PARCUL CIȘMIGIU

În 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua

cișmele în Bucuresti. Prima cișmea s-a facut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei
Voda. Balta aparuta era un focar de infecție in mijlocul orasului. In vecinatatea acestei cismele si-a
ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si "marele
cismigiu". El avea ca principala insarcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, in folclorul urban
"lacul lui Dura Negutatorul" dispare din toponimie si apare acela al "Cismigiului". Orasul nu s-a extins
foarte mult catre Vest din cauza inundatiilor aproape anuale care umflau lacul Cismigiu (nivelul sau
crestea pana la Cercul Militar de astazi).
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului intr-o
gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, in 1847, cand
a fost chemat gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena,
si insarcinat cu transformarea terenului insalubru intr-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de
gradinarul Franz Harer. Dupa abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei,
hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dambovita. Cel mai important an pentru
transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut imprejmuirea cu uluci, s-au montat o
suta de "canapele" (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stanjen. Lucrarile de
infrumusetare s-au incheiat in 1854, cand s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. In 1856,
o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale
specifice meseriei lor. La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou si de aventuri galante, realitate
descrisa de N.T. Orasanu : "aici fu o balta mare, un loc umed, mocirlos/salbatec din natura, necurat,
nesanatos/insa arta poate multe si ea facu un paradisu/cum la multi din ipokimeni nici ca le trecea prin
visu./.. Aici vine toata mana, si s'amestecara impreuna/eleganta, lux, mandrie, maniere si
turnura,/vorbe dulci si complimente sbor din fiecare gura./Cate un june c'o grizeta, prin tufisuri ca se
pierde...".
În iarna anului 1883, lacul din gradina a inghetat si s-au organizat concursuri pe gheata.
Primaria orasului a cumparat un teren din fosta gradina a familei Cretulescu, marind astfel suprafata
gradinii Cismigiu cu 15.000 de metri patrati. Au fost aduse lebede si pelicani. In partea dinspre Schitu
Magureanu s-a amenajat in 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori
romani: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Cosbuc,
Stefan Octavian Iosif, Ion Creanga, Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu
Hasdeu, Nicolae Balcescu si Vasile Alecsandri. Pe o alta alee se gaseste monumentul de marmura
pentru cinstirea soldatilor francezi din primul razboi mondial.
Alte monumente ale grădinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi. În
Gradina Cismigiului exista un loc special, La Cetate, unde se afla ruinele unei manastiri construite de
logofatul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de
malul plin de ascunzișuri al Dâmboviței.