Probleme tehnice

Problemele tehnice ale sistemelor informatice au constituit deseori bariere în calea

efectivitatii. Cea mai dificila problema în acest sens consta în integrarea datelor din domenii
mari si diferite de surse de date atât din interiorul organizatiei cât si din exteriorul ei. Aceasta
problema constituie cel mai critic factor de succes din punctul de vedere al utilizatorilor
sistemului. Un exemplu în acest sens este dat de un vicepresedinte de marketing care, dupa ce
a cheltuit câteva sute de dolari pentru implementarea unui SSDE, a participat la o întâlnire
finala cu proiectantii sistemului. Expertii tehnici i-au demonstrat ca sistemul permite
realizarea de grafice diferite privind rezultatul vânzarilor, partea de piata si profitabilitatea. In
acest punct, vicepresedintele a cerut un grafic pentru partea de piata si cheltuielile cu reclama
si publicitatea din ultimii 10 ani, iar sistemul nu a fost capabil sa acceseze datele istorice. In
urma acestui esec, proiectul a fost anulat. Capacitatea de a integra date din mai multe sisteme
este extrem de importanta deoarece permite managerilor sa cunoasca informatii care nu sunt
disponibile în alt mod. Presedintele unei firme de productie poate sa obtina usor informatii
referitoare la vânzarile si productia de la managerii care se ocupa cu problemele respectiva în
cadrul firmei. Din pacate, informatiile pe care le primeste presedintele vor fi, cel mai probabil,
incompatibile si nu va fi usor sa primeasca informatii referitoare la modul în care vânzarile si
productia se influenteaza reciproc. Un SSDE va fi efectiv daca poate sa realizeze integrarea
datelor oferind astfel executivilor informatii referitoare la procesele din firma dincolo de
granitele organizatiei si comparând rezultatele activitatii organizatiei din domenii diferite.

O alta problema tehnica care poate sa afecteze un proiect de SSDE priveste modul lui de
utilizare. Managerii de vârf pot sa decida sa nu mai utilizeze un sistem daca este prea dificil
de învatat sau de utilizat. Ei au foarte putin timp la dispozitie pentru a învata sa utilizeze un
sistem. In plus, sunt foarte putin toleranti la orice eroare si nu au nici o dorinta, cel putin
initial, sa utilizeze un sistem nou. Chiar daca informatiile oferite de sistem sunt utile, o
interfata dificil de utilizat va determina rapid managerul sa desemneze un analist sa utilizeze
sistemul si sa obtina un raport tiparit. Acest lucru nu este productiv deoarece procesul de
învatare al managerilor se bazeaza pe raspunsul rapid la întrebarile lor, iar ciclul de raspuns
este asigurat de SSDE. Daca analistul interactioneaza cu sistemul, si nu managerul, analistul
va fi cel care va învata mai repede decât managerul, dar el nu va fi în pozitia de a pune în mod
efectiv cunostintele învatate în practica.
Modul de utilizare al SSDE-urilor poate fi îmbunatatit prin utilizarea metodelor de
prototipizare si de evaluare a modului de utilizare a sistemului. Aceste metode asigura o
comunicare clara între proiectantii SSDE-urilor si utilizatorii lor. Managerii vor avea astfel
posibilitatea de a interactiona cu prototipul ca si cum ar interactiona cu sistemul final. In acest
mod se asigura o critica mai constructiva decât în cazul în care informatiile referitoare la
sistem erau obtinute din documente abstracte. In acelasi timp, si proiectantii sunt mai receptivi
la critica la nivelul unui prototip decât a sistemului final deoarece prototipul este facut tocmai
cu scopul de a fi perfectionat. Pentru dezvoltarea prototipizata a sistemelor informatice sunt
disponibile o serie de protocoale de evaluare care includ observarea si monitorizarea,
încarcarea softului, experimentarea si benchmarking, etc. [Preece]. Cele mai potrivite abordari
pentru proiectarea SSDE-urilor sunt cele care includ si elemente etnografice deoarece
experienta proiectantilor este, în mod tipic, foarte diferita de cea a utilizatorilor sistemelor
proiectate de ei si anume a managerilor executivi.

Sisteme expert si bazate pe cunostinte (SE)

Definitii
Definitiile oferite pentru sistemele expert sunt, în general definitii functionale, pragmatice.
Feigenbaum[5] arata ca sistemele experte sunt programe concepute pentru a rationa în scopul
rezolvarii problemelor pentru care în mod obisnuit se cere o expertiza umana considerabila.
Frenzel[6] defineste sistemul expert ca pe un program particular care incorporeaza o baza de
cunostinte si un motor de inferente. Programul se comporta ca un consilier inteligent într-un
domeniu particular. O definitie originala apartine profesorilor Girratano si Riley1, care
definesc sistemul expert ca pe un sistem care emuleaza abilitatea de a lua decizii ale
expertului uman. Termenul "emuleaza" înseamna ca sistemul este menit sa actioneze în toate
privintele ca expertul uman.

Concepte de baza în SE
SE realizeaza în fapt prelucrarea cunostintelor umane si se pot regasi pe orice treapta a
conducerii oferind raspunsuri la întrebari dintr-o arie specifica prin efectuarea de inferente
asupra cunoasterii continuta în baza de cunostinte, fiind capabile sa explice utilizatorilor
rationamentele si concluziile care au condus la o anumita solutie
Componentele unui SE constau dintr-un motor de baza de cunostinte si module software care
realizeaza inferente asupra cunostintelor si transmit raspunsuri la întrebarile utilizatorilor.
Baza de cunostinte consta în mod obisnuit dintr-o baza de reguli, o baza de fapte si alte
informatii despre subiect. Modulele software sunt formate dintr-un motor de inferenta,
programe pentru rafinarea cunostintelor si comunicarea cu utilizatorii, editoare si memoria de
lucru.
Majoritatea specialistilor prezinta drept concepte fundamentale ale SE expertiza, expertii,
transferul expertizei, regulile de inferenta si capacitatea de a explica [Andone94]. Expertiza
este o cunoastere intensiva, specifica domeniului problemei, achizitionata prin instruire, citire
sau experienta îndelungata. Expertiza umana cuprinde o gama larga de activitati ale expertului
si anume: recunoasterea si formularea problemei, rezolvarea exacta si rapida a problemei,
explicarea solutiei, învatarea din experienta, restructurarea cunoasterii, fragmentarea regulilor,
determinarea relevantei, constiinta propriilor limite. Transferul cunoasterii (reguli si fapte)
expertizei reprezinta obiectivul SE. Transferul are loc de la expertul uman la calculator si de
aici la utilizatori umani experti sau non-experti. Pe baza expertizei memorata în baza de
cunostinte calculatorul este abilitat sa rationeze, mai exact este programat sa faca inferente.
Regulile de inferenta sunt în mod traditional reguli de forma IF-THEN-ELSE, complementate
în unele aplicatii cu reprezentarea prin frame-uri. Capacitatea explicativa a SE este unul din
factorii care le individualizeaza în raport cu celelalte tipuri de sisteme informatice.
Din punct de vedere al procesului decizional în management, sistemele expert prezinta doua
caracteristici importante - automatizarea si îmbunatatirea deciziilor, respectiv difuzarea
expertizei si normalizarea deciziilor. Spre deosebire de SSD, care nu sunt destinate sa
genereze solutii sau recomandari, SE au ca scop înlocuirea managerului prin captarea
cunoasterii de la un expert si a expertizei sale. Exista, în prezent, tendinta integrarii sistemelor
expert si a altor domenii ale inteligentei artificiale la nivelul sistemelor suport de decizii,
astfel încât sa se obtina sisteme de asistare a deciziilor cât mai puternice si mai usor de utilizat
sub aspectul interfetei utilizator.
O sinteza a argumentelor in favoarea introducerii SE in intreprindere este prezentata in
Quibel[7]:
1. gestiunea unui volum ridicat de cunostinte si informatii;
2. exploatarea corecta a competentelor din interiorul intreprinderii
3. inlocuirea cartilor si a materialelor documentare
4. atingerea unui nivel de securitate in administrarea si conservarea patrimonului
5. obtinerea de avantaje economice directe sau indirecte.

Functiunile SE în procesul decizional

Prezentarea functiunilor SE nu poate fi decât arbitrara, având în vedere faptul ca SE
îndeplinesc adesea sarcini complexe care traverseaza frontierele definite. Benchimol clasifica
functiunile SE sunt dupa cum urmeaza: interpretare, diagnostic, formare, supraveghere,
previziune, simulare, planificare, întretinere, conceptie, control si pilotaj [Benchimol93]. În
domeniul asistarii deciziilor sunt combinate în general functiile de planificare, diagnostic si
simulare.
Planificarea reprezinta definirea în timp si spatiu a actiunilor care permit sa se atinga o stare
finala prin compararea starii curente cu starea dorita, prevazând consecintele de actiune, într-o
maniera care sa permita respectarea restrictiilor impuse de mediu, nivelul resurselor
disponibile si consecintele previzibile ale instructiunilor dintre stari si actiuni sau dintre stari
succesive.
Diagnosticul se refera la stabilirea unor corelatii între caracteristici sau simptoame si situatii
tip, iar simularea este reprezentata de deductia care se stabileste plecând de la un model al
consecintelor de actiune sau de la evenimente declansate de catre sistemul aflat în curs de
derulare a simularii.
Principala ratiune a înlocuirii expertilor umani cu sistemele expert este ceea a economiei de
timp. Conform unor constatari verificate în companii de asigurari americane, pentru un sistem
expert de evaluare a riscului clientului, timpul necesar de studiu se reduce de la o ora la 10
minute. Pentru controlul dosarelor privind securitatea sociala timpul necesar este de 7 ori mai
mic. [Benchimol93]. Pe de alta parte, SE "reprezinta un instrument excelent de protejare a
functiilor sistemelor informatice, pentru ca ele proceseaza un volum mare de date si
efectueaza rationamente" [Airinei95]
Totusi, exista putine cazuri în care sistemele expert înlocuiesc complet expertul uman, în
general ele fiind utilizate pentru a ameliora calitatea deciziilor.
Varianta introducerii unui SE este indicata în una din urmatoarele situatii:
 Expertiza exista, dar difuzarea se face anevoios; specialistul este dificil de abordat
pentru ca este foarte ocupat.
 Mai multi experti sau specialisti sunt necesari pentru rezolvarea problemei, dar acestia
nu sunt obisnuiti sa-si confrunte punctele de vedere.
Metodele de rezolvare a problemelor sau de aplicare a regulilor difera în functie de persoanele
care le aplica si le interpreteaza într-o maniera proprie. O structurare a cunostintelor va
conduce la o gestiune mai buna a expertizei.