4

Fiscalitate

1
 TEMA IV
Analiza sistemului fiscal din România
4.2. Impozitarea persoanelor fizice
4.2.1. Rezidenţa
4.2.2. Contribuabilii
4.2.3. Venituri salariale
4.2.4. Venituri din activitati independente
4.2.5. Venituri din alte activitati independente
4.2.6. Venituri din inchiriere
4.2.7. Veniturile din investiti
4.2.8. Venituri din pensii
4.2.9. Venituri din activitati agricole
4.2.10. Venituri din premii si jocuri de noroc
4.2.11. Impozitarea tranzactiilor imobiliare
4.2.12. Venituri din alte surse
4.3. Asigurarile sociale
4.4. Codul de procedură fiscală

Tema V
Consideraţii şi analize de politică fiscal

4.2. Impozitarea persoanelor fizice

Cetăţenii români cu domiciliul in Romania sunt considerati rezidenti in Romania din punct de vedere fiscal
si sunt impozitati in Romania asupra veniturilor globale. Persoanele fizice romane si straine care nu au
domiciliul in Romania pot fi subiect de impunere in Romania asupra veniturilor globale in anumite
conditii.

4.2.1. Rezidenţa

O persoana fizica este considerata rezidenta fiscal in Romania daca indeplineste cel putin una din
urmatoarele conditii:
* Este domiciliata in Romania
* Centrul intereselor vitale se afla in Romania
* Este prezenta in Romania timp de o perioada sau mai multe perioade care depasesc 183 de zile pe
parcursul oricarei perioade de 12 luni care se incheie in anul calendaristic respectiv
* Este un cetatean roman care lucreaza in strainatate ca angajat al statului roman.

4.2.2. Contribuabilii care platesc impozit pe venit se impart in doua categorii:

* Rezidenti, persoane fizice romane domiciliate in Romania pentru veniturile din orice sursa, atat din
Romania cat si din strainatate, si alti rezidenti decat persoanele fizice romane domiciliate in Romania –
numai pentru veniturile obtinute in Romania
* Nerezidenti, care fie:
* Desfasoara activitati independente prin intermediul unui sediu permanent in Romania, pentru veniturile
nete atribuibile sediului permanent fie
* Desfasoara activitati dependente in Romania, pentru veniturile nete din aceste activitati fie
* Realizeaza alte tipuri de venituri

Daca o persoana fizica nerezidenta indeplineste a doua sau a treia conditie, mentionata in sectiunea
Rezidenta, timp de o perioada de trei ani consecutiv, aceasta va fi supusa impozitarii asupra veniturilor
2
globale incepand cu al patrulea an. Pana la incheierea perioadei de trei ani, persoana respectiva va fi supusa
impozitului pe venit in Romania numai pentru veniturile obtinute in Romania.

Persoanele fizice care sunt rezidente fiscal in tari care au semnat conventii de dubla impunere cu Romania
pot beneficia de o cota redusa a impozitului sau de scutire in baza termenilor conventiilor respective.
Persoanele fizice care sunt rezidente fiscal in tari care nu au incheiat o conventie de dubla impunere cu
Romania pot fi impozitate in Romania din prima zi de prezenta in Romania.

Categoriile de venituri supuse impozitării

Cota unica a impozitului pe venit de 16% se aplica urmatoarelor categorii de venituri:
* Venituri din activitati independente
* Venituri salariale
* Venituri din inchiriere
* Venituri din pensii
* Premii
* Venituri agricole
* Alte venituri

Codul fiscal prevede cote speciale de impozitare in cazul veniturilor obtinute din investitii, jocuri de noroc
si transferul de bunuri imobile din patrimoniul personal.

4.2.3. Venituri salariale

Remuneratia impozabila include salarii, avantaje in bani sau in natura, prime, recompense, plati pentru
incapacitate temporara de lucru, concedii platite si orice alte venituri primite de o persoana fizica in baza
unui contract de munca. Remuneratia impozabila include si sumele primite de zilieri sau lucratori
temporari, indemnizatiile platite directorilor si administratorilor societatilor comerciale private, membrilor
din consiliul de administratie si Adunarea Generala a Actionarilor, membrilor din comitetul de directie si
membrilor din comisia de cenzori. In cazul veniturilor salariale, baza impozabila se determina deducand
din veniturile brute:
* Contributiile obligatorii la asigurarile sociale
* Deducerile personale permise, dupa caz
* Cotizatiile sindicale lunare
* Contributiile la schemele obligatorii de pensii (pana la 400 euro pe an)

4.2.4. Venituri din activitati independente

Veniturile din activitati independente includ:

* Venituri din activitati comerciale/profesii libere
* Venituri din drepturi de proprietate intelectuala

Venituri din activitati comerciale/profesii libere

Venitul net impozabil din activitati comerciale/profesii libere se calculeaza drept venituri brute minus
cheltuielile deductibile specificate care ar putea face obiectul unor limitari. Persoanele fizice autorizate ca
persoane ce desfasoara profesii libere au obligatia de a tine contabilitatea in partida simpla.

