Intreprinderea – unitatea economica de baza

Universitate '' Ștefan cel Mare '' Suceava

Facultatea de Economie, Administrație și Afaceri
Student: Merticariu Andreea Maria
Specialitate: Contabilitate și Informatică de Gestiune
Anul: I
Seminar – Economie
1. Ce este intreprinderea?
Viaţa noastră este marcată zilnic de întreprindere – locul în care, pe de o parte, se realizează
produsele pe care le consumăm, unde se creează locuri de muncă, se repartizează veniturile,
se finalizează investiţiile, se formează profiturile iar pe de altă parte, locul unde se desfăşoară
raporturi sociale, relaţii de muncă şi ierarhice. Întreprinderea poate fi numită „celula de bază”
a economiei de piaţă.
Pentru Francois Perroux 1 „întreprinderea combină factorii producţiei în vederea obţinerii
unui produs pe care-l lansează pe piaţă. Ea nu vizează , în principal şi imediat, să satisfacă
nevoile membrilor săi (...) Dacă ea poate să-şi vândă produsul la nivelul costurilor sau peste
acesta, întreprinderea este satisfăcută.”
Prin factori de producţie înţelegem acele resurse văzute de economiştii clasici ca fiind la baza
oricărui proces de producţie sau de prestare de servicii (munca, pământul şi capitalul) la care
se adaugă şi alţi factori de producţie noi (neofactori) precum tehnologia, abilitatea
întreprinzătorului şi informaţia.
Cum putem defini întreprinderea?
Întreprinderea poate fi definită drept o entitate rezultată în urma unei interacţiuni continue
între resursele materiale, financiare şi umane care alcătuiesc conţinutul său omogen şi o serie
de elemente extrem de variate, care alcătuiesc mediul extern. Într-o astfel de abordare
întreprinderea apare ca o componentă a mediului social-economic.
Altfel spus, întreprinderea reprezintă organizaţia ce reuneşte resurse materiale, financiare şi
umane în scopul realizării în condiţii de concurenţă a unor prestări de servicii, a unei
producţii sau chiar a unor activităţi simple de comerţ autorizate conform legislaţiei în vigoare,
destinate satisfacerii nevoilor potenţialilor clienţi, totul cu scopul final de obţinere a unui
profit.
Considerăm că indiferent de domeniul de activitate, existenţa unei întreprinderi trebuie să ţină
cont de calculele de eficienţă care trebuie să asigure posibilitatea obţinerii unui profit la un
nivel acceptabil şi pe o perioadă cât mai mare.
Deşi în orice definiţie vom observa cum întreprinderea are rolul de a asigura satisfacerea unor
nevoi de pe piaţă, aceasta satisfacere a intereselor generale (ale societăţii) trebuie văzută în
mod real ca un mijloc prin care iniţiatorul/antreprenorul/investitorul ajunge să-şi satisfacă
interesul personal, adică cel de obţinere de profit. Cu alte cuvinte, în zilele noastre, a afirma
în calitate de antreprenor că scopul afacerii deţinute este de a satisface o nevoie de pe piaţă,
reprezintă credem noi o afirmaţie uşor ipocrită. Scopul principal asumat trebuie să fie cel de
obţinere de profit, iar mijlocul prin care obţinem acel profit este prin satisfacerea unei nevoi
de pe piaţă.

2. Rolul intreprinderii in cadrul economiei

Rolul întreprinderilor în viaţa unei economii este dublu: economic şi social.
Rolul economic se concretizează în:
 întreprinderile atrag şi combină factorii de producţie; managerii acţionează permanent
pentru optimizarea combinării factorilor de producţie;
 scopul întreprinderilor este de a executa bunuri şi servicii; managerul firmei urmăreşte
să producă la costuri minime;
 întreprinderile distribuie veniturile obţinute pe diferite categorii de beneficiari astfel:
 Beneficiari Instrumente de repatitie a veniturilor

Personal angajat Salarii

Organisme sociale Cotizatii sociale
Statul Impozite si taxe
Creditori si banci Dobanzi, comisioane
Asociatii Dividende
Intreprinderea Autofinantare

