DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI

Obiectivele diagnosticului financiar

Diagnosticul financiar al unei firme are drept scop aprecierea stării de

sănătate economico-financiară a acesteia, pe baza evaluării potenţialului
financiar prin studiul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere.

Determinarea diagnosticului financiar prezintă importanţă atât pentru

acţionari şi managerii întreprinderilor, cât şi pentru creanţieri, întreprinderile
concurente, deţinătorii de portofolii, etc.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, în funcţie de

subiectul care îl evaluează, acordându-se prioritate unui aspect sau altuia,
care să caracterizeze situaţia financiară a întreprinderii după scopurile şi
interesele urmărite.
Obiectivele diagnosticului financiar:
Pentru acţionari şi managerii întreprinderilor:

-rentabilitatea economică
-rentabilitatea financiară
-rentabilitatea comercială
-riscul financiar
-riscul de faliment
-gradul de autonomie
-posibilităţile de control.
Pentru creanţieri (furnizori, bănci):

-riscul de faliment
-starea de solvabilitate
-lichiditatea financiară
-datorii exigibile, capacitatea de rambursare
-echilibrul dintre nevoi şi resurse.
 Diagnosticul financiar al acţionarilor le furnizează acestora,
în calitatea lor de coproprietari, informaţii care să le permită
adoptarea deciziilor privind păstrarea sau vânzarea acţiunilor pe care
le deţin.

În cazul micilor acţionari, care dispun de informaţii mai puţine

referitoare la activitatea întreprinderii, diagnosticul va fi sumar şi se
a va întemeia, în principal, pe rentabilitatea posibilă de obţinut şi
riscul financiar la care sunt expuşi.

În schimb, în cazul marilor acţionari, cu posibilităţi multiple de

informare şi decizie, diagnosticul financiar are la bază indicatori de
rentabilitate şi creştere economică.
 Diagnosticul financiar al managerilor întreprinderii.
În comparaţie cu acţionarii, managerii dispun de numeroase
informaţii economico-financiare, diagnosticul lor urmărind depistarea
eventualelor dezechilibre financiare, identificarea şi eliminarea cauzelor
care le-au generat.
Dezechilibrele se manifestă în mod diferit la societăţile cotate la bursă
faţă de cele necotate.

La societăţile comerciale cotate la bursă, acţionarii neremuneraţi la

nivelul riscurilor asumate vor avea tendinţa de vânzare a titlurilor, care are
ca efect scăderea cursului acţiunilor până la nivelul la care rentabilitatea
capitalului propriu le satisface aşteptările.

Scăderea cursului acţiunilor indică o deteriorare a situaţiei

economico-financiare a întreprinderii, un dezechilibru financiar.
 În cazul societăţilor necotate la bursă, nu se poate vorbi
despre curs bursier, cauzele dezechilibrelor financiare fiind mai
dificil de perceput pe termen scurt, în această situaţie fiind necesar
apelul la alţi indicatori care să permită formularea unor concluzii
referitoare la starea de sănătate financiară a întreprinderii.

Managerii întreprinderilor, în mod similar acţionarilor

trebuie să aleagă între interesele lor pe termen lung (maximizarea
valorii întreprinderii, creşterea economică) şi interesele pe termen scurt
(lichiditatea, rentabilitatea), urmărind în acest sens indicatori
precum: rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară, riscul
financiar, riscul de faliment.
 Diagnosticul financiar al creanţierilor are la bază indicatori
de evaluare a capacităţii de plată a debitorilor, a capacităţii de
rambursare a datoriilor şi plată a dobânzilor aferente.

Ei au în vedere în mod special stabilirea diagnosticului financiar

pe baza indicatorilor care precizează riscul de lichiditate, de
insolvabilitate, de faliment, capacitatea de rambursare.
 Sistemul de rate

Determinarea gradului de autonomie economică şi financiară,

identificarea la timp a cauzelor care pot genera schimbări nedorite
în activitatea unei întreprinderi presupun diagnosticarea financiară prin
intermediul unui sistem de rate.

Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative între două

elemente comparabile sub aspectul conţinutului şi al prezentării monetare.

Forma de exprimare a ratelor este diferită, principalele

modalităţi fiind exprimarea:
-printr-un coeficient (număr),
-printr-un procent sau
-printr-o durată (nr. de zile).
 Diagnosticarea eficientă a unei întreprinderi nu constă în utilizarea unui
număr cât mai mare de rate, ci în selectarea, analizarea şi interpretarea
ratelor care corespund cel mai bine obiectivelor urmărite de analistul economico-
financiar.

Cele mai semnificative rate utilizate sunt grupate astfel:

rate de rentabilitate;
rate de structură a capitalurilor;
rate privind rotaţia capitalurilor;
rate financiare.