Alternativ, veniturile obtinute de anumite categorii de persoane ce desfasoara profesii libere care nu au
angajati sunt subiect de impozit pe venit in baza cotelor stabilite anual de Ministerul Economiei si
Finantelor.
Persoanele care desfasoara profesii libere au obligatia de a efectua plati in avans trimestriale, pana in data
de 15 a ultimei luni a trimestrului.

3
Venituri din drepturi de proprietate intelectuala

Veniturile nete din drepturi de proprietate intelectuala se obtin deducand din veniturile brute:
* Cheltuielile deductibile reprezentand 40% din veniturile brute
* Contributiile obligatorii la asigurarile sociale. Platitorii drepturilor de proprietate intelectuala au obligatia
de a calcula, retine si plati un impozit pe venit anticipat in cota de 10% pana in data de 25 a lunii
urmatoare.

4.2.5. Venituri din alte activitati independente

Veniturile din urmatoarele surse se supun de asemenea unui impozit pe venit anticipat in cota de 10%:
* Veniturile din vanzarea de bunuri in regim de consignatie
* Veniturile din contracte de agent, comision sau mandat comercial
* Veniturile din conventii civile potrivit Codului Civil
* Veniturile din activitatea de expertiza contabila si tehnica, judiciara si extrajudiciara.

Platitorii acestor venituri trebuie sa calculeze, sa retina si sa plateasca anticipat impozitul pe venit pana in
data de 25 a lunii urmatoare. Separat, platitorii de venituri care au obligatia de a calcula, retine si achita
impozitul pe venit anticipat au si obligatia de a depune o declaratie pentru fiecare persoana fizica pana in
ultima zi a lunii februarie inclusiv pentru anul precedent.

Numai platitorii de venituri din salarii sunt exonerati de aceasta obligatie. Veniturile realizate din
efectuarea tuturor tipurilor de activitati independente fac obiectul unei regularizari anuale, care se
realizeaza prin aplicarea cotei de 16% la venitul impozabil anual, minus pierderile fiscale reportate (dupa
caz) timp de cinci ani consecutiv.

Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente pentru care se retine la sursa cota de 10%, pot
opta pentru aplicarea cotei de 16%. Impunerea finala este posibila si pentru veniturile din: drepturi de
proprietate intelectuala, vanzarea bunurilor in regim de consignatie, activitati desfasurate in baza
contractelor de agent, comision sau mandat comercial sau activitatea de expertiza contabila si tehnica,
judiciara si extrajudiciara (optiune posibila anterior doar pentru veniturile obtinute din contracte / conventii
civile).

4.2.6. Venituri din inchiriere

Veniturile brute din inchiriere cuprind sume in bani sau in natura prevazute in contractele de inchiriere si
aferente anului fiscal (indiferent de momentul incasarii efective), precum si o serie de cheltuieli suportate
de chirias si care, potrivit legii, sunt in sarcina proprietarului.

Baza impozabila se stabileste deducand o cota a cheltuielilor de 25% din venitul brut. Impozitul asupra
veniturilor din inchiriere se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% la baza impozabila. Prin exceptie,
contribuabilii pot opta pentru determinarea veniturilor nete din inchiriere in baza contabilitatii in partida
simpla.

4.2.7. Veniturile din investitii includ:

* Veniturile din dividende

* Veniturile din dobanzi* Castigurile din transferul titlurilor de valoare
* Veniturile din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si orice
alte operatiuni similare
* Venituri din lichidare

Venituri din dividende

4
Dividendele sunt definite drept acordarea de avantaje in bani sau in natura de catre o persoana juridica
actionarilor sau asociatilor ca urmare a detinerii de titluri de participare (cu cateva exceptii). Orice suma
platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate de un actionar/asociat este considerata
un dividend pentru valoarea acestor bunuri sau servicii care depaseste valoarea de piata.

Cota de impozitare aplicabila dividendelor distribuite persoanelor fizice rezidente este de 16% si se
calculeaza, se retine si se achita de catre platitorul dividendelor. Impozitul se va plati pana in data de 25 a
lunii urmatoare celei in care a avut loc plata dividendelor. In cazul dividendelor care au fost distribuite, dar
nu au fost achitate pana la finele anului, impozitul se datoreaza pana la 25 ianuarie inclusiv a anului
urmator. Impozitul pe dividende este final (veniturile nu se regularizeaza). Impozitul pe veniturile
nerezidentilor in Romania pentru persoane fizice nerezidente este fie in cota de 16% fie o cota mai
favorabila, in situatia in care se aplica o conventie de evitare a dublei impuneri.

