Forme medicamentoase pentru uz extern şi administrare

parenterală
Lucrarea practică nr. 3
2016-2017

I. FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE LA NIVELUL MUCOASELOR

A. Forme medicamentoase administrate la nivelul mucoasci bucale si faringo-bronşice

= Aceste preparate medicamentoase se utilizează în tratamentul local al afectiunilor buco-faringiene şi

traheobronşice.

a. Forme medicamentoase solide:

1. Comprimatele sublinguale (perlinguale) sunt forme medicamentoase care contin substante active cu
actiune sistemică, care se absorb rapid de la nivelul mucoasei bucale, bogat vascularizate. Medicamentele
administrate pe această cale trec direct in circulaţie, scurtcircuitând ficatul şi făra a mai fi supuse acliunii
sucurilor digestive. Aceste comprimate sunt mici, subliri, lenticulare sau plate.
Exemplu: Nitroglicerina, Izoprenalina (Bronhodilatin).
2. Comprimatele pentru supt sunt forme medicamentoase solide, conţin de obicei substanţe cu acţiune
locală la nivelul muncoasei bucale sau la nivelul căilor aeriene superioare (dezinfectante, antibiotice,
anestezice locale).
3. Comprimatele pentru gargară se dizolvă in solvent, in momentul foiosirii pentru gargară..
4. Tabletele triturate se prepară in farmacie şi sunt compuse in cea mai mare parte din zahăr, substanţe
aromatizate şi cantitaţi mici de substanţe farmacodinamic active.
5. Pastilele, numite şi bomboane medicinale sau rotule, sunt asemanătoare tabletelor triturate; diferenţa
constă in metoda de preparare. Se uttlizează, mai ales pentru acţiunea locală, la nivelul mucoasei bucale,
dizolvându-se treptat in gură.
6. Trochistii sunt forme farmaceutice solide, discoidale, arcmatizate gi colorate. Exciprentul este format
din pasta de zahar si guma arabica. Se meniţine in cavitatea bucală până la dizolvare, fără a se inghiţi.
Exemplu: Faringoseptul.
7. Conurile dentare sunt forme speciale folosite in stomatologie. care conţin substanţe anestezice.
Exemple: Apemil, contine anestezice pentru tratamentul alveolitelor.
8. Pastele de dinţi sunt destinate intreţinerii igienei cavitaţii bucale şi ingijrii dintilor, facilitând irigaţia
sanguină a gingiilor.

b. Forme medicamentoase lichide

l. Gargarisme sau spălături bucale sau "apa de gură" sunt forme lichide care după întrebuintare se
expulzează fără să fie inghiţite.
2. Duşurile buco-faringiene sunt soluţii apoase administrate in jet, sub presiune, cu ajutorul unui
dispozitiv adccvat (para de cauciuc, seringa, canulă pusă in legătură cu un irigator).
3. Colutorii sunt soluţii de consistenţă siropoasă, vâscoasă, pentru badijonarea cavităţii bucale,
gingiilor, faringelui. Aceste soluţii formează un inveliş protector care favorizează, contactul prelungit al
substanţei medicamentoase cu mucoasa pe care se aplică. Exemplu: glicerina boraxată.

1
 4. Pulverizaţiile sunt soluţii administrate la nivelul cavităţii bucale cu ajutorul unui pulverizator,
,,spray’’, dând astfel posibilitatea să se acopere rapid, uniform, intreaga suprafaţă a cavităţii
bucale.Exemplu: Codecam. util in amigdalite şi faringite.
5. Inhalaţiile sunt soluţii folosite in afecţiunile căilor respiratorii superioare; se obţin prin solvirea
substanţelor active in apă fierbine (70°c), ceea ce determină volatizarea sau includerea principiilor
medicamentoase in vaporii de apă care se inhalează. Exemplu: preparatul Inhalant.
6. Aerosolii sunt sisteme disperse heterogene de lichid (picaturi foarte fine) sau solid (pulbere foarte
fină, micronizata), intr-un gaz inert. Particulele lichide sau solide se depun pe căile respiratorii, în funcţie
de dimensiuni: particulele mai mari de 1 micron rămân la nivelul mucoasei nazale, iar particulcle mai
mici de 1 micron ajung în bronhiole şi alveole şi pot fi expirate in proporţie mare. Oprirea voluntară a
respiraţiei dupa inhalare, favorizează depunerea particulelor. Sunt conditionate in flacoane presurizate
dozate, care la o apasăre eliberează un puf, continand o cantitate fixă de substanta activa. Exernplu:
Salbutamol - bronhodilatator.

