Obligațiile

= o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație

creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.

Izvoarele obligaţiilor sunt:

1) legea;
2) actele juridice :
a) unilaterale;
b) încheiate între mai multe persoane (testament, contracte).
3) faptele juridice
a) ilicite;
b) licite = gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi îmbogăţirea fără just
temeinic.

Clasificare
A. după natura lor
1) de a da = constituirea/transmiterea unui drept real;
2) de a face = predarea unui bun/prestarea unui serviciu;
3) de a nu face = abţinerea de la o anumită conduită.
B. după prestaţia debitorului
1) pozitive (de a da, de a face) - o acţiune;
2) negative (de a nu face) – o inacţiune.
C. după cum debitorul poate sau nu să garanteze îndeplinirea obligaţiei:
A) de rezultat( debitorul garantează îndeplinirea rezultatului);
B) de dligienţă / de mijloc - debitorul depinde diligenţe pentru îndeplinirea
rezultatului, dar nu poate garanta rezultatul respectiv.
D. după numărul de persoane obligate
A) simple – un singur debitor;
B) complexe.