Venituri din dobanzi

Venitul impozabil din dobanzi reprezinta orice venit sub forma dobanzilor altul decat urmatoarelor
categorii scutite:
* Dobanda la conturile curente/depozitele la vedere
* Dobanda la depozitele la termen si instrumentele de economisire
* Dobanda aferenta instrumentelor de creanta si obligatiunilor municipale

Cota de impozitare aplicabila veniturilor din dobanzi este de 16% si se calculeaza, retine si plateste de catre
platitorul dobanzii pana in data de 25 a lunii urmatoare celei in care are loc plata dobanzii. Impozitul pe
veniturile din dobanzi este final.

Cota impozitului pe veniturile nerezidentilor aplicata veniturilor din dobanzi realizate de persoane fizice
nerezidente, potrivit legislatiei romane, este de 16% sau o cota mai favorabila in cazul in care se aplica o
conventie de evitare a dublei impuneri.

Castigurile din transferul titlurilor de valoare

Castigul de capital reprezinta diferenta pozitiva intre pretul de vanzare si pretul de cumparare aplicabil
unor categorii diverse de valori mobiliare, minus costurile aferente, dupa caz. in cazul transferului de
actiuni intr-o societate cu raspundere limitata, castigul de capital reprezinta diferenta intre pretul de vanzare
si valoarea nominala/pretul de cumparare al acestor actiuni. in cazul rascumpararii titlurilor de investitii
detinute in fonduri de investitii deschise, castigul de capital este diferenta pozitiva intre pretul de
rascumparare si pretul de cumparare/subscriere. Castigul de capital la vanzarea actiunilor obtinut in urma
unui stock option plan se defineste ca diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare preferential.
S-a introdus si conceptul de “castig net de capital” reprezentand diferenta intre castigurile si pierderile
inregistrate in cursul unui an (diferente pozitive sau negative intre pretul de vanzare si cel de cumparare,
minus costurile de transfer aferente). Pierderile din transferul de actiuni inregistrate incepand din 2010 pot
fi reportate in anul urmator. Aceasta prevedere nu se va aplica in cazul pierderilor inregistrate in anul 2009.

Castigul net de capital din vanzarea de actiuni in companiile si fondurile de investitii deschise sunt
impozitate cu 16% asupra castigurilor realizate din vanzarea de actiuni in termen de 365 de zile inclusiv de
la cumparare si 1% impozit pentru actiunile detinute pe o perioada mai mare de 365 de zile.

Castigurile din transferul de actiuni si titluri de participare in companiile inchise se impoziteaza cu o cota
de 16%.

In perioada 1 ianuarie 2009 - 1 decembrie 2009, veniturile din actiunile companiilor cotate la bursa au fost
neimpozabile la calculul impozitului pe venit.

5
Venituri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si orice alte
operatiuni similare

Castigurile din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, precum si din operatiuni similare, se
impoziteaza cu o cota de impozit finala de 16%. Un impozit anticipat de 1% este calculat si retinut de
intermediarul acestor operatiuni (ex., o banca), la incheierea operatiunii. Ulterior, impozitul se datoreaza
pana in data de 25 a lunii urmatoare. Impozitul final de 16% este calculat de contribuabil la depunerea
declaratiei anuale de impunere.

4.2.8. Venituri din pensii

Veniturile din pensii se refera la orice suma primita cu titlu de pensie de la fondurile create din contributiile
sociale obligatorii catre un sistem de asigurari sociale. Veniturile din pensii includ orice suma de la
schemele de pensii facultative si de la cele finantate de la bugetul de stat. Veniturile lunare din pensii de
pana la 1.000 RON nu sunt impozabile. Impozitul este final si se determina prin aplicarea unei cote de 16%
asupra bazei impozabile. Impozitul calculat pentru pensii se retine la data platii efective a pensiilor si se
remite la bugetul de stat pana in data de 25 a lunii urmatoare.

4.2.9. Venituri din activitati agricole

Venitul impozabil din activitati agricole se determina asupra cotelor de venituri emise de directiile
teritoriale specializate ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, si aprobate de directiile teritoriale
generale ale finantelor publice. Alternativ, contribuabilii care realizeaza venituri din activitati agricole pot
opta pentru stabilirea veniturilor potrivit contabilitatii in partida simpla. Impozitul se calculeaza prin
aplicarea unei cote de 16% asupra venitului impozabil. Veniturile obtinute din vanzarea produselor agricole
recoltate in anumite conditii beneficiaza de o cota redusa de impozitare de 2%.

