2.

STUDIUL EVOLUȚIILOR

2.1. VIRAJUL STAȚIONAR COORDONAT

Așa cum s-a arătat, virajul circular uniform în plan orizontal reprezintă,
împreună cu zborul orizontal rectiliniu și uniform, singurele evoluții staționare în
raport cu variabilele de stare V, α, β, p, q, r, θ, ϕ și H.

Modelare matematică

Condițiile de staționaritate impuse mișcării avionului sunt:

V = ct. ; α = ct. ; β = ct. = 0 ;

p = ct. ; q = ct. ; r = ct. ;

θ = ct. ; ϕ = ct. ; H = ct. .

Observații: (1) Noțiunea de viraj coordonat se referă la un viraj în care este
satisfăcută condiția de derapaj nul (β = ct. = 0).
(2) Un viraj necoordonat (β ≠ 0) poate fi derapat sau glisat.
Definiție: Virajul orizontal circular uniform coordonat se numește viraj corect.
 De regulă, se preferă scrierea ecuațiilor de forțe în raport cu axele
triedrului Frenet atașat traiectoriei circulare a virajului. Astfel, considerând
direcțiile tangentei, normalei principale și binormalei, rezultă:

𝑇 cos(𝛼 + 𝜏) − 𝐷 = 0 , (2.1)
𝑉2
[ 𝐿 + 𝑇 sin(𝛼 + 𝜏)] sin ∅ = 𝑚 , (2.2)
𝑅

[ 𝐿 + 𝑇 sin( 𝛼 + 𝜏)] cos ∅ = 𝑚𝑔, (2.3)

Ecuațiile de momente se scriu, în ipoteza că axele triedrului-avion Oxyz

sunt axe principale de inerție, sub forma:

L − (𝐼𝑧 − 𝐼𝑦 )𝑟𝑞 = 0 , (2.4)

M + (𝐼𝑧 − 𝐼𝑥 )𝑝𝑟 = 0 , (2.5)

N − (𝐼𝑦 − 𝐼𝑥 )𝑞𝑝 = 0 . (2.6)

Ecuațiile cinematice rotaționale (ale mișcării în jurul centrului de masă)

sunt considerate după cum urmează:

𝑝 = ∅̇ − 𝛹̇ sin 𝜃, (2.7)

𝑞 = 𝜃̇ cos ∅ + 𝛹̇ sin ∅ cos 𝜃, (2.8)

𝑟 = − 𝜃̇ sin ∅ + 𝛹̇ cos ∅ cos 𝜃, (2.9)

Ținând cont că

∅̇ = 0 , (2.10)

𝜃̇ = 0 , (2.11)
𝑉
𝛹̇ = Ω = , (2.12)
𝑅

unde Ω reprezintă viteza unghiulară de viraj a avionului, ecuațiile cinematice

(2.7)-(2.9) devin

𝑝 = −𝛺 sin 𝜃, (2.13)
 𝑞 = 𝛺 sin ∅ cos 𝜃, (2.14)

𝑟 = 𝛺 cos ∅ cos 𝜃. (2.15)

La ecuațiile cinematice (2.13)-(2.15), referitoare la mișcarea în jurul

centrului de masă al avionului, se adaugă următoarea relație cinematică
cos 𝛼 sin 𝜃 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 cos 𝜃 cos ∅ = 0 , (2.16)
dedusă din ecuația referitoare la înălțimea de zbor în cazul β = 0.

În consecință, modelul matematic al virajului staționar coordonat este

constituit de următorul sistem de 10 ecuații:

𝑇 cos(𝛼 + 𝜏) − 𝐷 = 0 , (2.17)
𝑉2
[ L + 𝑇 sin(𝛼 + 𝜏)] sin ∅ = 𝑚 , (2.18)
𝑅

[ L + 𝑇 sin( 𝛼 + 𝜏)] cos ∅ = 𝑚𝑔, (2.19)

L − (𝐼𝑧 − 𝐼𝑦 )𝑟𝑞 = 0 , (2.20)

M + (𝐼𝑧 − 𝐼𝑥 )𝑝𝑟 = 0 , (2.21)

N − (𝐼𝑦 − 𝐼𝑥 )𝑞𝑝 = 0 . (2.22)

𝑝 = −𝛺 sin 𝜃, (2.23)

𝑞 = 𝛺 sin ∅ cos 𝜃, (2.24)

𝑟 = 𝛺 cos ∅ cos 𝜃 , (2.25)

cos 𝛼 sin 𝜃 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 cos 𝜃 cos ∅ = 0 , (2.26)

Un parametru important al zborului în viraj îl reprezintă factorul de sarcină

transversal (după axa Oz), notat n,

1
n = . (2.27)
cos ∅
 Metodologie de studiu

Cele 10 ecuații care modelează matematic virajul staționar coordonat

conțin 13 mărimi necunoscute: V, α, p, q, r, θ, ϕ , H, 𝛺, δa , δe , δr , δt . În
consecință, este necesar ca trei dintre acestea să fie prestabilite.