Rolul social constă în faptul că întreprinderile sunt agenţi economici ce manifestă un rol
specific:
 faţă de salariaţi, managerii firmei trebuie să favorizeze promovarea personalului şi
participarea lui la reciclarea impusă de modernizarea tehnicii şi tehnologiei, să creeze
condiţiile pentru promovare culturală (distracţii, excursii, asociaţii diverse);
 faţă de consumatori, firma trebuie să caute cea mai bună adaptare a bunurilor şi
serviciilor produse la solicitările clienţilor.
Toate acestea sunt greu de realizat, ceea ce duce la o serie de contradicţii:
 între interesele salariaţilor şi cele ale proprietarilor de capitaluri;
 între interesele titularilor de venituri care doresc să câştige cât mai mult şi cele ale
consumatorilor, care caută să cumpere la un preţ cât mai redus.

3. Tipologia întreprinderilor
I. După forma de proprietate:
 întreprindere proprietate privată (particulară)
 întreprindere proprietate publică (proprietatea autorităţilor locale, judeţene sau
centrale)
 întreprindere proprietate mixtă (particulară şi publică).
Întreprinderile în care statul prin autorităţile publice locale, judeţene sau centrale este
implicat în mod decisiv, se organizează şi funcţionează sub formă de regii autonome sau
societăţi comerciale. Întreprinderile proprietate privată se organizează şi funcţionează în
principal ca societăţi comerciale.
Regia autonomă reprezintă acea formă de întreprindere care se organizează şi funcţionează
în ramurile strategice ale economiei naţionale sau locale (energetică, telecomunicaţii,
industria de armament etc.), este persoană juridică şi funcţionează pe bază de gestiune
economică şi autonomie financiară.
Exemple de Regii Autonome care funcţionează în România:
 Regia Autonomă "Aeroportul Ştefan cel Mare" Suceava
 Regia Autonomă pentru Activități Nucleare - Drobeta-Turnu Severin
 Regia Autonomă "Administrația Națională a Drumurilor din România"
 Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României"
II. În raport cu domeniile de activitate, întreprinderile pot fi:
 întreprinderi agricole;
  întreprinderi industriale;
 întreprinderi comerciale;
 întreprinderi prestatoare de servicii;
 întreprinderi financiare, de credit, de asigurări etc.
III. În raport cu apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate, întreprinderile se pot
clasifica astfel:
a. după caracterul materiei prime consumate:
 întreprinderi extractive;
 întreprinderi prelucrătoare;
b. după destinaţia economică şi caracterul producţiei finite:
 întreprinderi producătoare de bunuri de capital;
 întreprinderi producătoare de bunuri de consum;
c. după continuitatea procesului tehnologic:
 întreprinderi cu procese tehnologice continue;
 întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.
IV. În raport cu timpul de lucru în cadrul anului calendaristic, întreprinderile pot fi:
 întreprinderi care funcţionează tot timpul anului;
 întreprinderi sezoniere.
V. În raport cu nivelul de specializare, se deosebesc:
 întreprinderi specializate;
 întreprinderi universale;
 întreprinderi mixte.
VI. În raport cu tipul de producţie sunt:
 întreprinderi cu producţie de serie (mică, mijlocie, mare);
 întreprinderi cu producţie de masă.
VII. În raport cu metodele de organizare a producţiei, se deosebesc:
 întreprinderi cu producţia organizată în flux;
 întreprinderi cu producţia organizată după modelele specifice producţiei de serie şi
unicate.
VIII. În funcţie de amploarea factorilor de producţie utilizaţi, de mărimea rezultatelor
economico-financiare, întreprinderile pot fi:
 Microîntreprinderi ( pana la 9 salariati );
 întreprinderi mici ( intre 10 si 49 de salariati );
 întreprinderi mijlocii ( intre 50 si 249 de salariati );
 întreprinderi mari ( peste 250 de salariati );
 grupuri de conglomerate de întreprinderi.
4. Forme de organizare juridica ale societatilor comerciale
A. Societatea cu răspundere limitată (SRL)
 Societatea se constituie din minim 1 asociat (caz în care este denumit asociat unic)
 Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei
  Capitalul social este divizat în mod egal, în părţi sociale, iar valoarea acestora nu
poate fi mai mică de 10 lei per parte socială.
 Numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50. Atenţie! În cazul SRL-urilor vorbim
întotdeauna de asociaţi şi NU acţionari!
 Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societatii.
 Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt
admise la toate formele de societate şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor
corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de
utilizare.
 Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea
capitalului social
 Deciziile în cadrul societăţii se pot lua doar prin unanimitate
 Asociaţii răspund doar în limita capitalului social subscris
B. Societatea pe acţiuni (SA)
 Societatea se constituie din minim 2 acţionari, constituiţi în cadrul societăţilor mari în
AGA
 (Adunarea Generală a Acţionarilor)
 Capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei
 Capitalul social este divizat în mod egal, în acţiuni care sunt titluri negociabile şi
transmisibile, iar valoarea acestora nu poate fi mai mică de 0,1 lei per acţiune
 Nu se reglementează un număr maxim de acţionari
 Răspunderea acţionarilor este limitată la valoarea acţiunilor deţinute
 Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societatii.
 Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt
admise la toate formele de societate şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor
corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de
utilizare.
 Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea
capitalului social
 Deciziile în cadrul societăţii se pot lua şi prin vot majoritar
 Administratorii gestionează societatea în cadrul CA – Consiliului de Administraţie;
 Cenzorii controlează legalitatea gestionării.
 Acţionarii au dreptul la dividend, la vot şi la informare.
C. Societatea în comandită simplă (SCS)