4.2.10. Venituri din premii si jocuri de noroc

Impozitarea premiilor are loc la cota de 16% asupra veniturilor nete reprezentand soldul intre veniturile
brute realizate si suma neta (in prezent 600 RON). Impozitul se datoreaza pana in data de 25 a lunii
urmatoare, iar obligatia de calcul, retinere si plata revine platitorului veniturilor. Impozitul este final.
Impozitul asupra jocurilor de noroc este de asemenea final si se determina prin aplicarea unei cote de 20%
din veniturile nete, fara a depasi 10.000 RON si o cota de impunere de 25% asupra veniturilor nete care
depaseste suma de 10.000 RON. Veniturile nete in cazul veniturilor din jocuri de noroc se calculeaza
similar veniturilor din premii.

4.2.11. Impozitarea tranzactiilor imobiliare

Impozitul pe transferul proprietatilor imobiliare ce trebuie platit de un contribuabil in momentul

transferului dreptului de proprietate sau a diviziunilor acestora se calculeaza dupa cum urmeaza:
* Pentru cladiri si terenul aferent, precum si pentru terenuri fara constructii, cumparate si vandute in termen
de trei ani inclusiv:
* 3% din valoarea vanzarii, daca aceasta valoare este in limita a 200.000 RON inclusiv
* Pentru o valoare de vanzare mai mare de 200.000 RON, impozitul datorat este de 6.000 RON plus 2%
din suma care depaseste valoarea de 200.000 RON
* Pentru cladiri si terenul aferent, precum si pentru terenuri fara constructii, cumparate si vandute dupa
incheierea unei perioade de trei ani:
* 2% din suma, daca suma este de pana la 200.000 RON inclusiv
* Pentru o valoare de vanzare mai mare de 200.000 RON, impozitul datorat este de 4.000 RON plus 1%
din suma care depaseste valoarea de 200.000 RON

4.2.12. Venituri din alte surse includ printre altele:

6
* Primele de asigurare suportate de o persoana care desfasoara profesii libere sau de orice alta entitate in
numele persoanei care nu este un angajat al persoanei care desfasoara profesii libere sau al entitatii in
cauza. Veniturile sunt impozabile la beneficiar cu 16%, prin retinere la sursa, impozitul fiind final
* Veniturile primite de pensionari care sunt fosti angajati potrivit contractelor de munca incheiate cu fostii
angajatori sau in baza unor acte normative speciale, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri,
servicii sau alte drepturi. Aceste venituri sunt impozabile pentru beneficiar la cota de 16%, prin retinere la
sursa, iar obligatia de calcul si retinere revine platitorului acestor venituri
Impozitul asupra veniturilor din alte surse se achita pana in data de 25 a lunii urmatoare celei in care au fost
realizate veniturile.

Deduceri personale
Persoanele fizice romane domiciliate in Romania, precum si persoanele straine care indeplinesc criteriile de
rezidenţă de trei ani consecutiv, au dreptul la deduceri personale, care variaza in functie de veniturile lunare
brute si de numarul de persoane aflate in grija dupa cum urmeaza:
* Pentru veniturile lunare brute in limita a 1.000 RON, deducerile lunare sunt cuprinse intre 250 RON
pentru contribuabilii fara persoane aflate in grija si 650 RON pentru cel putin patru persoane aflate in grija
* Pentru veniturile lunare brute intre 1.000 RON si 3.000 RON, deducerile personale sunt regresive
comparativ cu cele de mai sus si vor fi stabilite prin ordin al Ministerului Economiei si Finantelor
* Pentru veniturile lunare brute mai mari de 3.000 RON, nu se acorda deduceri personale.

Cerinţele de depunere şi plată

Contribuabilii, cu cateva exceptii, trebuie sa depuna o declaratie anuala privind impozitul pe venit la
autoritatile fiscale pana in data de 15 mai a anului urmator. Pentru veniturile realizate incepand cu anul
2010, termenul de declarare va fi 25 mai a anului urmator. De asemenea, contribuabilul va calcula
impozitul pe venitul net anual impozabil/castigul net anual in baza informatiilor furnizate in declaratia
anuala privind impozitul pe venit (care de la 1 ianuarie 2010 se numeste declaratie de impunere). Data de
25 mai inclusiv a fiecarui an fiscal se constituie si termen de plata a impozitului pe venit. Contribuabilii
care realizeaza numai venituri salariale in cursul intregului an fiscal isi indeplinesc obligatiile fiscale prin
intermediul retinerilor angajatorului. Angajatorii retin impozitul pe venit lunar. Cetatenii straini angajati in
strainatate, dar care desfasoara activitate in Romania trebuie sa depuna declaratii fiscale lunare si sa
plateasca lunar impozitul in Romania pana in data de 25 a lunii urmatoare, cu respectarea anumitor
conditii.