B. Forme medicamentoase administrate pe cale conjunctivală

1. Colirul sau soluţia oftalmică sau picăturile pentru ochi, este o formă medicamentoasă, sterilă,
folosită in diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor oculare.
Colirul trebuie să aibă următoarele proprietdli:
- pH-ul trebuie să fie apropiat de cel al secreţiei lacrimale;
- să nu fie iritant;
- să fie limpede;
- să nu conţină impurităţi.
= Exemple de colire oficinale: Colir cu azotat de argint 1%, folosit pentru proprietatile caustice,
astringente, antiseptice, utllizat profilactic pentru prevenirea oftalmiei gonococice le nou nascut; colir cu
sulfat de atropina 1% intrebuintat ca midriatic, colir cu azotat de pilocarpina 2% folosit ca miotic in
glaucom.
= Preparate tipizate - exista numeroase coliruri, simple sau compuse, in compozitia cărora se gasesc
substante antibiotice, antiinflamatorii sau decongestive.
2. Unguent oftalmic sau colirul moale de ccnsistenţă moale, este steril, se topeşte repede şi difuzează
uşor pc supraafa mucoasei oculare, prin clipire.
Unguentul oftalmic trebuie sa aibă următoarele proprietăţi:
- să adere la mucoasa oculară
- să aibă reacţie pe cât posibil neutră
- să nu reacţioneze cu secreţia lacrimală
- să nu fie iritant
- particulele incluse in excipient nu trebuie să depăsească 6 rnicroni pentru a nu fi iritante.
Exemple de unguente oftalmice:
- unguent cu pilocarpina nitrică, pentru scăderea tensiunii oculare;
- unguent cu kanamicină;
- unguent oftalmic cu hidrocortizon;
3. Microblastele oftalmice (ocusert) sunt forme medicamentoase de dimensiuni mici (de cliametru de
aprcximativ 3 mm, greutate dc câteva centigrame), foartc subţiri. Aceste preparate se aplică pe rnucoasa
oculară unde solubilizează repede in lichidul lacrimal. Sunt pe bază de gelatină, uşor colorate, sterile.

C. Forme rnedicamentoase adrninistrate pe cale auriculară

1. Picăturile auriculare (otoguttae) sunt soluţii folosite pentru tratamentul local (solulii simple,
emulsii, suspensii). Substantele medicamentoase conţinute sunt amestecuri antiseptice (acid boric),
anestezice locale, analgezice (fenazona), antiinflamatorii şi antibiotice (polimixina B, gentamicina).
Se administrează cu picurătorul, sub formă de spălături auriculare, sau sub formă de pulverizaţii.
Exemple: Otocalm, soluţie otică cu cloramfenicol şi fluocinolon, etc.

2
 2. Bujiuri auriculare (creioane auriculare, otoconii) sunt forme solide alungite, cilindrice, terminate
cu un con sau o calotă ovoidală, sunt de dimensiuni mici şi se folosesc pentru tratamentul local al
afecţiunilor urechii externe şi medii.
3. Pulverizatiile auriculare sunt solutii administrate cu un pulverizator.

