Re: [general] Cultul iubirii/acceptind provocarea lui Aiko.

Autor: Gabriel Jacob

Data: 29.10.2001 Trimis catre: general@clubromantic.ro

Aiko, frazele tale pulseaza de energia neuronilor tai, nu mai era nevoie sa o subliniezi si
in scris!
Vehementa (cel putin asa mi s-a parut mie) cu care doresti sa spargi tiparele, este de
admirat. Dar argumentele cu care-ti sustii ideile ... sint de discutat :).
Unele dintre ele mi s-au parut mie reflectate intr-o oglinda, a ta personala, care are o
abatere de sfericitate, prezentindu-ne noua imagini usor distorsionate ale realitati!
Dar, hai sa vedem impreuna.

Aiko Sakura schrieb:

> Nu este vorba de o necesitate a naturii ca femeia sa
> se supuna si sa "hraneasca" (sustina) material si
> energetic barbatul de langa ea.
>
> Este vorba de o frica ancestrala a barbatilor. Femeia
> inseamna energie. Este energie.
>
> Si asta nu indica o superioritate a femeilor, ci doar
> caracteristica lor de a se incarca si de a hrani pe
> altcine cu energie. Pe toate planurile.

Aiko, ceea ce urmeaza nu se vrea o pledoarie in favoarea barbatilor deoarece eu sint

barbat, doresc doar sa fac anumite observatii legate de argumentatia ta.
Sint convins ca la argumentele mele exista si contra-argumentele vreunei surate de-ale
tale, daca nu cumva chiar ale tale.

Daca te-ai fi referit la frica ancestrala a barbatilor de a li se uzurpa puterea sau

dominatia asupra clanului sau, ti-as fi dat dreptate. Este legea naturii, ca seful sa
traiasca cu provocarea zilnica de a i se contesta suprematia. Si sa se teama de posibilii
rivali care i-ar putea-o uzurpa. Din cauza asta masculii isi marcheaza cu aromele
personale teritoriile. Din cauza asta barbatii devin artagosi si nesuferiti cind pe teritoriul
lor apare un posibil concurent.

Dar, ideile mele de mai sus comenteaza frica ancestrala a barbatilor fata de uzurparea
puterii lor de catre ... tot un barbat! Ca sa vad insa in vibratia string-urilor feminine acea
incarcare energetica fata de care barbatii ar nutri o frica ancestrala, este pentru mine
acea reflectare in oglinda ta personala, deformata, a cauzalitatii originare.
Si eu sint de acord cu caracteristici de gen, care imbraca forme specifice dar nu si
unice. Esenta celor 2 genuri, feminin si masculin, nu s-a schimbat si nu se va schimba
niciodata in lumea pe care o cunoastem. Femeile sint, de ex., mai fragile (si trebuie sa
remarc ca intr-o discutie generala, referintele sint tot generale), mai contemplative si
mai introspective.
Barbatii sint mai puternici (fizic), mai intreprinzatori si mai extrovertiti.
Din aceasta, a mea, simpla enumerare de caracteristici reiese ca in barbat zace mai
multa energie fizica decit intr-o femeie. Sa-ti dau si exemple de cum a fost folosita de
catre barbat acest prinos de energie? Razboaiele, de-a lungul istoriei, au fost purtate de
barbati. Cele mai cutezatoare expeditii au fost intreprinse de barbati. Recordurile
fiziologice, care incearcau sa depaseasca limitele biologice cunoscute, au fost stabilite
de barbati. Si exemplele pot continua. Energia creatoare de evenimente si noi spatii de
afirmare a vointelor, a fost o caracteristica masculina.
Daca vorbesti despre energia interioara, launtrica, a femeilor, cu care acestea ar hrani
universul intim al iubirii celor doi, cred ca minimalizezi echilibrul acestei iubiri.
O iubire nu exista daca polii ei sint in dezechilibru energetic. Fiecare arde cu aceeasi
intensitate Aiko, si-si consuma energiile creatoare, de iubire, daruindu-i partenerului, cu
amindoua miinile, din focul sau launtric. Si energia pe care fiecare o primeste de la
celalalt, barbatul de la femeie si femeia de la barbat, ii naste in fiecare dimineata pe cei
doi ca pe niste pasari Phoenix din cenusa focului cu care s-au consumat in noapte.
De ce ne simtim oare dupa o noapte de dragoste, mai impliniti, mai impacati, mai
linistiti si mai puternici? Egal ca sintem barbati sau femei.
Sa reactioneze deci Barbatul, din timpuri imemorabile, cu frica fata de izvorul de
energie care este Iubita lui?
Ma cam indoiesc Aiko.

