Impactul pandemiei de corona virus asupra vieții organizaționale

În opinia mea, organizația militară poate avea dificultăți să se distanțeze de ceea ce este
perceput ca fiind misiune principală, iar pandemia de coronavirus provoacă într-o mare măsură
viziunea societății asupra rolului acesteia.
În primul rând, contribuțiile armatei la cererile autorităților civile de a ține sub control și
de a opri răspândirea coronavirusului au fost considerate vitale. Acest schimb al armelor cu sacii
de alimente și dezinfectantul s-a produs instant, personalul militar a fost printre primii care au
intervenit în pandemia de coronavirus. Fie că s-au distribuit alimente, fie că s-au construit spitale
sau adăposturi pentru persoanele care aveau nevoie urgentă de îngrijire, forțele armate s-au
mobilizat extrem de rapid. Antrenați să reacționeze rapid în condiţii extrem de periculoase,
militarii au efectuat diferite misiuni de evacuarea a cetăţenilor, de a aduce materialele medicale
şi echipamentele de protecţie pentru a face față provocării.
Exemplele includ diverse proiecte în cadrul mecanismului de cooperare structurată
permanentă, în timp ce atât misiunile din interiorul țării, cât și cele din străinătate continuă, iar ei
și-au văzut activitățile limitate, acest lucru nu a împiedicat personalul militar să ajute în lupta
împotriva virusului.
În al doilea rând, coordonare cu U.E., Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO) a oferit, de asemenea, un rol extrem de esențial, deoarece au oferit asistență pentru aliați
și parteneri. Au asigurat cu succes furnizarea rapidă a elementelor esențiale echipamente și
rechizite. În întreaga lume, forțele armate și-au demonstrat valoarea adăugată asistând
îndeaproape și fiind la nevoie lângă autorități și cetățeni în lupta împotriva pandemiei.
De exemplu, Luxemburgului i s-au pus la dispoziție corturi și echipamente pentru spitale
de campanie în mai puțin de 24 de ore de la solicitare. Mai mult de atât, când a venit vorba
despre transport s-a făcut un program care permite națiunilor să folosească avioane de transport
comercial, care au ajutat țări precum Cehia și Slovacia să importe consumabile esențiale.
România a coordonat de asemenea două transporturi militare de provizii și echipamente
medicale.
În concluzie, toate eforturile remarcabile care au fost depuse până acum de către țări din
Europa și nu numai, au avut ca și direcție principală de răspuns forțele militare. Cu toate acestea,
după cum au afirmat diferiți membri din Parlamentul European, este nevoie de mai multă
cooperare și solidaritate internațională. Criza pandemiei a arătat că investițiile în pregătirea
militară, în echipamente și în instruirea personalului militare se poate arăta extrem de facil atunci
când țara se lovește de o criză, deoarece capacitățile de protejare a cetățenilor pot fi
implementate în mai multe scenarii, cum ar fi misiuni de repatriere, de transport a
echipamentelor sau a persoanelor sau de construire a spitalelor, iar armata va răspunde mereu
prezent.