D. Formele medicamentoase administrate pe cale nazală

a. Forme medicamentoase lichide

1. Picăturile nazale (Rhinoguttae) sunt soluţii apoase, emulsii, suspensii care se folosesc cu scop:
- antiinfecţios;
- antiseptic;
- anestezic;
- vasoconstrctor;
- antialergie ;
- antiinflamator.
Exemplu; Rhinofug – solutie apoasa
2. Pulverizaţiile nazale sunt soluţii medicamentoase administrate sub presiune. Pentru ca particulele
medicamentoase să rămină la nivelul cavitătii nazale, ele trebuie să aibă dimensiuni mai mari de 10
microni.
3. Spălăturile nazale sunt soluţii diluate; se administrează cu para de cauciuc sau cu irigatorul.
b. Forme medicamentoase moi
= Unguentul nazal este o formă semisolidă care contine substanţa activă( antibiotice, antiinflamatorii,
antiseptice) inglobată intr-un excipient gras.Exemplu: acid fucidic
c. Forme medicamentoase solide
1. Pulberile pentru prizat nazal se administrează, fie pentru tratamentul local fie pentru tratamentul
general. Exemplu: pulbere de hipofiza posterioară.
2. Bujiuri nazale (creioane nazale) sunt asemănătoare celor folosite la administrarea pe cale auriculară
şi uretrală. Exemplu : Zefir decongestionant şi antiseptic nazal.

E Forme medicarnentoase administrate pe cale intrarectală

1. Clismele sunt soluţii apoase sau uleioase administrate în scop evacuator, terapeutic sau diagnostic.
- clisme in scop evacuator au un volum de 500-1000 ml si se administrează cu irigatorul
sau cu o pară de cauciuc intr-un ritm cât mai lent (60 picături pe min) pentru a evita
declansarea reflexului de defecaţie.
- clisme medicamentoase – au un volum mai mic 100 sau 200 ml şi conţin substanţe cu
acţiune sistemică. Exemplu: Diazepam (Desitine) cu actiune anticonvulsivantă.
- in scop diagnostic – in cazul unui fecalom sau în cazul invaginaţiei intestinale.
2. Supozitoarele sunt forme medicamentoase solide, friabile, fuzibile la temperatura corpului, de formă
conică sau cilindrică. Supozitoarele pot avea acţiune locală (laxativă, antiinfecţioasă, antihemoroidală
etc.) sau generală. Absorbţia substanţelor active la nivelul mucoasei rectale este relativ lentă. Pe această
cale este scurtcircuitat ficatul deoarece venele hemoroidale inferioare sau mijlocii nu drenează în
circulaţia portală. Exemple: supozitoare cu glicerină, diclofenac, paracetamol, etc.

F. Forme medicamentoase adminsitrate pe cale vaginală şi uretrală

a. Forme medicamentoase lichide

1. Spălături vaginale şi uretrale Contin substanţe antiseptice( tantum rosa), astringente. epitelizante
(azotat de argint 0,1% , permanganat de potasiu 1/4000), Se introduc cu o pară de cauciuc sau cu
irigatorul.
2. Pulverizaţii (spray-uri) reprezintă o modalitate de administrare a soluţiei rnedicamentoase
(conţinând antiseptice, antifungice, antimicrobiene) în jet, sub presiune, aceasta pătrunzând în toate
pliurile mucoasei vaginale.Exemplu

3
 b. Forme medicamentoase solide
1. Ovulele sau globulele vaginale au formă ovală sau rotundă. consistenţă solidă şi semisolidă, cu
greutate variabilă, de 4-6 g. Sub acţiunea temperaturii corpului gi a secreţiilor vaginale, ovulele se topesc
sau se dizolvă, eliberind substanţa activă. În ovule se incorporează o serie de substante ca: antifungice,
antitricomoniazice, antibiotice, antiseptice, hormoni, precum si substante pentru refacerea florei vaginale
normale( acid lactic, glucoza). Exemple: Ovestrol, Miconazol, Bethadine etc.
2. Supozitoarele uretrale (bujiuri, cereoli medicinalis) au formă de cilindri ascuţiţi la un capăt, cu
lungimea de 5-10 cm şi diametrul variabil, intre2-7 mm. Contin substante decongestive emoliente,
antiinflamatoare destinate tratamentului local dupa procedee invazive.
3. Comprimatele vaginale au formd ovoidă sau cilindrică care se dizolvă sau se dezagregă in vagin. Ele
conţin medicamente cu acţiune locală: antiseptice, antitricomoniazice, antimicotice, etc, mai rar substanţe
cu actiune generală.
4. Randelul este o formă farmaceutică a carei denumire provine de la numcle primului spermicid
comercializat ca preparat tipizat (Randells). Spre deosebire de comprimatul vaginal, randelul este friabil
şi conţine substanţe care modifică pH-ul intravaginal.

II. FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALE CUTANATĂ

= Formele medicamentoase aplicate cutanat (local sau topic) sunt format din două cornponente:
excipientul (baza de unguent, vehicul pentru formele lichide) şi principiul activ, care poate fi constituit
din una sau mai multe substanţe active.

a. Forme medicamentoase lichide

1. Loţiunile sunt soluţii sau suspensii de pulberi medicamentoase care folosesc ca excipient apa sau un
amestec hidro-alcoolic. Surit folosite la umectarea sau spălarea capului, părului, feţei, mâinilor, in scop
antiseptic, astringent, antipruriginos. Loţiunile cu sulf sunt folosite in tratamentul seboreei, sau lotiune de
glicerină şi clorură de amoniu, contra transpiratiei axilare, etc.
2. Pulverizaţiile (spray-uri) sunt soluţii sau suspensii medicamentoase care se administrează sub
presiune, având avantajul că se dispersează omogen pe toată suprafaţa expusă şi pătrund in toate pliurile
cutanate. Exemple: Bioxiteracor (antiinflamator);
3. Oţetul medicamentos este o formă lichidă care are ca excipient o soluţie apoasă de acid acetic 6%, in
care este dizolvată substanţa activă. Exemplu: Oţet aromatic, preparat oficinal, cu acţiune
revulsivă, etc.
4. Spirtul se aplică prin fricţionare, in scop revulsiv, exemplu: solutie alcoolica de ulei de mentă 5%,
solulie alcoolică de camfor 10% (spirt camforat), sau prin tamponare cand se urmăreste efectul
dezinfectant ex, solulie alooolica de iod iodurat denumită inadecvat tinctură de iod.
5. Glicereul are ca cxcipient gliccrina, în care sunt dizolvate substanţele active (antiseptice,
dczinfcctante, anestezice locale).
6. Linimentul esfe o formă medicamentoasă lichidă sau semisolidă care se aplică pe piele prin
fricţionare. Se prezintă sub formă de soluţii, emulsii, suspensii sau geluri care se prepară la nevoie, in
farmaeie. Ele conţin alcool, săpun, uleiuri grase, uleiuri eterice, etc. Exernple de linimente oficinale:
liniment-emulsie amoniacal (volatil) cu acţiune revulsivă; Linimente tipizate: frecţie galenica, carmol,
etc.
7. Spălături şi comprese sunt forme lichide pentru uz extern pentru a spăla sau umecta tegumcnte,
mucoase, cavităţi. Conţin substanţe dezinfectante. antiinflamatoare, etc.
8. Uleiurile, sunt topice utilizate pentru inmuierea diferitelor depozitc patologice secundare: scuame,
cruste. Se utilizează în special pentru pielea capului unde pastele sau mixturile nu se pot intrebuinta
favorizând contactul prelungit al pielii cu agentul keratolitic.
b. Forme medicamentoase semi-solide (moi)
1. Unguentele sunt forme farmaceutice moi destinate aplicării pe tegumente sau pe mucoase, in scop
profilactic sau curativ.
- Unguentele-soluţie sunt unguentele in care substantele active sunt miscibile sau sunt solubile in
baza de unguent. Exemplu: unguent camforat 10%; Unguente tipizate : Saliform, Jecolan.