Diagnosticul financiar se efectuează pe baza datelor contabile din

bilanţ (financiar şi funcţional) şi din contul de profit şi pierdere.
 Ratele de rentabilitate

Rentabilitatea reprezintă capacitatea firmelor de a obţine profit,

fiind unul dintre cei mai importanţi indicatori de eficienţă.
Rentabilitatea întreprinderilor poate fi exprimată atât
-în mărime absolută-prin mărimea profitului-cât şi
-în mărime relativă, prin ratele de rentabilitate.

Ratele de rentabilitate îmbracă următoarele forme principale:

-rate de rentabilitate comercială;

-rate de rentabilitate economică;
-rate de rentabilitate financiară.
 Ratele de rentabilitate comercială sau ratele de marjă evaluează
randamentul diferitelor etape ale activităţii întreprinderii la
formarea rezultatului.
Ele se calculează ca raport între marjele de acumulare şi cifra de
afaceri sau valoarea adăugată.

Rata marjei comerciale, utilizată cu precădere de către

întreprinderile cu activitate comercială, evidenţiază strategia
comercială a întreprinderii, profitabilitatea activitatii comerciale.

Rata marjei comerciale = marja comerciala/vanzari de marfuri

 Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE reflectă excedentul brut de
exploatare aferent cifrei de afaceri şi arată capacitatea activităţii de exploatare de a aduce
profit.
Excedentbrut de exploatare
Rata EBE=
Cifra de afaceri
Rata marjei nete de exploatare ilustrează eficienţa activităţii de exploatare a
întreprinderii sub toate aspectele: industrial, administrativ şi comercial.
Rezultatulexploatarii
Rata marjei nete de exploatare=
Cifra de afaceri
Rata rentabilităţii economice (Rec) sau rata rentabilităţii
activului (în engl. Return on Assets - ROA) ilustrează eficienţa
capitalului economic alocat activităţii productive a întreprinderii.

a) Rec= x 100

b) Rec= =

AE=activ economic=Active imobilizate +Active circulate nete=Cap.proprii+Dat>1 an

Active circulate nete=(Active circulante+Ch.in avans) –(Datorii <1 an+Ven.inreg.in avans)

 Ratele de structură a capitalurilor

Structura financiară a întreprinderii vizează, pe de o parte,

activul bilanţier, iar pe de altă parte, pasivul bilanţier.

Ratele referitoare la structura activului reprezintă expresia

sintetizată a structurii productive a întreprinderii, cele mai
semnificative fiind:
Rata activelor imobilizate (RAI) reflectă ponderea
imobilizărilor (corporale, necorporale şi financiare) în totalul
activului:
Active imobilizate
RAI=  100
Activ total
 Rata imobilizărilor corporale (RIC) exprimă mărimea
imobilizărilor ce îmbracă forma capitalului fix în ansamblul activului
întreprinderii:
Imobilizar
i corporale
RIC= 100
Activtotal

Rata imobilizărilor financiare (RIF) este dependentă de

legăturile financiare ale întreprinderii cu alte societăţi la care deţine
participaţii şi ilustrează ponderea activelor financiare în activul total:
Imobilizar i financiare
RIF= 100
Activtotal
 Rata activelor circulante (RAC) ilustrează ponderea utilizărilor temporare în
totalul patrimoniului:
Active
circulante
RAC= 100
Activtotal
Rata stocurilor (RS) reflectă ponderea activelor circulante cu cea mai mică
lichiditate în totalul activului:
Stocuri
RS= 100
Activtotal
Rata stocurilor depinde de sectorul de activitate- ea înregistrând valori ridicate la
întreprinderile din sfera producţiei şi distribuţiei de mărfuri şi foarte scăzute la
întreprinderile din sfera serviciilor-, de durata ciclului de exploatare(rata este mai ridicată
la întreprinderile cu ciclu de exploatare lung şi mai redusă la celelalte) şi nu în ultimul
rând de factorii conjuncturali şi cerinţele pieţei.
 Rata creanţelor (Rcr) reflectă ponderea creanţelor întreprinderii în
totalul activului şi este influenţată de categoriile de clienţi şi termenele de
plată acordate de către firmă partenerilor externi din aval.