 Există două categorii de asociaţi (asociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari)
 Obligatoriu trebuie să existe cel puţin un asociat comanditar şi unul comanditat
 Asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale
 Asociaţii comanditari răspund doar până la concurenţa capitalului social subscris
 Administrarea SCS-ului este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi,
iar asociaţii comanditari au mai degrabă rol de furnizare a capitalului. Atenţie!
Situaţia comanditarului poate fi confundată cu a unei persoane care împrumută
comanditatului bani. În realitate există diferenţe: 1. împrumutătorul îşi recuperează
întotdeauna banii pe cînd aportul comanditarului constituie aport la capitalul social
devenind proprietatea societăţii. 2.împrumutătorul nu poate interveni în refacerea
(modul de desfăşurare) societăţii, pe cînd comanditarul fiind asociat, are drepturi
provenind din această calitate intervenind chiar şi în activitatea societăţii.
  Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri
speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în
registrul comerţului. în caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi
nelimitat şi solidar,pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data
operaţiunii încheiate de el
 Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, poate face
acte de supraveghere, poate participa la numirea şi la revocarea administratorilor
 Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare
anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a
celorlalte documente justificative
 Capitalul social este divizat în mod egal, în părţi de interes
 Plafonul minim al capitalului social este de 200 lei.
D. Societatea în comandită pe acţiuni (SCA)
 Există două categorii de acţionari (comanditaţi şi comanditari)
 Obligatoriu să existe acţionari din ambele categorii: comanditari şi comanditati
 Acţionarii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale
 Acţionarii comanditari răspund doar până la concurenţa capitalului social subscris
 Administrarea SCA-ului este încredinţată acţionarilor comanditaţi, iar acţionarii
comanditari au mai degrabă rol de furnizare a capitalului. Atenţie! Situaţia
comanditarului poate fi confundată cu a unei persoane care împrumută comanditatului
bani. În realitate există diferenţe: 1.împrumutătorul îşi recuperează întotdeauna banii
pe cînd aportul comanditarului constituie aport la capitalul social devenind
proprietatea societăţii. 2. împrumutătorul nu poate interveni în refacerea (modul de
desfăşurare) societăţii, pe cînd comanditarul fiind asociat, are drepturi provenind din
această calitate intervenind chiar şi în activitatea societăţii.
 Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri
speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în
registrul comerţului. în caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi
nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data
operaţiunii încheiate de el
 Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, poate face
acte de supraveghere, poate participa la numirea şi la revocarea administratorilor
 Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare
anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a
celorlalte documente justificative
 Capitalul social este divizat în mod egal, în acţiuni a căror valoare trebuie să fie
minim 0,1 lei per acţiune. Acţiunea este titlu transmisibil şi tranzacţionabil
 Plafonul minim al capitalului social este de 90.000 lei.
E. Societatea în nume colectiv (SNC)
 Acea formă de societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social
şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.
 Este o formă de organizare juridică specifică societăţilor formate dintr-un număr mic
de asociaţi, dar care se cunosc bine între ei (prieteni, rude). Asociaţii iniţiază afacerea
şi îşi asumă toate riscurile ce decurg din aceasta
 Nu există un plafon minim pentru capitalul social subscris
 Capitalul social este divizat în părţi de interes, care nu sunt titluri negociabile şi, în
principiu, netransmisibile
  Legea nr. 31/1990 nu reglementează adunarea generală a asociaţilor societăţii în nume
colectiv. Se înţelege totuşi că asociaţii se întrunesc pentru a lua împreună deciziile
privind principalele probleme ale societăţii în nume colectiv.
 Sub aspectul modului de adoptare a deciziilor de către asociaţii societăţii în nume
colectiv, legea consacră principiul majorităţii şi, în mod excepţional, regula
unanimităţii.
 Legea nr. 31/1990 nu organizează administratorii într-un organ colectiv, ci stipulează
că societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, care pot fi
asociaţi sau neasociaţi.
 Administratorii pot fi numai persoane fizice şi sunt numiţi prin actul consitutiv sau
aleşi de către asociaţi;
 Pentru societatea în mume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu reglementează obligaţia
desemnării unor persoane însărcinate cu controlul asupra gestiunii administratorilor.
Ca atare, fiecare dintre asociaţii care nu îndeplineşte şi calitatea de administrator al
societăţi va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii.
5.Functiile pe care le indeplineste intreprinderea :
1. Crearea de bogăție, prin producerea de bunuri și prestarea de servicii, obiectivul urmărit fiind
acela de a realiza un profit după acoperirea costurilor înregistrate;
2. Comercializarea bunurilor și a serviciilor proprii, în vederea satisfacerii cerințelor clienților;
3. Repartiția veniturilor între partenerii implicați în activitatea sa: personal, conducere,
deținătorii de capital (asociați, acționari etc), diverse organisme sociale, statul, comunitățile
locale, întreprinderea însăși;
4. Inovarea, funcție evidențiată de către economistul austriac J. Schumpeter; o mare parte a
antreprenorilor refuză rutina și inovează, iar acest proces se manifestă prin apariția de noi
produse/servicii, de noi procedee (tehnologii), de noi organizări și de noi piețe.

