CARIA RADICULARA

TERMENI - DEFINITII

CARIA CEMENTULUI - Leziuni moi, progresive, ce se pot localiza pe orice

suprafata radiculara care nu este protejata de tesuturile parodontale atasat de si devine expusa
agresiunii mediului bucal.

CARIA RADICULARA - Zona de modificari discrete de culoare, cu pierdere de

substanta dura, bine delimitate, decelabile la explorarea cu sonda dentara.

CARIE SENILA - Frecventa la persoanele in varsta la nivelul radacinilor expuse.

CARIE IN CROSET - Debutul cariei poate fi sub forma unei pete sau bande
cretoase, care urmareste marginea gingivala a fetei vestibulare a dintilor.

CARIE SERPIGINOASA - Cand caria se formeaza pe suprafata radiculara

denudate, cu punct de plecare de la jonctiunea smalt cement, colorand dentina in brun,
marginita de smalt colorat cu margini neregulate.

Factorii care determina frecventa crescuta a cariei radiculare sunt :

1. Cresterea sperantei de viata si a varstei medii a populatiei de pe glob;
2. Scaderea indicilor de afectare prin carie, prin masurile instituite de la 30-40
ani (mai multi dinti prezenti pe arcade, la varste inaintate);
3. Cresterea frecventei recesiunilor gingivale in cadrul afectiunilor parodontiului
marginal dupa varsta de 50 de ani;
4. La varsta a III-a apar modificari cantitative si calitative ale salivei care
favorizeaza atacul cariogen pe suprafetele radiculare denudate.

Cariile radiculare - debut

 INDIRECT - in mod normal cementul este protejat la nivelul coletului de
smalt si parodontiul marginal; caria radiculara apare ca o continuitate a cariei
de colet.
 DIRECT - la persoanele de varsta a treia, modificarile zonei cervicale dentare
determina expunerea directa a cementului, agresiunilor din mediul bucal; caria
radiculara debuteaza direct in cement.

EVOLUTIA CLINICA - 2 TIPARE:

I. Procesul carios debuteaza in suprafata si se extinde rapid lateral si in

profunzime ceea ce denota un atac microbian virulent care nu permite pulpei
sa se apere - caria are tendinta de evolutie circulara.
II. Procesul carios bine delimitat, de forma rotunda sau ovalara cu evolutie lenta,
care permite organizarea reactiei defensive pulare:
- bariera solida de dentina scleroasa;
- apozitie masiva de dentina de reactie care poate duce la obliterarea
camerei pulpare si a portiunii apicale a canalului radicular.

1
TRATAMENTUL RESTAURATOR AL LEZIUNILOR CARIOASE DE
COLET SI RADICULARE

Tehnica de restaurare este diferita in raport de:

 Gradul de distructie al tesuturilor dure dentare;
 Suprafata dentara pe care se dezvolta caria;
 Materialul de restaurare;
 Considerente estetice, mecanice, protetice.

Tehnic, tratamentul cariilor radiculare ridica o serie de probleme :

 Prepararea unei cavitati in cement sau dentina radiculara este dificila datorita
duritatii inferioare a acestor tesuturi comparativ cu smaltul, ultimul permitand
obtinerea unor margini clare, bine delimitate in tesut sanatos;
 Caria radiculara urmeaza in evolutia sa un tipar particular, care determina
extinderea leziunii predominant in suprafata, astfel ca nu totdeauna se
constituie cavitati carioase propriu-zise;
 Localizarea cea mai frecventa a cariilor radiculare intereseaza suprafetele
vestibulare si proximale ale dintilor, unde apar dificultati de pregatire a
cavitatii generate de accesul dificil cu instrumentarul, mai ales cand leziunea
de carie intereseaza furcatia radiculara.

Patru categorii de materiale:

 amalgam de argint;
 compozite;
 ciment glass-ionomer;
 compomeri.

