Simulare

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

A.

Textul 1

Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa

a II-a primară, în vârstă de opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi
aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția dascăli severi și înăcriți, care mi-
au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui
Creangă, pe care toți băieții îl iubeam.
Omul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă
ca și în clasă, în vorbă ca și în scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.
Cu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător!
Patima lui era gramatica [...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea
ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le tipărea mai pe urmă în
celebra carte: Învățătorul copiilor.
— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat
românește... Și cu mâna pâlnie la ureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl
chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i la locul lui –
căci după auz judeca el efectul literar al stilului.
Parcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de
șiac*, tamponându-și mereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.
Așa îi era obiceiul.
— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul
explicației. Și care se întâmpla să fi uitat batista acasă, venea singur și întindea
palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu sfințenie în sertarul catedrei.
Marile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin
atenția copiilor. Și când simțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să
povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea unora dintre noi – și toți băieții
râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în burduf
de câine” le spunea el celor deștepți și răi.
Blând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți
dascăli, în fața cărora ședeam smirnă, pironiți în bănci.
Uneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem
mingea.
„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în
voie, fără să-l supere neastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce
drag ne scoteam căciulile din cap când îl întâlneam pe stradă. Pe când ceilalți
dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul Creangă
răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât
roata carului.
Jean Bart, Ion Creangă

Textul 2

Când, mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu, Vlădescu și cu

mine am venit la București să cucerim cununile liceului Lazăr, așteptând să
cucerim ceva mai târziu chiar orașul, ne-am dat curând seama de naivitatea
noastră. [...]
Confruntarea cu Banciu a fost poate cea mai drastică. [...]
De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită
de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă
la Gazeta matematică! [...] La sfârșitul semestrului I: buzoieni, câmpulungeni,
giurgiuveni, bucureșteni dispăruseră; eram lăzăriști, iar în această corporație
închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie și un sentiment
neted de diferențiere: clasa lui Banciu, clasa V-a*, a anului 1910.
Rară, providențială întâlnire! Între un tânăr profesor, cu cea mai desăvârșită
înzestrare de pedagog, dornic de a arăta ce poate, exasperat de un an de exil la
Tulcea și o clasă nouă, rezultat al unei selecțiuni severe, gata să-i soarbă
învățătura. Erau între noi și el simpatii misterioase, ca între anumite plante și
soare. Eram făcuți să ne orientăm după el; era făcut să ne lumineze. [...]
El, probabil, vedea mai departe. Matematicile sunt un gen scris, nu oral.
Valoare definitivă are aici numai ce pui pe hârtie, ce poți cântări și verifica. Mulți
din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască acest lucru. Pentru ei,
a străluci în conversații matematice înseamnă a face act de matematician, când în
realitate lucrul nu are nicio importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător
amatorism.
Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe,
răsfoiesc anii de pe atunci ai Gazetei matematice. Ei bine, constat că aproape toți
colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în
vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire
matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta Gazetei
matematice, aceea în care se oglindea soarta soluțiilor noastre. Primirea unei
soluții trimise ne crea un fel de exaltare. Refuzul ei ne cufunda în lungi
melancolii.
Pentru mine, care am îmbrățișat matematicile, înțelegeți că Banciu a fost
ceva mai mult ca pentru voi. A fost maestrul, omul care m-a format, de la care
am învățat esențialul.
 Ceilalți profesori de matematici, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au
învățat, m-au informat. Banciu însă mi-a trecut simțul lui de rigoare, mi-a sădit
afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără
de care nu poți fi matematician.

Ion Barbu, Sub constelațiile numerelor

1. Notează două elemente vestimentare de-ale lui Ion Creangă.

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând

informațiile din textul 2.

Nelculescu, Mișu și Vlădescu erau:

a) bucureșteni.
b) câmpulungeni.
c) buzoieni.
d) giurgiuveni.
Răspunsul corect:

3.Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând

informațiile din textul 1.

Când povestea Ion Creangă snoave și pilde:

a) Când simțea un început de oboseală a clasei.
b) Când elevii nu vorbeau corect gramatical.
c) Când își tampona fruntea.
d) Când cineva îți uita batista acasă.
Răspunsul corect:

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând

informațiile din textul 2.

Centru existenței lăzăriștilor era:

a) Gazeta Aritmetică.
b) Profesorul Banciu.
c) Coperta Gazetei matematice.
d) Pixul și hârtia.
Răspunsul corect:
 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea
sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte
Enunțul Corect Incorect
Ion Creangă își tampona fruntea cu o batistă albastră popească.

Matematicile sunt un gen scris, nu oral.

Pentru Ion Barbu, a străluci în conversații matematice înseamnă a
face act de matematician.
Ion Creangă era pururea trist.
Ion Creangă îi învață pe elevi să sară coarda.
Velculescu, Mișu, Vlădescu au devenit giurgiuveni.
Centrul existenței lăzăriștilor era coperta Gazetei matematice.

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre

fragmentele de mai jos.

a) „Omul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă
ca și în clasă, în vorbă ca și în scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.”

b) „Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă

la Gazeta matematică!”

7. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul

conținutului, între cele două texte-suport.
8. Crezi că are importanță să ai pe cineva care să te motiveze? Motivează-ți
răspunsul, în 50 – 80 de cuvinte, valorificând textul 2.

9. Asociază cu un alt text literar testul Ion Creangă de Jean Bart prezentând, în
50 – 90 de cuvinte, o asemănare și o deosebire dintre ele.
B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

În secvenţa „Mulți din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască

acest lucru.” conțin diftong:
a) un cuvânt.
b) două cuvinte.
c) trei cuvinte.
d) patru cuvinte.
Răspuns corect:

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Sunt substantive colective toate cuvintele din seria:

a) Blândețe, mulțimi.
b) Pâlc, blândețe.
c) Cârduri, muțimi.
d) Ceată, urechi.
Răspuns corect:

3. Alcătuiește câte un enunț cu omonimele cuvântului subliniat din enunțul:

“Parcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi”.

4. Precizează cazurile a două pronume și modurile a două verbe din următorul

fragment: “Parcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina
lui de șiac*, tamponându-și mereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie
popească.”
5. Stabilește care este complementul direct din această propoziție și transcrie
fraza obținută prin expansiunea acestuia:

Copilul își dorește a scrie.

Complementul direct: ____________________________________________

Fraza formată prin expansiunea complementului direct:

6. Alcătuiește un enunț imperativ în care substantivul propriu „seara” să

aibă funcția sintactică de complement prepozițional (1) și un enunț asertiv, în
care adverbul „ieri” să aibă funcție sintactică de atribut (2).

(1)

(2)

7. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul

colegului de bancă, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze.

În __________ (adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) zi, le-am

arătat unor colege de- _____ (articol genitival) mele niște paşi (simplu)
de rezolvare a problemelor şi sunt sigur că fiecare dintre ele
_________ (a progresa, indicativ, viitor). I-am explicat ecuaţiile şi________
(soră) mele, (care) cunoştinţe de matematică nu sunt grozave.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 puncte)

Scrie un text narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să dezvolți

ideea din următoarea propoziție “Eu sunt propriul erou/eroină din viața
mea.” și în care să inserezi o secvență descriptivă și una narativă.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct;
coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct;
corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct;
respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de
punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea

are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.