Ce poate fi mai minunat ... sa vii obosit acasa si inchizind usa in spatele tau (si deci
lasind dincolo, problemele cu care sintem confruntati in societate) sa-ti iei iubita (poti
sa o numesti si sotie daca doresti) in brate si sa simti cum ti se incarca bateriile pentru
lupta de a doua zi cu lumea de dincolo, si sa-i daruiesti acesteia in schimb mingiielile
tale, sarutarile tale, imbratisarile tale! Si acest ritual este valabil in oricare moment al
intimitatii noastre, daca ... daca exista iubire!

Iubirea este hranita de amindoi eroi povestii lor de dragoste, Aiko. Cu energii pozitive
care izvorasc in amindoi ... pentru ca iubirea lor este acel izvor de energii. Si iata deci
cercul inchizindu-se! (Pacat ca filtrele clubului nu au permis trecerea unei scheme prin
care imi schitam argumentatia!)
Si atunci, carui barbat ii va fi frica de iubita lui?

> Barbatul este caracterizat nu atat de ratiune (este o

> aparenta alimentata de orgoliul masculin) ci de
> capacitatea de control, de directionare. Un cuplu
> perfect ar insemna un motor puternic (ea) cu un volan
> (nu soferul!!!) precis.

Banuiesc ca in volan l-ai personificat pe el! Hai sa incercam sa analizam putin situatiile
limita Aiko. Deoarece numai in situatii de exceptie sint relevante trasaturile specifice
celor doua genuri.
Eu cred ca in astfel de situatii barbatii isi vor pastra singele rece (ok, autocontrol) si vor
incerca ca prin rationamente sa gaseaca solutia optima de iesire din impas. Bazindu-se
deci pe ratiune!
Ce fac ele? Parerea mea este ca femeile vor apela mai ales la intuitie, sperind sa le
apara ideea salvatoare de undeva din afara lor, un semn providential, o intimplare
fericita sau pur si simplu un concurs de imprejurari. Care sa le induca intuitiv solutia
problemei aparute. Bazindu-se in primul rind pe intuitie deci!

Un cuplu perfect inseamna, pentru mine, un pilot de prima mina (el) care sa aiba reactii
promte si sigure, izvorite dintr-o capacitate de analiza rapida si eficienta (rationala) a
conditiilor de trafic in care sint inscrisi, si un navigator (ea) atent si receptiv la
conditiile de mediu ale locului, care sa-l avertizeze (intuitiv) la timp si pertinent pe
sofer, de problemele ce-l pot astepta pe bucata de drum pe care tocmai
s-au angajat.

Cum ar fi invers?
Un sofer care conduce bazindu-se pe intuitia lui, si alegind drumurile cele mai exotice
sau cele mai putin stressante, avind alaturi un navigator care face calcule rapide pentru
fiecare coltz de intersectie si peroreaza nervos, ori de cite ori soferul nu urmeaza
drumul cel mai scurt intre doua puncte sau pe cel mai economicos!
Tu ce ai alege?

