FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT

DREPT COMERCIAL II

Tema de control II

„REORGANIZAREA JUDICIARA SI DECLARAREA IN FALIMENT”

Profesor de disciplina:

STUDENT:
Anul III

Anul universitar 2019-2020

Semestrul II
1. NOŢIUNEA ŞI CONDIŢIILE DE APLICARE ALE PROCEDURII DE
REORGANIZARE JUDICIARĂ

Legea nr. 64/1995 reglementeaza institutia reorganizarii si lichidarii judiciare abrogand si

inlocuind prin aceasta institutia falimentului din Codul Comercial Roman
 Aceasta lege, definind scopul procedurii de reorganizare, arata ca acesta consta in
redresarea debitorului (persoana fizica sau societate comerciala ce nu poate face fata datoriilor
sale comerciale) si plata pasivului sau lichidarea averii debitorului.
Ulterior, jurisprudenta a scos in evidenta unele neconcordante si insuficiente ale acestei
legi atat sub aspectul punerii ei in aplicare cat si din punct de vedere al finalitatii scopului
urmarit de aceasta care se pare ca nu a fost receptat satisfacator de catre comerciantii ajunsi in
stare de incetare a platii.
Prin urmare constatandu-se ca sub forma acestei reglementari institutia nu satisface
scopul avut in vedere de legiuitor, prin Ordonanta de Urgenta nr. 58/1997, se aduc importante
modificari si completari Legii nr. 58/1995.
In noua conceptie, scopul consta in plata pasivului careia i se subordoneaza reorganizarea
intreprinderii, lichidarea unor bunuri sau in final falimentul.

Conditii ale reorganizarii judiciare

Pentru a se aplica procedura de reorganizare juridica este necesara indeplinirea

cumulativa a urmatoarelor conditii: debitorul sa aiba calitatea de comerciant in conditiile legii,
debitorul sa se afle in stare de incetare de plati carora nu mai poate sa le faca fata, sa existe o
cerere inaintata tribunalului prin care se solicita aplicarea procedurii prevazute de lege.
a) Calitatea de comerciant a debitorului.
Debitorul, in momentul incetarii platilor, trebuie sa fie comerciant in conditiile legii (art.7
Cod comercial), adica sa exercite fapte de comert, in nume propriu, ca o profesie si sa aiba
autorizatie administrativa, iar datoriile sale sa aiba cauza comerciala.
b) Debitorul sa se afle in stare de incetare a platilor.
Incetarea platilor de catre debitor poarta denumirea de insolventa comerciala. Insolventa
reprezinta o stare a falimentului care consta in imposibilitatea debitorului de a plati la scadenta
datoriile sale comerciale.
Insolventa comerciala se deosebeste de insolvabilitatea precum si de simpla neplata a datoriilor
scadente.
Insolvabilitatea este starea deficitara a patrimoniului debitorului concretizata in depasirea
valorica a elementelor active de catre elementele pasive, avand drept consecinta imposibilitatea
pentru creditorii acestuia de a obtine, prin executarea silita plata datoriilor ajunse la scadenta.
Legea face precizarea ca debitorul trebuie sa se afle intr-o situatie notorie de incetare a
platii sau sa fi incetat plata fata de un creditor timp de 30 de zile, pentru ca tribunalul sa accepte
cererile in prima situatie de la Camera de comert si industrie, iar in cel de al doilea caz de la
creditori.
Constatarea incetarii platilor se poate face prin examinarea actelor pe care debitorul comerciant
este obligat sa le depuna la tribunal odata cu cererea prin care se solicita procedura reorganizarii
si eventual a falimentului.
 c) Cererile introductive.
Pe langa calitatea de comerciant a debitorului si starea de incetare a platii, legea mai
prevede ca pentru aplicarea procedurii de reorganizare sau faliment trebuie sa existe o cerere prin
care sa se solicite acest lucru.
Pot introduce astfel de cereri debitorul comercial, aflat in incetare de plati, creditorii a
caror creante sunt certe, lichide si exigibile, precum si Camera de comert si industrie teritoriala
in baza datelor de care aceasta dispune.
Competenta exclusiva de solutionare a unor astfel de cereri este a tribunalului in
jurisdictia caruia se afla sediul comercial principal al debitorului.
Dintre cei care au dreptul sa adreseze cereri tribunalului pentru aplicarea procedurii de
reorganizare judiciara mentionam in principal pe debitorul comercial, pe creditorii debitorului
comercial si Camera de Comert Industrie si Agricultura.
Odata cu inregistrarea cererii tribunalul are obligatia sa instiinteze toate persoanele de
care depinde solutionarea ei si a caror interese trebuie reconstituite si aparate prin procedura de
reorganizare juridica. Pentru indeplinirea operativa a masurilor legale potrivit procedurii de
reorganizare judiciara, tribunalul va desemna un judecator sindic, un administrator si eventual un
lichidator, daca se ajunge la procedura falimentului.
Astfel in termen de 30 de zile de la desemnare, judecatorul sindic si/sau administratorul
va intocmi si supune tribunalului un raport amanuntit cu privire la clauzele si imprejurarile care
au dus la starea de incetare de plati, scotand in evidenta practic situatia economico-financiara a
debitorului, in vederea gasirii celor mai oprime variante de reorganizare si de restabilire si
rentabilizare a activitatii sale.
In acest scop, debitorul are obligatia de a pune la dispozitia judecatorului sindic sau a
administratorului, toate informatiile cerute de acestia cu privire la activitatea si averea sa. Dat
fiind importanta activitatii de reorganizare judiciara precum si finalitatea acestei proceduri, legea
dispune ca masurile ce se intreprind sa fie ordonate si incluse intr-un plan a carei structura si
regim juridic sunt expres prevazute de lege. Acest plan poate prevedea fie reorganizarea si
continuarea activitatii debitorului fie lichidare averii acestuia.
Planul se propune in termen de 60 de zile de la inregistrarea cererii si in functie de
situatia concreta a debitorului si va putea sa prevada:
- masuri de redresare in raport cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata
de oferta debitorului.
- modalitati de lichidare a pasivului, nivelul si perspectivele locurilor de munca, conditiile
sociale pentru continuare activitatii, precum si alte asemenea obiective.
- daca se considera necesar si oportun, majorarea capitalului social. O asemenea masura
trebuie aprobata de adunarea generala extraordinara a actiunilor, convocata de catre
tribunal la cererea judecatorului sindic.