1. RESTAURAREA CU AMALGAM
I. Prepararea cavitatii

1.Deschiderea procesului carios

- accesul este direct, dinspre vestibular sau lingual, in functie de suprafata care
este mai apropiata de procesul carios.

2. Exereza dentinei infectate

- la viteze conventionale, cu freze sferice cu diametrul corespunzator leziunii
sau cu instrumentar de mana, se indeparteaza dentina infiltrata, dupa o izolare
perfecta si cu mare atentie pentru a nu deschide camera pulpara.

3. Extensia preventiva
- vom pastra cat mai mult posibil din peretele opus suprafetei de acces;
- unghiul marginal extern va fi de 90° cu peretii ocluzal si gingival.

4. Retentia
- va fi asigurata prin doua santuri realizate cu freza sferica foarte mica pe peretii
ocluzali si gingivali - cu o profunzme de 0,25 mm.

5.Finisarea
- nu se face bizotare.
 II. Protectia pulpo-dentinara
De obicei spatial este insuficient pentru plasarea stratului suplimentar de obturatie de
baza. Se pot aplica lineri CIS.

III. Restaurarea morfo-functionala

- este foarte importanta aplicarea matricii intim adaptate la marginile cavitatii;
- amalgamul se condenseaza dupa tehnica cunoscuta cand cavitatea este
circulara se incepe cu zonele aproximale.

2. RESTAURAREA CU MATERIALE COMPOZITE

Materialele compozite sunt contraindicate in restaurarile radiculare aproximale,
intrucat marginile cavitatii sunt reprezentate de cement la care compozitele nu adera si exista
un control slab al adaptarii margiale in zona de retentie bacteriana maxima.
Pe fetele vestibulare si linguale putem apela la aceste materiale in cavitatile cu un design
mixt, clasic-bizotat, iar refacerea coronara se realizeaza prin tehnica sandwich deschis.

3. RESTAURAREA CU CIMENTURI IONOMERI DE STICLA

Glassionomerii traditionali si cei modificati cu rasini raman materialele de electie in
restaurarea acestor leziuni datorita aderentei bune la dentina, cement si smalt, cand acesta
exista, datorita etanseitatii superioare si efectului carioprotector prin eliberarea lenta a ionilor
de fluor.
Tehnica presupune cateva precizari:
- este necesara izolarea cu diga;
- pregatirea cavitatii consta in indepartarea stricata a tesuturilor alterate si
crearea, pe cat posibil de margini nete, fara detalii retentive;
- Leziunile vestibulare si orale nu pun probleme deosebite datorita accesului si
vizibilitatii directe;
- Leziunile proximale pot fi tratate prin cavitati tip «galerie», «tunel» in functie
de situatia clinica;
- Tratamentul plagii dentinare se obtine prin toaleta cu apa oxigenata sau
gluconat de clorhexidina si aplicarea conditionerului dentinar care este, de
regula, solutie apoasa 25% de acizi poliacrilici si, mai rar, solutie apoasa 50%
de acid citric - timp de 10s pt a evita demineralizarea puternica a dentinei;
- Se preconizeaza folosirea unui liner de hidroxid de calciu pentru protectia
pulpei in cavitatile profunde. La dintii persoanelor in varsta riscul de aparitie a
unor complicatii pulpare datorita toxicitatii chimice a materialului de
restaurare sunt minime, gratie sclerozarii dentinare si atrofiei pulpare senile;
- Modelarea suprafetei obturatiei si etanseizarea marginilor sunt facilitate de
aplicarea unor matrici cervicale speciale, care compenseaza sensibilitatea la
umiditate la CIS. Cele fotopolimerizabile sunt superioare din acest punct de
vedere, deoarece nu se deshidrateaza si nu lasa suprafete rugoase dupa
finisare.
4. RESTAURAREA CU COMPOMERI
Compomerii:
- Sunt indicati in restaurarea proceselor carioase radiculare;
- Nu necesita gravare acida pentru ca ei prezinta un sistem adeziv ce contine
primer autogravant care se pensuleaza din abundenta si se fotopolimerizeaza
10s;
- Compomerul se aplica in straturi de 2-2,5 mm si se fotopolimerizeaza 40s;
- Cavitatea se prepara cu minim de indepartare de tesut dentar sanatos, cu
unghiuri interne rotunjite; daca nu este nevoie de prepararea unei cavitati este
foarte important sa se curete suprafetele cu o perie si pasta abraziva;
- Compomerii au manevrabilitate facila, elibereaza fluor, sunt fizionomici, se
finiseaza satisfacator.