Se prezintă în cele ce urmează metodologia de studiu care presupune

fixarea în prealabil a valorilor următoarelor mărimi:
- înălțimea de zbor (H);
- viteza avionului (V);
- unghiul de înclinare laterală (∅).

Observație: Fixarea unghiului de înclinare laterală (∅) este echivalentă, conform

relației (2.27), cu fixarea factorului de sarcină n.

Din ecuațiile (2.18) și (2.19) rezultă (prin împărțire membru cu membru)

𝑉2
tg ∅ = , (2.28)
𝑅𝑔

unde R este raza traiectoriei circulare de viraj.

Având în vedere că viteza V și unghiul de înclinare laterală ∅ sunt date, se
determină raza de viraj (R) și viteza unghiulară de viraj (𝛺) sub forma

𝑉2
R = , (2.29)
𝑔 𝑡𝑔∅

𝑔 𝑡𝑔∅
𝛺 = . (2.30)
𝑉

Dacă se consideră ecuațiile (2.17) și (2.19) se obține, eliminând tracțiunea,

L + D tg (α + τ) = n mg . (2.31)

Totodată, expresiile (2.23), (2.24), (2.25) ale vitezelor unghiulare p, q, r se

introduc în ecuațiile de momente (2.20), (2.21), (2.22).
De asemenea, se observă că, ținând cont de ecuația (2.26), se poate scrie
 tgθ = tgα cos∅ . (2.32)

Cu precizările anterioare, se obține, în final, următorul sistem neliniar

𝜌
𝑇 𝑐𝑜𝑠(𝛼 + 𝜏) − 𝑉 2 𝑆CD = 0 , (2.33)
2
𝜌
𝑉 2 𝑆 [CL + CD tg (α + τ)] = n mg , (2.34)
2
𝜌
𝑉 2 𝑆bCl − (𝐼𝑧 − 𝐼𝑦 )𝛺2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃𝑠𝑖𝑛𝜙𝑐𝑜𝑠𝜙 = 0 , (2.35)
2
𝜌
𝑉 2 𝑆𝑐Cm − (𝐼𝑧 − 𝐼𝑥 )𝛺2 𝑠𝑖𝑛𝜃𝑐𝑜𝑠𝜃𝑐𝑜𝑠𝜙 = 0 , (2.36)
2
𝜌
𝑉 2 𝑆𝑏Cn − (𝐼𝑧 − 𝐼𝑥 )𝛺2 𝑠𝑖𝑛𝜃𝑐𝑜𝑠𝜃𝑠𝑖𝑛𝜙 = 0 , (2.37)
2

tgθ = tgα cos∅ . (2.38)

format din 6 ecuații cu 6 necunoscute: α , θ , δa , δe , δr , δt (sau T).

Pentru a fi realizabile și acceptabile din punct de vedere practic, soluțiile

obținute rezolvând numeric sistemul de ecuații (2.33)-(2.38) trebuie să satisfacă
anumite restricții.
Aceste restricții, care limitează performanțele avionului în viraj stabilizat
(în engleză, “sustained turn”) vizează următoarele mărimi:
- coeficientul maxim de portanță al avionului, 𝐶𝐿 ≤ 𝐶𝐿 𝑚𝑎𝑥 .
- tracțiunea disponibilă maximă, T ≤ 𝑇𝑑 𝑚𝑎𝑥 ;
- factorul de sarcină maxim admisibil, n ≤ 𝑛𝑚𝑎𝑥 ;

Reprezentarea grafică a regimurilor de viraj staționar (stabilizat) în

coordonate Ω (viteză unghiulară de viraj) – V (viteza de zbor, pe traiectorie, a
avionului), cu evidențierea valorilor factorului de sarcină și ale razei de viraj, este
numită anvelopă de viraj.

În studiul performanțelor avionului, sunt considerate, la o altitudine de zbor

precizată, următoarele trei regimuri speciale de viraj stabilizat (corespunzătoare,
în următoarea figură, punctelelor a, b și c):
(a) Virajul cu factor de sarcină maxim (𝑛 = 𝑛𝑚𝑎𝑥 ).
(b) Virajul cu viteza unghiulară maximă (𝛺 = 𝛺𝑚𝑎𝑥 );
(c) Virajul cu raza minimă (𝑅 = 𝑅𝑚𝑖𝑛 );

Anvelopa de viraj stabilizat la o altitudine dată

De regulă,

𝑉|𝑅 𝑚𝑖𝑛 < 𝑉|Ω 𝑚𝑎𝑥 < 𝑉|𝑛 𝑚𝑎𝑥 .