4.3. Asigurarile sociale

Potrivit legislatiei muncii din Romania, angajatorii si angajatii au obligatia de a contribui la sistemul de
asigurari sociale.

Contributii la asigurarile sociale la nivelul angajatului

* Contributia la fondul asigurarilor sociale (pensii) – 10,5% din veniturile lunare brute
* Contributia la fondul asigurarilor de sanatate – 5,5% din veniturile lunare brute
* Contributia la fondul asigurarilor de somaj – 0,5% din veniturile lunare brute

Contributii la asigurarile sociale la nivelul angajatorului

* Contributia la fondul asigurarilor sociale – intre 20,8% si 30,8% in functie de conditiile de lucru, din
suma totala bruta platita angajatilor lunar
* Contributia la fondul asigurarilor de sanatate – 5,2% din suma totala bruta platita angajatilor lunar
* Contributia la fondul asigurarilor de somaj – 0,5% din suma totala bruta platita angajatilor lunar
* Contributia pentru concedii medicale si indemnizatii – 0,85% din suma totala bruta platita angajatilor
lunar, limitata la nivelul a 12 salarii brute minime pe economie inmultita cu numarul asiguratilor
* Contributia la Fondul National de asigurare impotriva accidentelor de munca si a bolilor profesionale –
contributia este cuprinsa intre 0,15% si 0,85% din suma totala bruta platita angajatilor lunar, in functie de
categoria de risc

7
* Comisionul la Camera de Munca – 0,25% sau 0,75% din suma totala bruta platita angajatilor lunar, daca
societatea sau Camera de Munca pastreaza cartile de munca
* Contributia la Fondul de garantare a creantelor salariale – 0,25% din suma totala bruta platita angajatilor
lunar

Contributia la fondul asigurarilor de sanatate de catre persoanele fizice straine - Cetatenii tarilor
Uniunii Europene si Elvetia (de la 1 iunie 2009) beneficiaza de suportarea cheltuielilor medicale
inregistrate pe teritoriul Romaniei, precum si de scutirea de la plata contributiei de mai sus in baza unor
certificate (formularul E101) emise potrivit legislatiei europene in materie de asigurari sociale.

Cu toate acestea, in cazul in care o persoana fizica cetatean al Uniunii Europene/ Elvetiei nu plateste
contributii sociale in tara de origine, ea va intra sub incidenta sistemului de asigurari sociale din Romania
pe durata desfasurarii de activitati profesionale in Romania si va avea obligatia de a plati contributia la
asigurarile sociale datorata conform dispozitiilor legale romanesti.

4.4. Codul de procedură fiscală

Reglementeaza drepturile si obligatiile părţilor din raporturile juridice fiscale in legatura cu:
* Administrarea taxelor si impozitelor (activitati de inregistrare fiscala, declarare, calcul, verificare si
colectare a taxelor si impozitelor, solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale)
prevazute de Codul fiscal
* Administrarea taxelor vamale
* Contributiile, amenzile si alte venituri la bugetul general consolidat

Codul de procedura fiscala constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor si
taxelor, si, unde acest cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.

Principii generale de administrare fiscală

Aplicarea unitara – prevede obligatia autoritatilor fiscale de a aplica unitar prevederile legislatiei fiscale in
vederea calculului corect al taxelor si impozitelor datorate de contribuabili. Dreptul de a fi ascultat –
potrivit acestui principiu, autoritatile fiscale au obligatia de a permite contribuabilului posibilitatea de
exprimare a punctului de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei anterior
luarii deciziei. Codul de procedura fiscala mentioneaza cateva exceptii de la acest principiu general.
Confidentialitatea – autoritatile fiscale au obligatia de a asigura confidentialitatea informatiilor referitoare
la obligatiile fiscale si contribuabili.

Reprezentarea şi certificarea

Contribuabilii pot numi reprezentanti in relatia lor cu autoritatile fiscale. Reprezentantii contribuabililor
fara rezidenta fiscala in Romania trebuie sa fie rezidenti fiscali in Romania. Incepand de la 1 ianuarie 2010
anumite declaratii fiscale trebuie certificate de un consultant fiscal autorizat, cu exceptia cazurilor in care
auditarea este obligatorie.

Prevederi procedurale generale

Competenta autoritatilor fiscale. Autoritatile fiscale au dreptul de a administra creantele fiscale, de a

efectua inspectii fiscale si de a emite norme de aplicare a legislatiei fiscale. Autoritatile vamale au
autoritatea de a gestiona taxele vamale si drepturile aferente. Autoritatile fiscale competente pentru
administrarea taxelor sunt autoritatile fiscale ale judetului, localitatii sau a municipiului Bucuresti in care
contribuabilul sau platitorul veniturilor are domiciliul fiscal. in cazul unor contribuabili care desfasoara

8
activitati prin intermediul unui sediu permanent in Romania, autoritatile fiscale competente se stabilesc in
functie de locul unde se afla sediul permanent.

