Ferdinand al II-lea de Aragon (10 martie

1452 – 23 ianuarie 1516) a fost rege al

Aragonului (1479–1516), al Siciliei
(1468–1516), al Neapolelui (1504–1516),
Valenciei, Sardiniei și al Navarei, Conte
de Barcelona, rege al Castiliei (1474-
1504) și apoi regent al acestei țări din
1508 până la moartea sa.

FERDINAND DE ARAGON
Ferdinand a primit împreună cu soția sa
titlul de Reyes Católicos din partea Papei
Alexandru al VI-lea, papă al cărui
secularism, Isabela nu îl aproba. Pe lângă
unificarea fizică a Spaniei, Ferdinand și
Isabela au încercat să unifice religios
regatul, prin intermediul romano-
catolicismului. Inchiziția a fost
instituționalizată ca parte a acestui proces.
După o revoltă din 1499, Tratatul de la
Granada a fost anulat, și în 1502 musulmanii
au fost obligați să se convertească sau să
plece din regat. Confesorul Isabelei,
Cisneros, a fost numit arhiepiscop de
Toledo. Acesta a jucat un rol important în
programul de reabilitare a instituțiilor
religioase din Spania, punând bazele
viitoarei Contrareforme. În calitate de
Cancelar, puterea lui a sporit treptat.