Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie:
- folosind deviații standard (SD) de referință al OMS din 2007
-pentru 0-5 ani
copilul subponderal < 2DS;
copilul supraponderal > 2 DS;
copilul obez > 3 DS;
-pentru 5-19 ani
Copilul subponderal < 2DS;
Copilul supraponderal > 1 DS;
Copilul obez > 2 SD;
Copilul cu obezitatea severă > 3 SD;
Nutritia in timpul sarcinii : atât sub/ supra alimentația în timpul sarcinii determină
răspunsuri adaptative predictive = fătul are capacitatea de a prevedea natura mediului
în care va trăi pornind de la semnale nutriţionale oferite de mama
O dietă maternă bogată în grăsimi în timpul sarcinii crește susceptibilitatea
descendenților la
´ HTA
´ Obezitate
´ DZ de tip 2
´ Sindrom metabolic
´ Steatoză hepatică nonalcoolică
Castigul ponderal excesiv in perioada gestationala se asociaza cu un risc crescut de
obezitate a copilului, independent de greutatea mamei preconceptional
53.Evaluarea copilului cu obezitate
Anamneză:
-vârsta de debut
-factori declanșatori (copil neglijat, abuzat, divorțul părinților, apariția fraților,
boli, deces )
-urmărirea creșterii
-căștigul ponderal în primul an
-medicamente (glucocorticoizi, antidepresive)
-intervenții chirurgicale
-performanța școlară, relațiile sociale,
-tulb de comportament
Examen clinic
- măsurarea G, Î, calculul IMC
- raportarea la curbele de creștere
- măsurarea CA
peste 90th corespunzătoare
sexului și vârstei, au risc crescut de
boli cardio-vasculare
insulinorezistență.
1. Diabetul zaharat tip 1 (DZ1), rezultatal unei deficienţe absolute a secreţiei deinsu
lină, apărută ca urmare a distrugerii celulelor betapancreatice.
2. Diabetul zaharat tip 2 (DZ2), rezultat ca urmare a asocierii rezistenţei periferice c
rescute lainsulină cu un răspuns compensator inadecvat al secreţiei de insulină.
3. Diabetul gestaţional – diagnosticat în cursul sarcinii.
4. Alte tipuri specifice de diabet, prin alte cauze cum ar fi: defecte genetice ale celul
elorbetapancreatice, sau ale procesului de acţiune al insulinei, boli ale pancreasu
lui exocrin,endocrinopatii, diabetul indus prin medicamente sau substanţe chimic
e (SIDA, status posttransplant) etc.
Investigatii de laborator
a. dozarea glicemiei „a jeun”
- 70 – 85 mg/dl – ideală
- 60- 110 mg/dl – normală
- peste 126 mg/dl – diabet zaharat.
b. Glicemia ocazională
• sub 180 mg/dl, - normal
• peste 200 mg/dl. – diabet zaharat
c. testul de toleranţă la glucoză orală
T.T.G.O. se face în situaţii în care glicemia „a jeun” are valori între 110 -140mg/dl.
Testul se face pe nemâncate.Se administrează pacientului sirop de glucoză 75g;
- se face glicemia la o oră şi la două ore.
- 2 h > 200 mg/dl – diabet
d. Glicozuria – se dozează urina din 24 h.
- glucoza trece prin urină când glicemia depăşeşte 180mg/dl.
e. hemoglobina glicozilată – dă informaţii despre controlul glicemiei pe termen lung
f. investigaţii legate de complicaţiile DZ