Corectarea erorilor materiale

Autoritatile fiscale pot corecta erorile materiale identificate in actele administrative fiscale din proprie
initiativa sau la cererea contribuabililor. Erorile materiale sunt erori sau omisiuni referitoare la numele,
calitatea partilor din raportul juridic fiscal, erori de calcul sau alte erori similare si nu se refera la substanta
actului fiscal.
Actul corectat va fi instiintat contribuabililor.

Obligatia de a furniza informatii

Contribuabilii sau reprezentantii numiti de acestia au obligatia de a furniza, in scris, autoritatilor fiscale
informatiile solicitate necesare la stabilirea faptelor privind situatia fiscala. Autoritatile fiscale pot solicita
informatii de la alte persoane, aceasta informatie fiind luata in calcul numai dupa ce este confirmata si de
alte dovezi.

Sarcina probei

Contribuabilii au sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor lor si a oricaror cereri
adresate autoritatile fiscale, iar acestea au sarcina de a motiva decizia de impunere.

Sanctiuni fiscale. Nedepunerea declaratiilor fiscale si neplata obligatiilor fiscale la termen atrag amenzi si
penalitati, dupa cum urmeaza:

Nedepunerea declaratiilor fiscale. Nedepunerea declaratiilor fiscale la termen poate atrage sanctiunea cu
urmatoarele amenzi:
* 500 RON - 1.000 RON pentru persoane fizice
* 1.000 RON - 5.000 RON pentru persoane juridice

Nedepunerea declaratiei recapitulative se sanctioneaza cu amenda de 2% din suma totala a

achizitiilor/livrarilor intracomunitare de bunuri nedeclarate/din diferentele nedeclarate rezultate ca urmare a
depunerii de declaratii incorecte sau incomplete. Amenda se reduce cu 50% daca persoana impozabila
corecteaza Declaratia recapitulativa pana la termenul legal de depunere a urmatoarei declaratii.
Neprezentarea dosarului privind preturile de transfer in conditiile cerute de autoritatile fiscale poate fi
sanctionata cu amenda de pana la 14.000 RON. Contribuabilii raman raspunzatori pentru plata amenzilor
pentru depunerea cu intarziere a declaratiilor fiscale indiferent de plata impozitului datorat.

Majorări şi penalităţi pentru plata cu întarziere a taxelor şi impozitelor datorate

Neplata obligatiilor fiscale la termen se sanctioneaza cu penalitati de intarziere, care in prezent sunt de
0,1% pentru fiecare zi de intarziere.De asemenea, in caz de neretinere sau neplata a impozitelor cu retinere
la sursa (impozitele asupra veniturilor de natura salariala, veniturilor din dividende si veniturilor
nerezidentilor), se va aplica o amenda intre 1.000 RON si 27.000 RON, in functie de obligatiile fiscale.

Amanarea la plata obligatiilor fiscale neachitate la termen

Obligatiile fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala pot fi amanate la plata, ca o
facilitate fiscala avand ca scop atenuarea efectelor crizei economice. Amanarea se poate acorda pe o
perioada de maxim 6 luni, dar care nu poate depasi data de 20 decembrie a anului fiscal in care se acorda.
Se percepe dobanda in acest caz de 0.05% pentru fiecare zi de amanare.

9
Pentru a beneficia si mentine aceasta facilitate fiscala, contribuabilii trebuie sa depună o cerere si sa
indeplineasca, printre altele, urmatoarele conditii:
* Au depus toate declaratiile fiscale
* Trebuie să constituie o garanţie şi/ sau să ofere bunuri (care să acopere atât obligaţiile amânate, cât şi
majorările de întârziere datorate pe perioada amânării)

Trebuie sa plateasca la termen obligatiile curente. Amânarea se acordă o singură dată într-un an
calendaristic. Prevederile sunt aplicabile până la 30 iunie 2010.

10
Tema V

Consideraţii şi analize de politică fiscală

Între economie şi politică operează o relaţie biunivocă potrivit căreia cele două entităţi constituie un
sistem închis constituit prin acţiunea feed-back şi feed-before a fluxurilor complementare de resurse şi
informaţii specifice:
a) de la economie la politică operează funcţia de popularitate;
b) de la politică la economie operează funcţia de reacţie.

Astfel se explică şi se desluşesc influenţele condiţiilor economice asupra sectorului public, precum şi
intervenţiile pe care acesta le operează asupra economiei. Politica fiscală însumează metodele şi măsurile
de mediere a fluxurilor reciproce dintre cele două mari entităţi.