Creantecomerciale
Rcr=  100
Activ total

Rata creanţelor înregistrează valori scăzute în cazul întreprinderilor

aflate în contact direct cu clienţi care achită în numerar (comerţul cu
amănuntul, prestările de servicii) şi valori mai mari în cazul relaţiilor dintre
întreprinderile cu decontări fără numerar.
 Ratele referitoare la structura pasivului furnizează informaţii referitoare la
structura resurselor financiare ale întreprinderii pe categorii de resurse (proprii,
împrumutate) şi termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung).
Rata stabilităţii financiare (RSF) evidenţiază capitalul permanent de care dispune
întreprinderea în ansamblul resurselor totale de finanţare.
Capitaluripermanente
RSF= 100
Pasiv total
Rata autonomiei financiare globale (RAFG) reflectă autonomia financiară a
întreprinderii:
Capitaluriproprii
RAFG= 100
Pasiv total
Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale în
patrimoniul întreprinderii:
Datoriitotale
RIG= 100
Pasiv total
Rata de îndatorare globală este, prin natura ei, subunitară şi pe măsură ce raportul
se diminuează, îndatorarea scade, respectiv autonomia financiară creşte.
 Ratele de rotaţie a capitalurilor conferă posibilitatea obţinerii
informaţiilor referitoare la ritmul de reînnoire a elementelor
patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Elementele patrimoniale de activ vor fi reînnoite într-un interval
de timp specific prin cifra de afaceri, iar datoriile vor fi achitate într-
un anumit interval prin componenta valorică corespunzătoare din
cifra de afaceri, intervale de timp numite durate de rotaţie a
capitalurilor prin cifra de afaceri.
 Durata de rotaţie a capitalurilor(DR) indică numărul de zile în care cifra de
afaceri reînnoieşte activele sau achită datoriile :
Active (datorii) totale
DR=  360
Cifra de afaceri
Rotaţia de ansamblu a capitalurilor în raport cu cifra de afaceri se exprimă prin
intermediul unui coeficient de rotaţie (kr), ce semnifică viteza de rotaţie globală, în număr
de rotaţii pe an:
Cifra de afaceri
Kr=
Active (datorii) totale
Viteza de rotaţie (numărul de rotaţii) arată rapiditatea cu care elementele activelor
circulante sau datoriilor de exploatare se reîntorc la forma bănească iniţială, cu cât viteza
de rotaţie a lor este mai mare, cu atât este mai mare eficienţa utilizării lor. În acest scop
putem calcula mai mulţi indicatori, şi anume:
Viteza de rotaţie globală (VR), calculată în funcţie de cifra de afaceri şi valoarea
stocului mediu global, indică de câte ori, într-o perioadă de gestiune stocurile trec
succesiv prin fazele de aprovizionare, producţie, comercializare:

Cifra de afaceri (fara TVA)

VR=
Stoc mediu global
 Viteza de rotaţie a creanţelor evidenţiază numărul reînnoirii portofoliului
mediu de creanţe prin fluxul anual de vânzări.
Cifrade afaceri
VR creante=
Valoareamediea creantelo
Viteza de rotaţie a datoriilor totale ilustrează durata medie în zile, de
rambursare a datoriilor totale (împrumutate şi atrase):
Cifrade afaceri
VR datorii totale=
Datoriitotale
Viteza de rotaţie a datoriilor curente exprimă durata medie în zile de achitare a
datoriilor pe termen scurt:
Cifrade afaceri
VR datorii t scurt=
Datoriipe termenscurt
 Ratele financiare

Analiza lichidităţii se efectuează prin intermediul următoarelor rate de

lichiditate: rata lichidităţii generale (globale), rata lichidităţii reduse şi rata
lichidităţii imediate.

Rata lichidităţii generale (RLG) este o modalitate de exprimare relativă a

fondului de rulment financiar.

Lichiditatea generală exprimă posibilitatea activelor curente de a se

transforma într-un terme scurt în lichidităţi pentru a satisface datoriile exigibile. Se
consideră că lichiditatea generală (globală) este favorabilă, atunci când rata
lichidităţii generale este supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5).

Activecirculante
RLG=
Datorii pe termenscurt
 Rata lichidităţii reduse (RLR) reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora
datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi. În literatura de specialitate se
consideră că valoarea optimă este cuprinsă între 0,7 şi 1.
Active circulante- Stocuri
RLR=
Datorii pe termen scurt
Creante Disponibilitati
RLR=
Datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii imediate (RLI) sau rata capacităţii de plată imediate exprimă
măsura în care disponibilităţile băneşti existente pot acoperi datoriile exigibile pe termen
scurt. Literatura de specialitate consideră corespunzătoare o rată a lichidităţii imediate de
peste 0,35.
Disponibilitati
RLI=
Datorii pe termen scurt
În categoria disponibilităţilor băneşti sunt luate în considerare doar
disponibilităţile efective din conturile bancare şi numerarul din casierie.
 Analiza solvabilităţii ilustrează capacitatea întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile totale (atât cele pe termen scurt, cât şi cele pe termen lung) din resursele
totale.

Rata solvabilităţii(RS) se determină ca raport între activul total şi datoriile

totale, întreprinderea fiind considerată solvabilă atunci când suma activelor sale (fixe
şi circulante) este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile:
Activ total
RS=
Datorii totale
Dacă raportul este mai mare de 1,5 rezultă că întreprinderea are capacitatea
de a-şi onora obligaţiile băneşti faţă de terţi, o valoare a raportului mai mică de 1,5
evidenţiind riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri puse
la dispoziţia întreprinderii.
 capacitate de îndatorare globală (CIG)

Datorii totale 2
CIG
Total resurse de finan ţare 3

Datorii totale
2
Capital propriu

 capacitate de îndatorare la termen (CIT)

Datorii pe termen mediu şi lung

CIT 1
Capital propriu

Datorii pe termen mediu şi lung 1

Capital permanent 2