Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În practica chirurgicală, termenul de anestezie sau narcoză se referă la starea unui organism
cu o pierdere reversibilă a conștienței la un nivel controlat de suprimare a sistemului
nervos. Sunt substanțe care în doze terapeutice produc pierderea temporară a cunoștinței și
a posibiltății de mișcare fără să afecteze funcțiile vitale. Această pierdere temporară este
complet reversibilă și poate avea loc asupra întregului organism, caz în care vorbim despre
anestezia generală sau doar pe o porțiune a organismului, caz în care vorbim despre
anestezia locală. Anestezicele generale sunt medicamente care oferă alinarea durerii, slăbesc
reflexul de activitate musculară urmată de pierderea cunoștinței. În practica medicală
modernă anestezia generală este o procedură complexă care implică; evaluarea
preansetezie, administrarea de medicamente anestezice generale, analgezice, monitorizarea
cardio-respiratorie, gestionarea căilor respiratorii și a fluidelor. Medicamentele utilizate în
anesteziologie blochează sau chiar suprimă impulsurile neurologice mediate de sistemul
nervos central și, în felul acesta, permit procedurilor chirurgicale să poată fi duse la bun
sfârșit fără probleme.
Anestezicele generale pot fi clasificate în funcție de cum sunt (volatile sau nonvolatile la
temp camerei). Anestezicele de inhalație volatile - pe cale respiratorie și pot fi împărțite în
gaze: ciclopropanul, protoxidul de azot, clorura de etil; și pot fi lichide: cloroform,
dietileter, halotan, izofluran, metoxifluran.
Condiții: Să fie plăcut și neiritant, anestezie rapidă și agreabilă; relaxare musculară perfectă,
să nu producă hemoragie (dilatație capilară); să prezinte limita largă de siguranță; să fie
eliminat repede și să difuzeze rapid pentru a putea fi controlată în orice moment
profunzimea acțiunii; să fie o substanță care să poată fi păstrată ușor, fără să se altereze.
Anestezicele de inhalație:
Scopul lor este de a obține o concentrație de medicament în creier pentru a se atinge nivelul
dorit de anstezie. Pentru aceasta trebuie ca moleculele anestezicului să treacă prin plămâni
până la creier prin diferite faze biologice. Trebuie să fie solubile în sânge și țesutul
interstițial. Alegerea se face în funcție de intervenție.
Protoxidul de azot: primul anestezic care a fost preparat în 1772 prin încălzirea nitratului
de amoniu la 170 grade. Se mai obține și prin oxidarea catalitică a amoniacului care are loc
la 200 grade. Utilizare: în amestec cu oxigenul, 20%, în felul acesta se evită anoxia (lipsa de
oxigen). Produsul trebuie să fie pur fără oxidit de axot, CO2, NH3. Produce o stare de
euforie- gaz ilarian. În proporție de 15-20% anestezic general – anestezie rapidă după o
perioadă scurtă de excitație. Se elimină rapid din organism și nu produce efecte secundare
neplăcute.
Clorura de etil: (monocloretan, kelen) se obține prin acțiunea HCl gazos, uscat asupra
alcoolului etilic absolut în prezența clorurii de Ca, ca agent deshidratant. Utilizîri: anestezic
local deoarece în contact cu pielea sau mucoasele produce o răcire pronunțată și prin
aceasta o anestezie locală rapidă de scurtă durată - în intervenții chirurgicale mici.
Administrată singură poate cauza dispnee, contractarea mușchilor maxilari, salivare,
transpirație abundentă. Aceste manifestări pot fi evitate prin folosirea unor amestecuri în
dif prop de eter, cloroform și clorura de etil.
Cloroformul: (triclormetan) pentru sinteza lui se pleacă de la acid acetic sau tricloroacetonă
în mediu de NaOH. Indiferent de metoda de preparare, se purifică prin spălări repetate cu
apă și acid sulfuric urmate de uscare și apoi redistilare. Produsul intrebuitant intern nu
trebuie să conțină fosgen, HCl, aldehide. Anestezic general, doza este între 30-50mg/ml
sânge și este apropiată de doza letală, 70mg/ml sg-> accidente în timpul administrării.
Acțiunea depresivă asupra inimii și asupra centrilor respiratori, s-a constatat că are acțiune
iritantă asupra rinichilor.