Ca domeniu de interes cardinal în preocupările managementului guvernamental, politica fiscală

concentrează activităţile autorităţii publice referitoare la:
- perceperea şi utilizarea resurselor destinate consumului public;
- furnizarea şi achiziţia de bunuri şi servicii publice;
- redistribuirea resurselor şi preluarea unui procent pentru consumul final.

Politica fiscală este o componentă a politicii bugetare pentru că se bazează pe instrumentarul impozitare-
taxare. Întrucât dimensionează venituri şi cheltuieli publice, potrivit unor priorităţi subiectiv stabilite, este
o politică alocativă şi a soldului bugetar, deoarece conţine şi prevede soluţii pentru acoperirea deficitelor
şi pentru valorificarea excedentelor. Politica fiscală este într-o legătură indisolubilă cu celelalte politici
economice sectoriale, fapt concretizat în cadrul juridic general, opozabil întregii societăţi şi realizat prin
strategie legislativă şi instituţională.

Prin aplicarea unui anumit gen de intervenţionism fiscal, autoritatea publică implementează o anumită
politică fiscală. Înseşi obiectivele punctuale urmărite au menirea de a proteja, limita sau stimula diferite
sectoare şi procese din activitatea social-economică:
 incitarea agenţilor economici către anumite investiţii;
 stimularea exporturilor şi a micilor afaceri;
 protejarea mediului înconjurător;
 stimularea sau comprimarea unor activităţi industriale, prelucrătoare sau agricole etc.

Calitatea de eficienţă a politicii fiscale se bazează pe exigenţele prezentului, necesităţile viitorului,

potenţialul concret al societăţii şi economiei.

Ca direcţii de acţiune a politicii fiscale prioritate au următoarele:

a) volumul resurselor financiare ale statului – semnifică dinamica raportului cerere-ofertă de
resurse financiare publice pentru realizarea sarcinilor statului; de regulă, există deficite la acest nivel ca
decalaje sau incongruenţe între cerere şi ofertă, iar acoperirea lor depinde de particularităţile sociale şi
politice ale ţării;
b) provenienţa resurselor financiare – cu referire la piaţa internă sau externă, iar pentru acestea pot
fi adoptate măsuri de tratament fiscal, fie egalitare, fie diferenţiate, acestea din urmă fiind cel mai răspândite
în sistemele bazate pe o democraţie dezvoltată;
 VANGUARD STRATEGY
Bucharest City, District 2, Sg. Maj. Simion Busuioc Street, Nr. 82,
C.U.I. 30618900, J40/10086/2012, | +40720 752 185

c) numărul şi modurile de prelevare – sunt direct influenţate de impactul scontat şi posibil asupra
contribuabililor;
d) rata fiscalităţii – ca variabilă cu fluctuaţii felurite sub influenţa a numeroşi factori proprii sau
asociaţi sistemului fiscal; formal, rata fiscalităţii este un raport între suma prelevărilor fiscale şi volumul
PIB. Dar acest raport a incitat numeroase controverse şi dezbateri în perioada postbelică, o manifestare a
acestora fiind teoria referitoare la curba lui Laffer.

Potrivit acestei teorii valoarea prelevărilor fiscale obligatorii este o funcţie crescătoare pentru presiunea
fiscală, dar numai până la un anumit nivel socotit maximul curbei, după care veniturile financiare scad cu cât
e presiunea mai mare. În epocă curba Laffer a fost baza unor măsuri specifice de politici fiscale prin care s-a
urmărit stimularea activităţii economice pe seama unei relaxări fiscale nuanţate. A fost lansată şi expresia de
impozite dure, pentru că distrug însăşi baza asupra căreia se aplică şi se calculează cotele de impozitate. Ele
sunt nu opusul, ci inamicul oricăror incitaţii, pentru că inhibă investiţiile, economisirea şi chiar cel mai mic
efort productiv.

În aceeaşi ordine de idei, eficienţa politicii fiscale este direct dependentă de respectarea strictă a unor
restricţii şi condiţii, a căror ignorare sau încălcare determină efecte cu impact dificil de prevăzut şi
controlat.

A. Restricţiile cumulează un set de măsuri care compun aşa zisul pentagon restrictiv, iar aplicarea lor se
impune cumulată, deoarece numai astfel asigură eficienţa politicii fiscale:
a) dimensionale – privesc volumul creditului şi piaţa de capital din perspectiva dezvoltării economice şi
a intervenţiei statului;
b) structurale – se referă la baza de impozitare şi raportul cu diferite componente ale economiei publice;
c) instituţionale – privesc corelarea politicii fiscale la nivel central şi local în relaţie cu sectorul privat;
d) informaţionale – legate de logistica solidă, aptă să investigheze şi să coreleze baza cu impozitele
propriu-zise;
e) instrumentale – cu referire concretă la mijloacele de aplicare eficientă a politicii fiscale.