CARIILE CERVICALE SI CELE DE SUPRAFATA RADICULARA

Atitudini. Observatii:

- Esentiala in reusita tratamentului restaurator in aceasta zona este izolarea care

ajuta la usurarea accesului, protejeaza gingia marginala, creste vizibilitatea si
limiteaza fluxul fluidului sulcular inspre cavitatea preparata si materialul de
obturatie.

 Pentru rasini compozite, leziunile coronare vor fi preparate sub forma unui
design clasic bizotat printr-o tehnica de restaurare tip sandwich inchis. Bizoul
se realizeaza (in afara de pragul gingival) cu freze flacara, diamantate, la un
unghi de 45° si cu o latime de 0,5-1 mm.

- La pacientii cu risc cariogen mare sunt indicati glassionomerii si compomerii

datorita calitatilor cunoscute.

 Daca leziunile sunt mixte corono-radiculare, marginile in smalt vor fi

bizotate iar pragul gingival situat in cement va avea un design clasic (perete
gingival). Deoarece la acest nivel (prag in cement) rasinile compozite nu
adera, pentru a creste retentia si a scadea coeficientul de contractie, vom
realiza un sant gingival. Restaurarea va fi de tip sandwich deschis.

- Mult mai indicate in aceasta situatie (leziuni corono-radiculare), in special la

pacientii cu risc cariogen mare, sunt CIS si compomerii, care adera la toate
tesuturile dentare, au o tehnica mai rapida de restaurare si elibereaza fluor.

- Cimenturile GI le putem insera singure in cavitate sau acoperite partial, in

zona smaltului, de compozit in tehnica sandwich deschis.

 Leziunile de suprafata radiculara vor fi restaurate de electie cu

glassionomeri si compomeri.
 Prevenirea cariilor de colet

Modalitatea actuala de prevenire si tratament a cariilor de colet este aceea de a

permite pe cat posibil o inactivare a leziunilor urmata de remineralizarea pe cale naturala, mai
degraba decat un tratament restaurator.
Cercetarile legate de tratamentele nonchirurgicale au aratat ca remineralizarea si
stoparea dezvoltarii cariilor de colet pot fi o piatra de hotar in prevenirea acestora.
Metodele de profilaxie sunt usor de aplicat, ele vizeaza toate suprafetele radiculare
expuse direct in mediul bucal indiferent daca prezinta sau nu leziuni de carie decelabile clinic
- prin terapia preventiva se spera in vindecarea leziunilor carioase cementare necavitare si
prevenirea aparitiei altor leziuni.
Aceste masuri sunt:
- Instructaj cu privire la dieta, cu evitarea hidrocarbonatelor cariogene;
- Instructaj cu privire la necesitatea si eficienta periajului dupa fiecare masa;
- Instructaj asupra modului de utilizare a mijloacelor auxiliare de curatire
artificiala: firul de matase, periutele proximale;
- Indepartarea sistematica a placii bacteriene prin detartraj si periaj profesional
periodic;
- Utilizarea clorhedinei incorporate in pastele de dinti si apele de gura;
- Paste de dinti si ape de gura pe baza de fluor, ca si aplicarea periodica de
geluri cu fluor, pe suprafetele cu risc cariogen crescut;
- Combaterea xerostomiei;
- Utilizarea salivei artificiale.