Planul este admis de catre judecatorul sindic care pentru o mai buna structurate si
eficientizare a acestuia procedeaza la o audiere prealabila a celor ce au propus planul adica a
debitorului si comitetului creditorilor. Dupa aceasta planul este supus procedurii de publicitate
pentru a fi adus la cunostinta persoanelor interesate, publicarea acestuia facandu-se in Monitorul
Oficial al Romaniei.
Daca sunt supuse spre aprobare mai multe planuri, tribunalul va confirma planul
debitorului iar daca acesta nu indeplineste conditiile prevazute de lege, atunci va fi confirmat
planul care este acceptat de catre categoriile de creditori cele mai defavorizate.
Daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul dispune ca judecatorul sindic sa inceapa
de indata procedura falimentului.
De asemenea in situatia in care planul de reorganizare se dovedeste ineficient si masurile
propuse nu sunt realizabile sau nu duc la rezultatele dorite, tribunalul poate hotari in orice
moment deschiderea procedurii de faliment si vanzarea totala sau partiala a averii
debitorului.Dupa ce planul de reorganizare judiciara a parcurs procedura prevazuta de lege si a
fost confirmat de tribunal, activitatea debitorului va fi supusa prevederilor acestuia si
supravegherii judecatorului sindic.
Astfel, el este obligat sa execute de indata masurile prevazute in plan, sa faca schimbarile
de structura care sunt prevazute si sa actioneze in asa fel incat reorganizarea sa duca la redresarea
situatiei sale. Daca acest lucru nu se realizeaza, tribunalul poate dispune incetarea reorganizarii si
trecerea la lichidarea averii debitorului.
In termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toti creditorii ale
caror creante sunt anterioare datei incetarii platilor, vor depune declaratia de creante in adunarea
creditorilor.

2. NOTŢIUNEA ŞI CONDIŢIILE DE APLICARE ALE PROCEDURII

FALIMENTULUI

Intrucat, in general, falimentul este o procedura exceptionala, determinata de situatia

precara a averii debitorului si ineficienta masurilor de redresare care s-au incercat, judecatorul
sindic este imputernicit sa intreprinda masuri urgente pentru reintregirea averii debitorului si
stoparea oricaror incercari de diminuare a ei, aceasta fiind practic sursa si sigura posibilitate din
care vor fi platiti creditorii.
In situatia in care se constata o diminuare continua a averii debitorului sau lipsa
posibilitatii de realizare a planului de redresare confirmat de tribunal, judecatorul sindic poate
pronunta declararea falimentului.