B. Condiţiile reprezintă un set de corelaţii între veniturile şi cheltuielile bugetare, obligatorii pentru
evitarea unor consecinţe nefaste. Aici se includ şi măsurile de compatibilizare cu politica fiscală din alte
ţări, iar, în ritm tot mai accelerat, aici se urmăreşte o subordonare faţă de obiectivele globale de politică
macroeconomică.

C. Neglijarea, ignorarea şi/sau încălcarea oricăreia din aceste condiţii şi, desigur, restricţii determină
manifestarea unei varietăţi de efecte.

a) reducerea drastică a efortului productiv, ceea ce înseamnă inhibarea investiţiilor şi economisirii de

forma unor deviaţii ale comportamentului agenţilor economici;
 efectul de substituire: angajatul îşi reduce timpul de lucru, pentru că şi venitul său real este
redus;
1
© Fiscalitate
 VANGUARD STRATEGY
Bucharest City, District 2, Sg. Maj. Simion Busuioc Street, Nr. 82,
C.U.I. 30618900, J40/10086/2012, | +40720 752 185

 efectul de venit: angajatul munceşte pentru diverse surse de venit mai mult sau mai puţin
declarate, pentru a acoperi majorarea fiscalităţii;
b) evaziunea fiscală, în forme extrem de frecvente deopotrivă licite şi ilicite; aici se adaugă şi economia
subterană şi munca la negru, iar delocalizarea producţiei, a înlesnit şi internaţionalizarea evaziunii
sub o varietate de forme; trebuie menţionate activităţile enclavelor stil paradis fiscal, precum şi
extrateritorialitatea vamală;

c) inflaţia prin fiscalitate este cauzată de o tendinţă firească şi irepresibilă de creştere a preţurilor ca
repercusiune a sporirii fiscalităţii; de aceea şi salariaţii solicită indexări şi majorări succesive, pentru
a-şi acoperi cumva pierderile rezultate din eroziunea monedei;

d) deteriorarea competitivităţii internaţionale este un fenomen uşor de înregistrat în condiţiile

economiei deschise, care obligă la permanente şi chiar virulente ciocniri cu concurenţa; de aceea,
sporirea competitivităţii trebuie să fie o prioritate absolută în obiectivele politicilor macroeconomice,
iar creşterea fiscalităţii contravine acestui scop; firmele împovărate de impozite îşi distrug capacitatea
de autofinanţare a investiţiilor şi proiectelor de modernizare.

Adoptată în procesele de revitalizare economică, politica fiscală conţine o serie de măsuri strategice cu
desfăşurare pe mai multe etape:
 absorbţia şocurilor, semnifică implicarea autorităţii publice prin instrumente combinate de politică
monetară – fiscală - bugetară, de genul unui policy - mix, menit să reducă dezechilibrele prezente prin
excelenţă în orice economie actuală;
 strategia de creştere, însemnă lărgirea ariei de acţiune a decidenţilor prin combinarea măsurilor pe
termen scurt cu cele proiectate pe termen lung; aici pot intra în discuţie mai multe teorii, între care:
o economia de ofertă, un trend care implică reducerea sectorului public din economie prin reducerea
fiscalităţii pentru a stimula astfel oferta;
o relaţia dintre deficite – bugetar şi al balanţei de plăţi; înseamnă deteriorarea finală a conturilor
externe, după ce anterior, deficitul bugetar creat de mărirea consumului a comprimat formarea capitalului
productiv şi competitivitatea;
o teoria manevrării ratelor reale ale dobânzii, în sensul că economia este mai afectată de creşterea
datoriei publice, dacă şi ratele reale ale dobânzii depăşesc rata de creştere a PIB.

Aşadar, pentru eficientizarea intervenţiei fiscale, se impun o serie de premize – respectiv, însănătoşirea
economiei, armonizarea măsurilor fiscale cu celelalte tipuri de decizii şi corectarea ordonată a
dezechilibrelor – cu atât mai necesare cu cât, în perspectiva integrării, dubla presiune a autorităţii
publice se resimte în fiscalitate. Aici, în acest vast şi cuprinzător domeniu unde, pe de o parte - trebuie
să funcţioneze autonomia fiscală a sectorului public, iar, pe de altă parte – concurenţa fiscală puternică,
riscă să compromită atât eficienţa economică, cât şi echitatea fiscală.

2
© Fiscalitate
 VANGUARD STRATEGY
Bucharest City, District 2, Sg. Maj. Simion Busuioc Street, Nr. 82,
C.U.I. 30618900, J40/10086/2012, | +40720 752 185

3
© Fiscalitate