> > Sigur ca nu generalizez, dau doar cateva exemple

> > care ilustreaza diferentele
> > structrale intre barbat si femeie, in sensul ca
> > preocuparile ei sunt aproape
> > in exclusivitate menite sa serveasca iubirea, pentru
> > ei, pentru casa si copil.
>
> GRESIT!
> Preocuparile femeii nu sunt sa serveasca iubirea. Sunt
> sa serveasca un camin. Pentru asta este nevoia ei
> ancestrala. care o ascundem cu fatarnicie sub masca
> iubirii.
> Femeia este energie, cum am mai spus. Si are nevoie sa
> sustina si sa hraneasca. Din fericire nevoia asta
> poate fi depasita, dar putine femei sunt dispuse sa o
> faca, iar barbatii se tem de o perspectiva de genul
> asta ca draq de tamaie LOL
> Ii provoc sa ne spuna de ce LOL

Intr-o relatie constientizata de iubire, in care cei doi parteneri sint si prieteni, nu numai
iubiti si parinti, nimeni nu va servi pe nimeni si nimic. Nu trece cu vederea echilibrul
care domneste intr-o astfel de relatie. Fiecare primeste de la celalalt ce ii este oferit (nu
ceea ce are el nevoie!) si ii daruieste celuilalt ceea ce poate sa ofere.
Senzatia pe care mi-o dai tu prin descrierea ta, este cea a unei piese de teatru! In care
cei 2 parteneri joaca niste roluri! Deci, adio sinceritate, adio compatibilitate, adio
altruism, traiasca egoismul, traiasca fatarnicia, traiasca joaca de-a iubirea!
Unde mai este atunci Iubirea?
Aiko, parerea mea este ca barbatii normali, deci nu cei complexati, in momentul in
care-si vor descoperi Printesa vietii lor, vor fi fericiti si vor face pe dracul (pe care-l
pomenesti tu:)) in patru sa le faca la rindul lor fericite pe aceste alese ale sufletelor lor!
Problema este, ca sacul sa-si gaseasca intr-adevar petecul! Caci in foarte multe cazuri
se pleaca de la inceput cu o nepotrivire de caracter intre cei doi protagonisti, cu o
apreciere falsa, idealizata, a persoanei de care ne indragostim. Cind petecul este prea
mare pentru un sac prea mic, sacul se va sufoca sub povara personalitatii petecului.
Cind petecul este prea mic pentru a astupa gaurile prea mari ale sacului, sacul se va
desumfla pe la cusaturile facute cu prea multa largetze.
Si intr-un caz si in altul, vor apare nevoi care nu vor putea fi satisfacute in relatia
respectiva, si se vor evidentia ingustimi ale partenerului care nu este in stare sa observe
si sa inteleaga ce se intimpla cu celalalt...

> Oricare dintre noi putem sa hotaram ce vrem de la

> viata si sa ne urmam calea. O fi generand drame frica
> de gura lumii, dar eu personal nu am nici un fel de
> admiratie pentru oamenii care nu stiu ce vor sau care
> nu au atata vointa cat sa lupte pentru ce vor.

Aiko, foarte frumos ceea ce spui, dar nu uita ca traim cu totii in niste conditii impuse de
societatile in care existam. Societati care au traditii si obiceiuri. Sigur poti trai
independent de ele, dar pentru cit timp? Oricare societate este traditionala (sa ti-o
amintesc pe cea japoneza?) si la un moment dat iti impune canoanele ei. Sigur este
optiunea ta daca esti de acord sa te integrezi mediului respectiv sau nu. Dar, peste tot in
lumea asta, va trebui sa te supui conditiilor de mediu in care doresti sa traiesti.
Este foarte frumos ceea ce spui tu, dar este o caracterizare personala a unui stil de viata
pe care societatea nu il accepta cu usurinta! Tu trebuie sa te supui legilor ei si nu Ea
trebuie sa se subordoneze dorintelor tale! Pentru ca, din pacate exista inca multe, foarte
multe conveniente si tipare in care trebuie sa te inscrii, caci altfel nu esti acceptat de
ceilalti! Adica de cei care formeaza societatea.

> Sper sa se inteleaga ceva din mesajul meu dezlanat.

>
> Din cuibul din cires,
> Aiko
>

Si eu sper sa fi fost la obiect in observatiile mele.

Cu un suris masculin in miez de toamna,

Gabriel