Astfel, falimentul poate fi hotarat de tribunal in urmatoarele situatii:

- cand debitorul solicita direct procedura falimentului;

- cand nici unul din planurile de reorganizare nu a fost confirmat de tribunal;
- cand activitatea de redresare nu da rezultatul dorit;
- cand debitorul nu se conformeaza planului de redresare;
- in lipsa unui plan de reorganizare judiciara.
 Printre primele masuri care se iau dupa pronuntarea hotararii declarative de faliment, in
ordinea urgentei, se inscriu cele privind inventarierea si sigilarea bunurilor care fac parte din
averea debitorului.
Indeplinirea scopului unei proceduri de faliment adica plata pasivului depinde atat de
inregistrarea si conservarea averii debitorului cat si de stabilirea masei credale.
Pentru stabilirea masei credale, judecatorul sindic, pe baza informatiilor puse la dispozitie
de debitor, va trimite fiecarui creditor o notificare in care va preciza termenul limita pe care il are
acesta la dispozitie, pentru inregistrarea creantelor impotriva debitorului si conditiile legale
pentru ca o creanta sa fie validata. Creantele vor fi prezentate cu o cerere in termen de 30 de zile
de la data notificarii creditorilor si vor fi inregistrate la tribunal. Pentru identificarea corecta a
tuturor creantelor, judecatorul sindic poate folosi un expert contabil, care va fi platit din averea
debitorului.
Dupa o prealabila verificare a cererilor si documentelor anexate de catre creditori,
recurgandu-se si la confruntarea cu evidenta financiar-contabila a debitorului, aratand totodata
daca el contesta in orice mod o creanta. Creditorii a caror creante au fost contestate vor fi
instiintati de judecatorul sindic, avand dreptul la contestatie in termen de 20 de zile de la
notificare.
Dupa solutionarea contestatiilor, judecatorul sindic va inregistra la tribunal si va afisa un
tabel final al tuturor obligatiilor debitorului in care se va arata suma si prioritatea achitarii
fiecarei creante. Din acest moment, masa credala se considera stabilita.
In continuarea procedurii de faliment se trece la lichidarea bunurilor din averea
debitorului. Lichidarea bunurilor va fi efectuata de un lichidator sub conducerea judecatorului
sindic si sub controlul tribunalului. Lichidarea bunurilor din averea debitorului se face prin
vanzare directa sau prin licitatie.
Vanzarea directa este o vanzare catre o anumita persoana, in legatura cu care legiuitorul
nu face nici o referire la conditiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca, pentru a beneficia
de un drept exclusiv de a cumpara bunul supus vanzarii in acest mod.
Vanzarea la licitatie presupune o competitie intre potentialii cumparatori, putand sa aiba
drept rezultat si obtinerea unui pret mai mare decat in cazul unei vanzari directe. Sumele
rezultate prin vanzarea bunurilor din averea debitorului sunt destinate cu prioritate pentru plata
pasivului. La distribuirea acestor sume legea stabileste anumite prioritati si chiar o anumita
ordine, insa regula generala este ca toti creditorii aflati pe aceeasi pozitie judiciara vor beneficia
de acelasi tratament.
Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate contestatiile cu privire la
creante solutionate, judecatorul sindic supune tribunalului raportul final impreuna cu bilantul
general care, vor fi comunicate in copii tuturor creditorilor debitorului si vor fi afisate la usa
tribunalului.
Falimentul se considera incetat ca procedura, cand tribunalul a aprobat raportul final,
toate bunurile sau fondurile din averea debitorului au fost distribuite si fondurile nereclamate au
fost depuse in banca sau repartizate spre asociati.
 Inchiderea procedurii de faliment are ca efect descarcarea judecatorului sindic si a
persoanelor folosite in administrarea ei de responsabilitatile avute. Totodata si debitorul caruia i
s-a aplicat procedura de reorganizare judiciara si faliment va fi descarcat de obligatiile avute
inainte de inceperea acestei proceduri.

BIBLIOGRAFIE :

1. Legea nr. 64/1995; 

2. Suport de curs;
3. https://www.stiucum.com/drept/drept-general/Reorganizarea-judiciara-si-fal32369.php