se introduc într-un cilindru cu amestec sulfo-
cromic.Etapele descrise pentru metodica lucrului aseptic sunt prezentate în schema următoare: