Lucrarea nr.

1-2

CIRCUITE DE AMPLIFICARE CU TRANZISTOR BIPOLAR

ETAJUL DE AMPLIFICARE EMITOR COMUN

Obiectivele lucrarii
- funcţionarea cu un etaj practic de amplificare
- determinarea valorilor amplificării în tensiune şi a rezistenţei de intrare
- definirea noţiunii de banda de frecvenţă a etajului

1. Breviar teoretic
1.1. Conexiunea emitor comun este acea conexiune în care tranzistorul este atacat cu semnal de la
generator în bază, sarcina fiind conectată în colector. Emitorul nu are legatură pe semnal nici cu generatorul,
nici cu sarcina, fiind conectat spre masă direct, printr-un condensator (scurtcircuit pe semnal) sau prin
intermediul unei rezistenţe. Este ce mai folosită conexiune a tranzistorului bipolar.
Configuraţiile uzuale apar în fig. 1 - 2, iar in fig. 3 - 4, schemele de semnal echivalente în fig. 2. RE
este decuplata pe semnal pe semnal de către CE .

Fig.1 Fig.2

Fig.3 Fig.4
Cu notațiile: = ‖ și = ‖

1.2. Relaţii de calcul

1.2.1. Relaţii de calcul în curent continuu – Pt. calculul P.S.F.-ului se utilizează schemele din fig.1
si fig. 2.
Ecuaţia de polarizare:
RB 2 1  1
EC   ( RB1 \ \ RB 2 )  I B  U BE  RE  I E  ( RB1 \ \ RB 2 )   I C  U BE  RE   I C (1)
RB 2  RB1  
Ecuaţia dreptei de sarcină:
 1
E C  RC  I C  U CE  RE  I E  U CE  ( RC   RE )  I C (2)

In relaţiile de mai sus s-a inclus deja ecuaţia de funcţionare a tranzistorului:
IC    IB (3)
Relaţii prezentate sunt folosite atât în analiză cât şi în proiectare.

1
 1.2.2. Relaţii de calcul pe semnal - se utilizează fig. 3 si fig. 4.
A. Se utilizează pentru început fig. 3 cu RE nedecuplat.
a. Amplificarea in tensiune:

= ∙ = ∙ (4)

Dar: = ∙ = −ℎ ∙ ∙

și: =ℎ ∙ + (1 + ℎ )∙ ∙

∙ ∙
Se obține: = ( )∙ ∙
∙ (5)
∙

Amplificarea etajului emitor comun este negativa, deci semnalele de intrare si de ieşire sunt în
opoziţie de fază.
Dar în practică ≫ ⇒
și ℎ ≪ (1 + ℎ )∙ →ℎ + (1 + ℎ )∙ ≅ ℎ ∙
∙
rezultă a amplificarea poate fi scrisă ca: ≅− ⇒ ≅ −
∙
deci amplificarea este dependenta doar de valoarea unor rezistente şi independentă de tranzistorul utilizat.
b. Rezistenta de intrare:
= || || [ℎ + ( + 1)   ⋅   ] (7)

1 ∙ [ℎ + (1 + ℎ )∙ ]
= = =
+ 1 1 +ℎ + (1 + ℎ )∙
ℎ + (1 + ℎ )∙ +
ℎ + (1 + ℎ )∙

poate avea valori foarte mari, fiind limitata superior de valorile rezistentelor de polarizare RB1 si RB2,
paranteza pătrată având valori foarte mari datorită multiplicării RE cu factorul de amplificare in curent .
Micşorarea amplificării când generatorul nu este ideal, este datorată divizării tensiunii de la
generator intre Rg si Rin şi din ec.(8).
Rin
U in  U g  (8)
Rin  Rg
Deoarece rezistenta de intrare Rin are valori mari, efectul de scădere a amplificării apare la valori
mari ale Rg, deci condiţiile impuse asupra generatorului nu sunt foarte dificile.
c. Rezistenta de ieşire
Ries  RC (9)
are valori mari, deoarece RC are valori mari pentru obţinerea unor modificări mari. Amplificarea obţinută,
depinde puternic de valoarea sarcinii, dacă rezistenta de ieşire ar fi fost mică amplificarea ar fi practic
independentă de valoarea sarcinii. Acest lucru se vede şi din expresia amplificării în tensiune, unde R L,
rezistenta de sarcina, apare la numărător, influenţând direct valoarea amplificării.
B. Pentru fig. 4 cu RE decuplat pe semnal, relaţiile se obţin prin particularizarea RE = 0, în relaţiile
obţinute în cazul anterior.
a. Amplificarea in tensiune:
∙ ∙ ∙
= ∙ =− ∙ ∙ =− (10)
∙ ∙
care pentru generator ideal de tensiune devine:
ℎ
=−  ⋅ ( || ) (11)
ℎ
Modulul amplificării poate avea valori foarte mari (sute), dar este dependent de punctul de polarizare
al tranzistorului.
b. Rezistenta de intrare:
Rin  RB1 || RB 2 || r (12)

2
nu mai are valori foarte mari si depinde de polarizarea tranzistorului prin r  dependent de curentul de
polarizare I. Amplificarea mare se poate obţine doar pentru generator cu rezistenta mica interna (apropiat de
generator ideal de tensiune).
c. Rezistenta de ieşire nu se modifică.
Concluzii: Etajul emitor comun asigură amplificarea în tensiune relativ mare şi independentă de
tranzistor când se utilizează cu RE nedecuplat şi amplificare foarte mare, dar dependenta de polarizare şi prin
aceasta uşor influenţabilă de factorii perturbatori când RE este decuplat pe semnal sau lipseşte cu totul (se
utilizează configuraţia de polarizare cu rezistenţă în baza RB şi fără rezistenţa în emitor). Rezistenta de
intrare este foarte mare în primul caz (cu RE) şi relativ mare în al doilea caz (fără RE pe semnal) şi
dependentă de tranzistor şi de P.S.F. (prin r). Ca aplicaţii se utilizează în etajele care trebuie să ofere
amplificare mare în tensiune.
2. Banda de frecvente:
La frecvente joase, amplificarea este limitata de prezenta condensatoarelor de cuplaj intre generator
si amplificator, intre amplificator si sarcina si de decuplare a rezistentei RE (condensatoarele CC, CL, CE).
Amplificarea scade la frecventa la care condensatoarele nu mai pot fi considerate scurtcircuit pe semnal (este
suficient ca unul dintre ele sa nu mai respecte aceasta conditie), deci devin conparabile cu rezistentele cu care
apar in serie pe aceeasi ramura de circuit.
La frecventele inalte, amplificarea scade din cauza capacitatilor parazite din modelul tranzistorului
bipolar (capacitatile C si C) la frecventa la care aceste capacitati nu mai pot fi considerate gol (circuit
deschis) comparativ cu rezistentele pe care le sunteaza (cu care apar in paralel).

Banda de frecvente a unui amplificator se defineste ca fiind cuprinsa intre frecventele pentru care
amplificarea scade la 0,707 = se mai spune ca scade cu 3 dB din valoarea sa la mijlocul benzii (acolo
√
unde condensatoarele de cuplaj sunt scurtcircuit iar cele parazite sunt gol).

3. Modul de lucru:

1. Se realizează montajul din fig. 6.

Fig.6

Măsurători în curent continuu (P.S.F.)

1. Se determină teoretic PSF după care se măsoară punctul static de funcționare IC, VCE.
(VBE=0,6V, β=100)
Realizarea circuitului pe placa de test poate fi ca în fig. 7. După realizarea circuitului se fac
următoarele măsurători:
- Între bornele BANANA A și BANANA B se conectează multimetrul digital UT33 pentru a
măsura tensiunea C-E. Comutatorul de game se fixează pe poziția 20 V cc.
- Se pornește stația de lucru ELVIS deschide aplicația NI ELVIS. Se selectează instrumentul
Digital Multimeter (DMM) pentru a măsura curentul de colector. Se deconectează capătul firului
de conexiune din poziția CURRENT LO de pe placa de test. Se apasă butonul NULL din

3
 fereastra instrumentului DMM. Se reconectează firul în poziția CURRENT LO și se alimentează
placa de teste (breadboard). Se citește valoarea curentului Ic de pe DMM și a tensiunii C-E de pe
multimetrul UT33. Se muta testerul de la multimetrul UT33 din borna BANANA A în borna
BANANA C și se măsoară tensiunea B-E. Toate valorile măsurate se trec în tabelul 1.

Fig.7

Datele se trec în tabelul 1

VBE IC VCE
Teoretic 0,6V
Măsurat

Măsurători pe semnal:
2. Se închide fereastra instrumentului DMM și se deschide generatorul de funcții (Function
Generator). Se reglează frecventa generatorului la valoarea 1kHz, iar nivelul amplitudinii
semnalului de intrare va fi egal cu 100mV. Se deschide fereastra Osciloscopului și se setează pe
canalul A intrarea de la generatorul de funcții iar pe canalul B semnalul de le placa de teste.
Sursa de semnal este selectată din bara de derulare ”Source” pentru fiecare din cele 2 canale A și
B.
Se vor desena formele de undă vizualizate cu osciloscopul pentru semnalul de intrare și de ieșire.
Se reglează apoi amplitudinea de la generator la valoarea maxima posibilă, astfel încât semnalul
de ieșire Vo vizualizat cu osciloscopul, să fie încă sinusoidal (să nu fie distorsionat).
3. Amplificarea. Se măsoară amplitudinile semnalelor Vi, Vo cu ajutorul osciloscopului și prin
raportarea lor se determină amplificarea în tensiune Au.

4
 4. Măsurători asupra benzii de frecvență. Se măsoară nivelul de ieșire și fără a mai modifica
nivelul dat de generator se modifica frecventa generatorului spre frecvente joase până amplitudinea
semnalului de iesire devine egala cu 0,7 din valoarea inițială. Se notează frecvența fj obținută. Se face același
lucru la frecvente înalte determinând fs.
5. Se conecteaza condensatorul C3 de decuplare a rezistentei R3 ca în fig. 8 și se realizează
conexiunile din fig. 9 și se repetă toate măsurătorile efectuate pe semnal, urmărind aceeași succesiune ca la
punctele de mai sus.

Fig.8

Fig.9