Dietil eterul: primul compus utilizat ca anestezic de medicii americani. Se prepare prin
încălzirea unui amestec de alcool etilic și ac sulfuric urmat de purificarea cu hidroxid de Na
și uscare prin tratare cu clorură de Ca anhidră. Utilizări: anestezic general. Avantaje:
administrare ușoară, produce o bună relaxare musculară, nu influențează prea mult ritmul
resprației și se elimină rapid din organism. Dezavantaje: vasodilatație care poate duce la
apariția hemoragiilor, provoacă frecvent complicații bronho-pulmonare post operatorii și
pot apărea iritări ale rinichilor. Poate fi asociat cu alte anestezice volatile în dif proporții:
10ml clorură de etil, 60ml dietileter, 20ml cloroform=> bună anestezie generală pentru
operațiile de scurtă durată. Poate fi folosit și ca anestezc local în pulverizații pentru
intervenții chirugicale minore. Are și acțiune antiseptică, fiind folosit pentru dezinfectarea
rănilor și a leziunilor superficiale.
Halotanul: (narcotan, fluotan) produce o narcoză promptă cu revenire rapidă. Are efecte
secundare: depresiunea respiratorie și o relaxare musculară incompletă. Este un anestezic
general cu acțiune de 4 ori mai puternică decât dietileterul și de 2 ori mai puternică decât
cloroformul. Nu produce iritații ale mucoaselor și nu tulbură funcțiile hepatice sau renale.
Se administrează cu vaporizatoare speciale în amestec cu aerul în concentrații de 2-3%.
Anestezicele non-inhalante:
Analgezice
Tranchilizante
Neuroleptice
În timpul anesteziei cu subst non inhalante controlul și reglarea în timpul procedurii este
îngreunată față de cea cu subtanțe inhalante, însă simplitatea echipamentului de anestezie
intravenoasă face ca opțiunea de anestezie generală să fie extrem de utilizată în intervențiile
chirurgicale. Pentru anestezia generală, ketamina și etomidatul sunt folosite pentru narcoza
de scurtă durată.
Ketamina: (ketalar, ketanest) derivat de ciclohexanol. Are și efect analgezic. Este utilizat în
intervenții de scurtă durată care nu necesită relaxare musculară. Provoacă o analgezie
profundă și un somn superficial după aprox 30’ de la o injecție intravenoasă și după 3-4 min
în urma unei injecții intramusculare. Anestezia durează între 5-15 min, dacă anestezicul este
introdus prea rapid, apar depresiuni respiratorii, hipertensiune, iar în perioada de revenire
pot apărea grețuri, vomă și tulburări psihice. Medicația preanesteticp cu morfină,
scopolamină, benzodiazepină.
Tiopentalul(pentotal): este un barbituric a cărui acțiune ….. revenirea pacientului are loc în
15 min după administrare. Acțiune asupra snc, musculaturii netede și vaselor sanguine.
Anestezicele locale:
Anestezice regionale sau de bloc - se introduc într-un nerv sau grup de nerv. Pe percursul
intervențiilor minore în scopul blocării simțurilor- metodă folosită în timpul interv la picior,
umăr, braț sau gât. Și cel mai frecvent : lidocaina, metivacaina, bupivacaina.
Anestezice spinale - locale introduse direct în lichidul spinal ceea ce cauzează un blocaj
simpatic sau pierderea simțurilor ca și relaxarea musculară rezultatul din interacțiunea
anestezicului cu traiectul fiecărui nerv spinal.
Tetracaina: anestezic local puternic cu durată lungă de acțiune. Utilizat în măduva spinării.
Mepivacaina: utiliz în anestezia locală și de infiltrație fiind lipsită de toxicitate. Are un efect
rapid mult mai puternic și mai prelungit față de lidocaină, este singurul anestezic local care
nu produce vaso-dilatație.
Anestezicele topice:
Se aplica pe mucoasa. Sub forma lichida : xilina, pantocaina; pasta: pomada de xilina, xilina
xilocaina; pulberi: bezocaina, ortoform: aerosol;gel;unguente; spray.
Anestezina: (bezocaina, aminobenzoatul de etil): folosită sub formă de pulbere, aerosoli,
unguente, supozitoare în special pentru aplicații locale, reducerea durerilor cauzate de
mâncărimi, mușcături, tăieturi. Acțiunea se manifestă după 15-30 sec și durează 12-15min.