Cultura dacilor: 

Dacii foloseau alfabetul grec sau latin. Pe niște blocuri de piatră

de la Sarmizegetusa s-au descoperit rudimente de scriere cu litere grecești. La
curtea lui Decebal se folosea ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus
dacic a fost descoperit la Sarmizegetusa: „Decebalus per Scorilo”.[1] Brățările
dacicedescoperite în diversele zone ale țării (Grădiștea Muncelului) atestă cultura
si simțul estetic al locuitorilor teritoriului dacic.
Începuturi[modificare | modificare sursă]
Din secolul al VII-lea pînă la mijlocul secolului al IX-lea, cînd bulgarii intră în zona
religioasă a Bizanțului ortodox, și chiar pînă în secolul al Xl-lea, cînd ungurii sînt
cuprinși în sfera catolicismului latin, poporul românesc, deși creștinat din epoca
romană, a trăit înconjurat de popoare păgîne. Expansiunea ungurilor în Ardeal a
adus cu sine primele contacte cu cultura occidentală. Astfel, în secolul al XII-lea
este atestată Abația Igriș, filială a mănăstirii cisterciene Pontigny din Burgundia. La
Igriș s-a aflat nucleul primei biblioteci din România.[2] Din secolul al XII-lea poporul
român se găsește cuprins între două lumi, între două tipuri de cultură diferită: de
o parte lumea Occidentului catolic de cultură latină, în care intraseră și vecinii
unguri și poloni, de altă parte lumea Răsăritului ortodox de cultura bizantină, care
se întinsese pînă la Dunăre.
Cultura României este ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe
teritoriul României. România are o cultură unică, care este produsul geografiei și
evoluției sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de
întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar
nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a
fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe
alte influențe. În antichitate și în evul mediu, cele mai importante influențe au
fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care
s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia și Rusia, a
grecilor din Imperiului Bizantin și mai apoi, sub protecție turcă, din Fanar,
a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum și de la germanii care trăiesc
în Transilvania. Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în ultimii
aproximativ 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul
Europei, în special, cultura franceză și germană. In plus, sub influența tradiției
bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creștin
ortodox dintre popoarele latine. O contribuție la identitatea sau la cultura
românească au mai adus în diverse perioade și alte comunități etnice mai mici sau
mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în
vechime cumanii, mai târziu romii, evreii, armenii etc., de asemenea
reprezentanți repatriați ai ramurii aromâne a românilor.