Modurile de dobândire a dreptului de proprietate privată

1. prin convenție – proprietatea se poate dobândi prin diverse contracte, cum ar fi:
contractul de vânzare, contractul de donație, contractul de leasing.
2. prin moștenire – poate fi legală sau testamentară
3. prin tradițiune – remiterea materială a unui bun. Este cazul darurilor manuale, a
cadourilor primite cu anumite ocazii.
4. prin accesiune – situația în care proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se
alipește cu bunul ori se încorporează în acesta dacă legea nu prevede altfel.
5. prin uzucapiune – mod prin care o persoană poate dobândi proprietatea unui bun
mobil sau imobil dacă exercită posesia acestuia în condițiile și în termenul stabilite de
lege.
6. prin hotărâre judecătorească – în anumite situații, prin acestea, se poate constitui
sau transmite dreptul de proprietate către o anumită persoană în umra unui proces civil
inițiat de aceasta prin intermediul acțiunii în revendicare.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată

= acele drepturi reale asupra bunurilor aflate în proprietatea unei alte persoane care
sunt opozabile tuturor inclusiv proprietarului bunurilor și care privesc anumite atribute ale
dreptului de proprietate.

Dezmembrămintele sunt următoarele:

- dreptul de uzufruct – dreptul unei persoane de a stăpâni și de a folosi bunul unei alte
persoane și de a culege fructele acestuia întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i
consevra substanța;

- dreptul de uz – dreptul unei persoane de a stăpâni și de a folosi bunul unei alte persoane,
inclusiv de a culege fructele, însă numai pentru sine și pentru familia sa;

- dreptul de abitație - dreptul unei persoane de a locui în locuința unei alte persoane, dar
numai în limitele satisfacerii nevoilor personale împreună cu soțul și familia;

- dreptul de superficie – dreptul unei persoane denumite superficiar de a avea sau de a

edifica o construcție pe terenul altuia asupra căruia superficiarul dobândește un drept de
folosință;

- dreptul de servitute – dreptul constituit asupra unui imobil numit fond aservit pentru uzul
sau utilitatea unui alt imobil denumit fond dominant( ex. servitutea de trecere în sensul că
proprietarul unui teren trebuie să îi permită vecinului său să treacă pe terenul său dacă aceasta
este singura modalitate de a ajunge la proprietatea sa).