Experimentul lui Stanley Milgram

Din punct de vedere administrativ - tehnic, consimţământul informat în

cercetarea clinică este decizia scrisă, semnată şi datată, a unei persoane capabile să îşi dea
consimţământul sau dacă este vorba despre o persoană care nu este în măsură să o facă, de către
reprezentantul său legal, de a participa la un studiu clinic, luată de bunăvoie şi în cunoştinţă de
cauză după ce a primit toate informaţiile necesare despre natura, semnificaţia, consecinţele şi
riscurile posibile, precum şi documentaţia necesară.

În activitatea de voluntariat, persoana care o întreprinde investeşte în

folosul celorlalţi inteligenţa, talentul, timpul său, proiectele sale, fără a aştepta însă nimic în
schimb. Trebuie să adăugăm imediat la ceea ce am spus, ca o caracteristică a acţiunii
voluntarului, aceasta nu se măsoară atât prin timpul, implicarea şi bunăvoinţa sa, cât prin
aspectul de gratuitate menţinut constant în timp. Există trei termeni care pot sintetiza sensul şi
activitatea voluntarului: TIMP – A DARUI – APROAPELE.

Din punctul meu de vedere Milgram nu a acționat etic. În primul rând,

acesta atrăgea subiecții cu un anunț fals care nu dezvăluia adevărata față a experimentului și
totodată subiecții erau atrași și de suma modică de bani promisă. În al doile rând, subiecții erau
înșelați încă de la începerea experimentului prin așa zisele biletele elev-profesor. În ceea ce
privește acest experiment subiecții erau puși în fața faptului de a face rau prin electroșocuri
elevilor care răspundeau greșit perechilor de cuvinte. Astfel aceștia dezvoltau stări negative, dar
cu toate acestea se autodepășeau și doreau să ajungă la finalul experimentului, cu toate că făceau
rau elevilor. În opinia mea, Milgram a reușit să manipuleze subiecții după bunul plac profitând
de vulnerabilitatea oferită de acele momente intense din cadrul experimentului, astfel reușind să
ducă la bun sfârșit experimentul.