Interacțiunea dintre comunicarea

verbală și nonverbală. Poziții

interculturale în comunicarea
nonverbală.
Realizat:Borș Livia
 Ce este
comunicarea?

comunicarea nu este o acţiune simplă, ci o

acţiune colectivă (compusă), mai exact: un
sistem complex de interacţiuni, câte una pentru
fiecare parametru care intervine în structura ei.
Prin urmare, evaluarea comunicării prin prisma
unor reguli – logice, de eficienţă, de etichetă,
morale etc. – este condiţionată în mod necesar
de o corectă identificare şi caracterizarea a
interacţiunilor subsumate.
 Clasificarea Comunicării:
1 2
Comunicarea verbală este o acțiune
comunicativă, direcționată reciproc, care
are loc între un individ, mai mulți subiecți
sau mai mulți, care implică transmiterea
informațiilor cu o altă orientare și
recepția acesteia. În interacțiunea
comunicativă verbală, vorbirea este
folosită ca un mecanism de comunicare,
care este reprezentat de sistemele de
limbaj și este împărțit în scris și oral.
Comunicarea nonverbală este prin expresii
faciale, gesturi și, de asemenea, poziții
profunde.Din varietatea indicilor cu care se
operează în procesul de comunicare, îi
supunem atenţiei doar pe aceia care au apărut
constant în lucrările semioticienilor: (a)
elementele de paralimbaj, (b) mişcările şi
posturile corpului, (c) tipul corporal, (d)
charisma, (e) vestimentaţia şi accesoriile, (f)
utilizarea spaţiului şi impunerea unor distanţe
sociale, (g) contactul tactil şi (h) indicii de
control a timpului30 .
 Interacțiunea dintre
comunicarea verbală și
nonverbală.
Spunem „constructe
metodologice“, deoarece aceste
forme de comunicare sunt
construcţii abstracte, care nu
survin ca atare în realitatea
socială. Spre exemplu, ori de câte
ori comunicăm verbal (prin
intermediul cuvintelor), realizăm şi
o comunicare nonverbală, folosind
indici, iconi sau simboluri. În ciuda
acestui fapt, cunoaşterea acestor
forme de comunicare este absolut
necesară, întrucât de ea depinde
în foarte mare măsură
respectarea sau aplicarea
regulilor comunicării
 EXEMPLUL 1
Mişcările şi posturile corpului
formează o clasă numeroasă şi
heteroclită de indici ai stărilor fizice
sau psihice în care se află
comunicatorii.
Din cuprinsul acesteia, am selectat
spre prezentare, într-un mod mai
mult sau
mai puţin arbitrar, mimica,
comportamentul ocular, gesturile,
posturile, şi
mişcările de adaptare la
circumstanţele comunicării.
EXEMPLUL 2
Comunicarea realizată prin intermediul
CONTACTULUI VIZUAL este foarte
greu de recuperat într-un model
general, deoarece ea este determinată
în bună
măsură de mediul cultural în care se
desfăşoară. Totuşi, dincolo de anumite
diferenţe culturale, se acceptă
îndeobşte că persoanele care ne
privesc în ochi
sunt sincere, deschise, puternice sau
interesate de relaţia cu noi, în timp ce
persoanele care evită contactul
privirilor sunt ascunse, temătoare sau
dezinteresate.
EXEMPLUL 3
Postura este şi indice al stării
psihice în care se află interlocutorii.
Cei care
adoptă o postură relaxată au, de
regulă, un statut social ridicat, sunt
independenţi
şi se simt în siguranţă; dimpotrivă,
oamenii încordaţi şi aduşi de spate
au un
statut socio-profesional precar,
sunt marcaţi de complexul de
inferioritate, sau se
simt ameninţaţi. Unii oameni, spre
nefericirea lor, suferă de anxietate
cronică;
neputinţa de a se adapta la
context îi împiedică să se relaxeze,
iar postura în care
apar trădează acest lucru
esteticianul Jean Caune susține că cultura şi comunicarea
formează un cuplu ciudat. Niciuna nu se explică fără cealaltă.