Studiu de caz
Rezultatele cautarii - Intreprinderi active, pe activitati ale economiei nationale la nivel de sectiune
CAEN Rev.2, clase de marime dupa numarul de salariati, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si
judete
Ani
CAEN Rev.2 (activitati ale economiei Macroregiuni, regiuni de dezvoltare si Anul 2018 Anul 2019 Anul 2020
Clase de marime
nationale - sectiuni) judete
UM: Numar
Numar Numar Numar
I Hoteluri si restaurante Total TOTAL 27182 27619 29119
- - Cluj 1593 1593 1622
- 0-9 persoane TOTAL 22817 23127 25228
- - Cluj 1322 1318 1382
- 10-49 persoane TOTAL 3946 4070 3568
- - Cluj 246 246 219
- 50-249 persoane TOTAL 387 390 301
- - Cluj 25 28 21
- 250 persoane si peste TOTAL 32 32 22
- - Cluj : 1 :
Modificare Modificare Modificare Indici de dinamica Indici de dinamica Indici de dinamica
2020/2019 2019/2018 2020/2018 2020/2019 2019/2018 2020/2018

1500 437 1937 105.43 101.61 107.13

29 0 29 101.82 100.00 101.82
2101 310 2411 109.08 101.36 110.57
64 -4 60 104.86 99.70 104.54
-502 124 -378 87.67 103.14 90.42
-27 0 -27 89.02 100.00 89.02
-89 3 -86 77.18 100.78 77.78
-7 3 -4 75.00 112.00 84.00
-10 0 -10 68.75 100.00 68.75
 Ritmul de evolutie Ritmul de evolutie Ritmul de evolutie
Structura 2018 Structura 2019 Structura 2020
2020/2019 2019/2018 2020/2018