4
 - Unguente-suspensie sunt unguente unde substanţa solidă, sub formă de pulbere foarte fină, este
insolubil in excipient. Exemplu: unguent cu clotrimazol l%; Din acest tip de unguente fac
parte şi pastele, in care faza dispersată (pulberea de medicament) depăşeste 25% din greutatea
unguentului. Exemplu: Jecozinc (oxid de zinc 38 % şi talc 4%).
2. Cremele sunt preparate medicamentoase sau cosmetice din grupa unguentelor-emulsii, in care faza
apoasă depăşeste 10%. Ele se utilizează mai ales ca preparate cosmetice, în vederea ingrijirii pielii şi sunt
de 3 tipuri:
- creme indiferente, care convin oricărei calităţi a pielii; ele protejează pielea de acţiunea factorilor
climatici, au acţiune antipruriginoasă şi răcoritoare.
- cremele grasc (ereme de noapte) sunt unguente-emulsii, recomanclate în special pentru tenul
uscat
- cremele uscate (creme de zi) se amestecă cu materia grasă de la suprafaţa si pătrund în piele,
dând tenului un aspect mat - Sunt folosite pentru pielea grasă, roşie, congestionată. Nu sunt
tolerate dee pielea useată, pe care o descuamează, producând eriteme.
= Există şi creme medicamentoase, de exemplu Fluocinolon-N cremă, Clotrimazol cremă, etc.
3. Pomada este un preparat medicamentos sau cosmetic, asemănător unguentului, folosit mai alcs in
aplicaţii la nivelul părului. Exemplu: Fluocinolon-N pomadă.
4. Săpunurile medicinale sunt forme farmaceutice cu consistenţă moale sau tare, obţinute din sărurile
alcaline ale acizilor graşi amestecate cu substanle active. Exemplu: săpun cu sulf, săpun gudronat, etc.
5. Cataplasma conţine pulberi vegetale de in, muştar, amidon, amestecate cu apă; rezultă o formă de
consistenţă moale care se aplică pe piele, având efect emolient, revulsiv, decongestionant.

c. Forme medicamentoase solide

1. Pudrele sunt pulberi fine şi uscate, utilizate in tratamentul diferitelor boli dermatologice, ulceraţiilor,
rănilor, având acţiune antimicrobiană, dezinfectantă,, absorbantă, etc. Există şi pudre cosmetice folosite
pentru ingrijirea pielii sănătoase (farduri). Farmacopeea Română prevede că pulberile aplicate pe pielea
sugarilor, pe plăgi deschise sau pe suprafeţele arse trebuie să fie sterile. Exemplu: Neobasept pulbere.
2. Creioanele caustice sunt preparate solide care conţin substanţe caustice. Exemplu: creioanele de
nitrat de argint, folosite pentru cauterizarea rănilor cu tendinţa la atonie; creioanele cu sulfat de
cupru folosite în scop hemostatic, in cazul plăgilor mici de la nivelul pielii.
3. Ceratele au o eompozitie asemănătoare unguentelor dar care se deosebesc prin conţinutul bogat in
ceară, parafină şi alte componente. Sunt folosite în scop terapeutic, protector sau cosmetic. Exemplu:
Ceratul pentru buze.
4. Emplastrele sunt forme farmaceutice pentru uz extern, constituite din săpunuri, rezine, ceruri,
substanţe grase, cauciuc şi substanţe active; au acţiune proteetoare impotriva agenţilor externi şi cu
acţiune antiseptică, cheratolitică, astringentă sau analgetică. Amestecul se aplică pe a pânză in strat de 1
mm. Pinza poate fi perforată, pentru aerisirea pielii si drenarea secreţiilor plăgii. Emplastrele care se
aplică pe plagi trebuie să fie sterile. Sunt mai consistente decat unguentele, au punct de topire mai ridicat
şi vascozitate mai rnare.
După destinaţie pot fi:
- emplastre utilizate in scop terapeutic. Exemplu: Romplast cu rivanol;
- emplastre utilizate in scop diagnostic. Exemplu: emplastru cu tuberculină;
- emplastre adezive, pentru acoperirea leziunilor pielii şi fixarea pansamentelor;
- emplastre lichide sau lichide adezive - soluţii de rezine, colofoniu, cauciuc, poliacrilali asociate
sau nu cu substanţe active; aplicate pe tegument ele aderă puternic, formând o peliculă elastică.
5. Comprimate pentru uz extern conţin substanţe antiseptice, astringente, etc, cu care se prepară soluţii
care se aplică pe tegumente sau mucoase. Exemplu: Burovin, astringent şi slab antiseptic.

III. FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALE PARENTERALĂ

1.PREPARATE INJECTABILE

Preparatele injectabile sunt solutii / suspensii / emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se
suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire.
5
 - Sunt repartizate in:
 fiole
 flacoane
- Sunt administrate prin injectare.

Avantajele preparatelor injectabile

- rapiditatea actiunii
- evitarea inactivarii digestive
- evitarea efectului primului pasaj hepatic
- biodisponibilitate / efect previzibil
- se asigura terapia medicamentului la pacienti in stare grava / coma
- se preteaza la scheme / doze variate – poate influenta nivelul concentratiei medicamentului si
durata actiunii
- solutiile perfuzabile pot asigura pe o durata de luni / ani gradul de hidratare necesar, balanta
hidroelectrolitica si alimentatia totala parenterala

Dezavantajele preparatelor injectabile

- durerea / discomfort legate de injectare
- nevoia de personal calificat
- dificultatea / imposibilitatea compensarii efectului nedorit in cazul administrarii unor
medicamente sau doze necorespunzatoare
- masuri riguroase luate la preparare pentru a asigura calitatile produsului

Principalele cai de administrare a medicamentelor pe cale parenterala pentru efecte sistemice

Calea intravenoasa (IV)

- face imediat biodisponibila intreaga doza administrata
Calea intramusculara (IM)
Calea subcutanata (SC)
- necesita un proces de absorbtie care depinde de tipul preparatului (solutie / emulsie / suspensie)
dar si de vascularizatia de la locul administrarii.

IM – vascularizatia mai bogata – permite absorbtia mai rapida decat dupa administrarea SC.

In general viteza de absorbtie scade in ordinea:

- solutii apoase
- suspensii apoase
- solutii uleioase
- suspensii uleioase

Preparatele injectabile – compoziţie şi condiţionare.

1. substante medicamentoase
2. vehicule
3. substante auxiliare
4. materiale de conditionare
5. Exemplu: Soluţie injectabilă de gluconat de Ca 10%

Gluconat de Ca ....................................................................10 g
Clorură de sodiu .....................................................................0,93 g
Apă distilat pentru preparate injectabile...............q.s.ad.....100 ml

Întrebuinţări:
- sarcină
6
 - rahitism
- osteoporoză
- antialergic în urticarii.

2.SOLUŢII PERFUZABILE

Definiţie:
Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii, ulei in apa, izotonice sterile şi apirogene
care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de
perfuzare.

După scopul urmărit perfuziile se împart în:

- perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectolitic, ex. soluţia clorură de sodiu, clorură de
potasiu
- perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, ex. soluţia bicarbonat de sodiu, soluţia de
clorură de amoniu,
- perfuzii cu substanţe energetice, perfuzii cu hidraţi de carbon,
- perfuzii pentru alimentare parenterală, perfuzii cu aminoacizi,
- perfuzii înlocuitori de plasmă,
- perfuzii medicamentoase.

Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic

= Între lichidul celular extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei de modificarea în
compoziţie a lichidului extracelular.
= De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului
extracelular va produce deshidratare celulară.
1. perfuzii izotonice – în categoria soluţii izotonice se folosesc:
- ser fiziologic,
- soluţie Ringer,
- soluţie Ringer lactat
*Exemplu: Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă - Infundibile natrii
chloridi composita
 Este o soluţie sterilă şi apirogenă ce conţine:
- clorură de sodiu 8,6g/l,
- clorură de calciu 0,5g/l,
- clorură de potasiu 0,3g/l, toate dizolvate în apă pentru preparate
injectabile.
 Soluţie limpede, fără miros, cu gust sărat.
 Este cunoscută sub numele de soluţie Ringer.
 Întrebuinţări:
- în hemoragii
- pentru ridicarea presiunii arteriale
- pentru rehidratarea organismului
 Se folosesc pentru corectarea deficitului de apă şi electroliţi extracelulari
în caz de pierderi de sânge.
2. În categoria soluţiilor hipotonice avem:
- soluţie de clorură de sodiu 0,45% şi se foloseşte pentru corectarea iniţială a stărilor
hipoosmolare severe cum este cetoacidoza diabetică.
- soluţie de clorură de sodiu 0,45% în glucoză 5% care se administrează la nou născut
pentru refacerea şi menţinerea volumului plasmatic fără riscul suprahidratării prin
retenţie de sodiu.
3. soluţii hipertonice
- clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală
7
 pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice.

Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.

În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7,35 - 7,45 iar
limitele compatibile cu viaţa sunt 6,7 şi 7,9 . Compensarea variaţiilor mici de pH este asigurată de
sistemele tampon ale organismului.
- sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică,
- funcţia compensatorie a plămânilor,
- funcţia compensatorie a rinichilor.

Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în organism
care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3) - bicarbonat (HCO3), iar
raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7,4.

Dacă:
1. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7,4, rezultă
acidoză.
2. scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză.

Perturbările echilibrului acidobazic cauzate de modificări ale conţinutului de acid carbonic al sângelui
sunt de origine respiratorie.

Acidoza respiratorie survine la acumularea de acid carbonic în sânge ca urmare a perturbării eliminării
CO2 prin alveolele pulmonare.

Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade proporţia de acid
carbonic în raport cu bicarbonatul.

Când perturbările echilibrului acido bazic sunt cauzate de o modificare iniţială a bicarbonatului apare
acidoza sau alcaloza metabolică.

Dereglările (acidoză, alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori normale.
Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă modificări şi avem de-a
face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice. În aceste cazuri se intervine cu soluţii
perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic.

În acidoze se pot administra soluţii perfuzabile de:

- bicarbonat de sodiu,
- lactat de sodiu,
- acetat de sodiu,
- cloruri de sodiu şi potasiu.

În alcaloze se pot administra perfuzii cu clorură de amoniu sau clorhidrat de arginin.

Perfuzii cu înlocuitori coloidali de plasmă.

Utilizarea soluţiilor coloidale se face în scopul înlocuirii volumului plasmatic în perioada de pre
transfuzie în urma pierderilor masive de sânge. Obiectivul este refacerea volumului plasmatic fără o
încărcare excesivă cu lichid şi sodiu a compartimentului extravascular.

Administrarea numai de soluţii aşa zise fiziologice ca serul fiziologic sau glucoza are un efect temporar
de circa 30 minute, necesitând administrări frecvente, de aceea se folosesc produse coloidale:
- derivate din plasma umană – ex – plasma umană liofilizată, albumină serică umană,
8
 - înlocuitori pe bază de coloizi naturali – ex – dextrani şi unele gelatine modificate,
- derivaţi sintetici – ex – polivinil pirolidona, hidroxietil amidon.

Perfuzii pentru alimentare parenterală

În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală,
 pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric,
 pacienţi cu ulcer peptic obstructiv,
 pacienţi cu sindrom de malabsorbţie ,
 pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă, sau la care nu trebuie să se administreze
alimente,
 pacienţi cu fistule traumatice,
 pancreatite sau enterite,

se recurge la administrarea de factori nutritivi, glucide, aminoacizi, lipide, săruri minerale, vitamine, pe
cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile.

Soluţii pentru hemodializă

Se folosesc pentru epurarea sângelui unor pacienţi intoxicaţi sau cu insuficienţă renală gravă, chiar anurie,
cu ajutorul unui aparat numit rinichi artificial. Sângele bolnavului este adus extracorporal până la o
membrană artificială în contact pe partea opusă cu o soluţie conţinând electroliţi şi glucoză.

Perfuzii medicamentoase

Perfuziile medicamentoase rezultă din asocierea unor soluţii injectabile la soluţiile perfuzabile.

Exemple:
 perfuzia cu metronidazol 0,5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză, se foloseşte în
infecţiile cu anaerobi sau preoperator,
 perfuzia cu manitol, 5%, 10%, 20 %, manitolul este un poliol nemetabolizabil care se elimină prin
filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic,
 soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic,
 soluţii pentru spălarea unor răni întinse, care nu se folosesc parenteral dar deoarece în timpul
spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să îndeplinească
condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale.