Autor: Gabriel Jacob < gj@globalserve.

de>
Data: 25.05.2001
Trimis catre: general@clubromantic.ro

> From: " Marilena Georgescu"

> Ma gandeam, dupa ce-a trecut cutremurul de aseara (l-ati simtit?), cat de relativa e existenta
noastra, cat de putin desparte viata noastra de neant.
> Un pas, o secunda, desparte o existenta in care incape sau poate incapea tot universul - atatea
ganduri, atatea sperante, atatea amintiri, atatea legaturi cu ai tai, cu prietenii, cu semenii, cu lumea
-de linistea neantului.

Uitasem Lelia.
Sau mai bine zis, îngropasem în mine durerea cumplita pe care 4 martie 1977 o adusese în cîteva
secunde. Secunde de cosmar. Aveam 21 ani si iubeam. O fatä de 19 ani umplea tot universul vietii
mele cu fiinta ei. O iubeam cu toatä fiinta mea. Era alfa si omega vietii mele.
Si au venit secundele care mi-au schimbat viata! Blocul ei de pe Sahia, s-a präbusit. Si a tras în neant
cu el si o parte din viata mea. Caci acea icoana de fata " s-a dus putin sa se culce" . Si a disparut la
fel de usor precum si intrase în viata mea.
Cu 5 ani înainte, venise la mine, în curtea liceului, si ma întrebase cum ma cheama. Pusa fiind de o
alta colega de a ei, care dorea sa se împrieteneasca cu mine. Si cu aceasta " gluma" de liceeni, a
început iubirea mea.
Secundele acelea tragice mi-au schimbat viata. Am suferit cumplit. Durerea mortii ei mi-a învaluit
sufletul într-un giulgiu înghetat. Si în anii care au venit, sufletul acesta înghetat s-a scufundat în
adîncurile mele. Si nici uneia din fetele care au aparut mai apoi în viata mea, nu a mai fost capabil sa
se daruiasca. " Tradarea" lui m-a facut ca si în casnicie sa nu pasesc cu sentimente de iubire, ci cu ...
argumente conventionale. " Tradare" deci, care m-a costat f. scump în anii care au venit.
Si bine-nteles ca am întrebat, ca toti cei care-si pierdusera fiinte dragi, " de ce ai lasat Doamne sa se
intimple asa ceva? Cu ce a gresit ea, si cu ce am gresit eu? De ce iei o viata, si o distrugi pe a 2-a?"
Si pentru ca Domnul " îsi întorsese" fata de la noi, am înteles si eu ca nu în ceruri se hotareste viata
mea ci acolo pe acel pamint al fagaduintelor nerostite. Si ca viata noastra este o intimplare, pentru
unii tragica, pentru altii fericita, pentru cei mai multi indiferenta.
Si mai tirziu cînd tot o întîmplare mi-a dezvaluit ce este fericirea, am înteles ca viata asta, atit de
departe de fagaduintele Domnului, trebuie TRAITA doar ... adica sa fii cucerit în fiecare zi, si de
iubitul chip care înca-si doarme visul alaturi de perna ta, si de rasaritul soarelui, si de verdele crud al
primaverii, si de bucuria zglobie a vrabiutelor, si de mirosul jilav al ploilor, si de ... dar le stiti si voi
pe toate cîte ne înconjoara, si care asteapta doar, sa fie redescoperite.
Si ai dreptate cînd spui

> Raspunsul poate fi acela ca trebuie sa traiesc cu toata intensitatea clipele existentei mele. Ca
trebuie sa ma bucur. Sa nu las viata sa treaca pe langa mine, fara sa-i acord atentia necesara. Sa caut
> bucurie peste tot, si-n lucrurile marunte, si-n cele mari

caci si pentru mine, fiecare zi este un cadou facut de providenta (nu, nu identificati providenta cu
chipul " zugravit" de Michelangelo pe bolta capelei cu pricina!), este o binecuvîntare a misterului
numit VIATA, si cu cît înot mai departe, si mai departe spre marea Finala Olimpica a vietii mele,
devin mai bogat sufleteste si mai întelept în alegerile mele!
Si asa este Lelia, bucuria cu care cautam, în gestul nostru modest, sa-i daruim frumusetile sufletului
nostru fapturii pe care o iubim, ne va aduce atunci, la SFÎRSIT, împlinirea unui vis, visul unei vieti
în care ai daruit si ai fost daruit cu DRAGOSTE!

si de fapt Lelia, nu acesta este sensul vietii?

Gabriel.