100 100 100 5.43 1.61 7.13

100 100 100 1.82 0.00 1.82
83.94 83.74 86.64 9.08 1.36 10.57
82.99 82.74 85.20 4.86 -0.30 4.54
14.52 14.74 12.25 -12.33 3.14 -9.58
15.44 15.44 13.50 -10.98 0.00 -10.98
1.42 1.41 1.03 -22.82 0.78 -22.22
1.57 1.76 1.29 -25.00 12.00 -16.00
0.12 0.12 0.08 -31.25 0.00 -31.25
0.06

Interpretari:
1. Putem observa cum in domeniul hotelier si al restaurantelor s-a inregistrat cea mai mare
crestere a modificarii absolute , si anume 2411 hoteluri cat si restaurante din Romania care au
intre 0-9 salariati,adica s-au dezvoltat microintreprinderile.
2. Cea mai mica modificare s-a inregistrat in 2020/2019 in Romania in cazul hotelurilor si
restaurantelor care au intre 10-49 angajati.
3. In 2020/2018 observam o scadere continuua a modificarii absolute in cazul hotelurilor si
restaurantelor.

Observam o scadere al ritmului evolutiei in perioada anului 2020 in cazul intreprinderilor mici,
mijlocii si mari.
Legenda

1.Hoteluri si restaurante din Romania care au intre 0-9 salariati

2.Hoteluri si restaurante din Cluj care au intre 0-9 salariati

3.Hoteluri si restaurante din Romania care au intre 10-49 salariati

4.Hoteluri si restaurante din Cluj care au intre 10-49 salariati

5.Hoteluri si restaurante din Romania care au intre 50-249 salariati

6.Hoteluri si restaurante din Cluj care au intre 50-249 salariati

7.Hoteluri si restaurante din Romania care au peste 250 de salariati

Interpretari:

In 2020 ponderea cea mai mare 86,64 in ceea ce priveste microintreprinderile la nivelul tarii,iar 85,20 fiind
ponderea reprezentata de microintreprinderile din Cluj.

In Cluj in 2020 nu s-a inregistrat nici o intreprindere din industria hotelurilor si restaurantelor care sa aiba 250
si peste 250 de angajati.
1.Cel mai mare indicator de dinamica s-a inregistrat in 2019/2018, din randul hotelurilor si
restaurantelor din Cluj care au intre 50-249 de angajati
2.Indicatorul de dinamica care este cel mai mic si care are aceasi valoare in 2020 fata de 2018 si
2019 , este de 68,75
3.In 2019/2018 putem observa o crestere a tuturor indicatorilor de dinamica in ceea ce priveste
numarul angajatilor din hoteluri si restaurante din Romania dar si din Cluj

Concluzie

Pe baza celor prezentate mai sus putem spune cat de importante sunt intreprinderile in dezvoltarea
economiei.
Intreprinderea este veriga de baza a economiei si reprezinta o entitate economica si sociala in care se
produc bunuri si servicii destinate sa satisfaca nevoile potentialilor clienti dar si obtinerea de profit.
Pentru indeplinirea tuturor scopurilor, intreprinderea indeplineste urmatoarele functii: crearea
bogatiei , prin producerea de bunuri si servicii; comercializarea bunurilor si serviciilor; repartizarea
veniturilor si inovarea,toate acestea ducand la crearea de profit al firmei dar si la fidelizarea clientilor
si cresterea pe piata.
In urma studiului de caz ,constatam faptul ca in anul 2020 ,anul pandemic numarul intreprinderilor
care au peste 250 de angajati a scazut considerabil pe cand tot in acelasi an au crescut
microintreprinderile atat la nivelul tarii cat si al judetului Cluj Napoca.
Anul 2020 a adus la reducerea cu pana la 502 hoteluri si restaurante din intreaga tara fata de anul
anterior si anume 2019.