Cele două fenomene nu sunt perfect etanşe, nu se conţin şi
nici nu pot fi situate în planul reflexiilor paralele prin
corespondenţă analogică . Comunicarea este un factor
constitutiv al culturii, un element definitoriu şi structural, fără
de care nu putem înţelege nicio formă a culturii. Ea înseamnă
un permanent schimb de informaţii, mesaje şi semnifcaţii
între indivizi şi grupuri, ceea ce dă consistenţă şi bogăţie
fenomenului cultural.
 Poziții interculturale în
comunicarea nonverbală.
cultura îsi pune amprenta atât asupra comunicarii verbale, prin
intermediul limbii vorbite, cât si asupra comunicarii non-verbale. Ea
determina anumite comportamente non-verbale care reprezinta sau
simbolizeaza gânduri, sentimente, stari specifice ale
comunicatorului. La nivel de individ si de subculturi (fac parte dintr-o
cultura-mama) apar anumite diferente, care determina tipuri de
comportament ce sunt înradacinate în fiecare membru si pot duce la
perturbatii în comunicare, în special în domeniul afacerilor
internationale.
 în pregatirea unei negocieri cu un partener extern, mai
trebuie luat în considerare si aspectul comunicarii
interculturale. Întrucât de multe ori ignoram faptul ca
oamenii ce apartin altor culturi difera de noi prin religie,
statut, luarea deciziilor. atitudinea fata de timp, limbaj
non-verbal s a.
Cultura îsi pune amprenta atât asupra comunicarii
verbale, prin intermediul limbii vorbite, cât si asupra
comunicarii non-verbale. Ea determina anumite
comportamente non-verbale care reprezinta sau
simbolizeaza gânduri, sentimente, stari specifice ale
comunicatorului. La nivel de individ si de subculturi (fac
parte dintr-o cultura-mama) apar anumite diferente, care
determina tipuri de comportament ce sunt înradacinate în
fiecare membru si pot duce la perturbatii în comunicare, în
special în domeniul afacerilor internationale.
 Caracteristicile culturale ale unor tari europene
Accentul este pe îndeplinirea
datoriei, dar toleranta fata de
risc este scazuta. Important
este sa fii descurcaret; este
mai putin important sa fii
tolerant sau gânditor. Belgienii
au un grad ridicat de evitare a
incertitudinii, sunt moderati în
ceea ce priveste
masculinitatea si au o
puternica distantare fata de
putere.
Francezii pun mare accent pe logica si
ratiune, tinând seama de opiniile
individuale. Stilul si energia sunt
esentiale prin succesul organizational.
Este important sa fii în aceeasi
masura descurcaret, matur, stabil si
om de încredere. Comunicarea într-un
singur sens este relativ acceptata.
Autoperceptia este una de toleranta a
conflictului. Franta are un grad ridicat
de evitate a incertitudinii, un grad
redus de masculinitate si o puternica
distanta fata de putere.
În aceasta tara exista puternice
traditii ale claselor sociale.
Securitatea este un obiectiv de baza,
desi placerea este prezentata ca un
scop în viata. Inventivitatea, logica si
adaptabilitatea sunt considerate
importante; britanicii sunt foarte
competitivi. Prezinta un indice al
distantei fata de putere si al evitarii
incertitudinii destul de redus, un
puternic individualism si o
masculinitate relativ ridicata.
Legătura strânsă dintre limbă şi cultură se
materializează în procesul de
comunicare.Legătura strânsă dintre limbă şi
cultură se materializează în procesul
de comunicare.Parte componentă
a comunicării interculturale este dialogul
intercultural, un produs al globalizării,
prin intermediul căruia pot fi promovate
valorile culturale şi aplanate situaţiile de
conflict interetnic.