ELEMENTE DE RADIOLOGIE

PENTRU REZIDENTI

Dr.Mihaela Cuzub
Dr.Oana-Raluca Haidamac
Dr.Elena-
Catalina Horciag
 OBIECTIVELE PREZENTARII

 TEHNICĂ:
 Diferențierea unei radiografii toracice de incidență postero-anterioară de cea
antero-posterioară
 Utilitatea executarii radiografiei toracice în decubit lateral
 Înțelegerea termenilor inspir, expunere, rotație, folosiți pentru a determina
corectitudinea executarii unei radiografii toracice
ANATOMIE:

 Elementele de baza privind fisurile plămânilor, delimitarea cordului, bronhiile

si vascularizația care pot fi vazute pe o radiografie toracică
INTERPRETARE

 Dezvoltarea unei tehnici de citire a unei radiografii

 Cum ne poate ajuta semnul siluetei in localizarea patologiei
PATOLOGIE:

 Atelectazia și recunoașterea ei pe o radiografie toracică

 Edemul pulmonar si diferențierea cauzelor cardiogenice de cele
noncardiogenice
 Diferențierea semnelor între pneumonie și atelectazie
 Recunoașterea revărsatului pleural si a pneumotoraxului
 Recunoașterea semenelor BPOC-ului
 Recunoașterea semnelor unui nodul pulmonar benign
 Când un cancer pulmonar este nerezecabil
 POZIȚIONAREA

o examinarea standard a toracelui

consta în efectuarea a două
incidențe:
o posteo-anterioară (PA) și laterală
(profil).
o Pacientul este așezat pe partea
stângă în incidența laterală.
o când interpretăm o radiografie
toracică trebuie examinate ambele
incidente, PA si profil, asezate in
aceasta ordine de la stanga la
dreapta
 când avem și radiografii anterioare acestea vor fi puse în ordine de la stânga
la dreapta: cea veche-incidență PA, cea nouă-incidența PA, cea nouă-
incidența laterala, cea veche-incidență laterală
POSTERO-ANTERIOR VS. ANTERO-POSTERIOR

 incidența PA se obține cu pacientul in fața casetei și tubul cu radiații la o

distanța de 1,8 m.
 această distanță diminuează efectul razei de divergență și mărire a
structurilor apropiate de tubul aparatului.
INCIDENȚA LATERALĂ

 incidența laterală este obținută prin așezarea pacientului cu partea stângă a

toracelui în fața casetei.
 astfel este diminuat efectul de marire a siluetei cordului
POZIȚIA ÎN DECUBIT LATERAL

 această pozițe poate fi utila pentru a pune in evidenta volumul revărsatului

pleural și a demonstra dacă acesta este mobil sau nu.
 putem de asemenea observa hemitoracele neafectat pentru a confirma un
pneumotorax la un pacient care nu a putut fi examinat in picioare.
 de asemenea, plămânul afectat ar trebui să fie mai dens ca urmare a
atelectaziei datorita presiunii suplimentare a mediastinului, în caz contrar
sugereaza air trapping.
TEHNICA ADECVATĂ

 Primele lucruri care trebuiesc urmărite înainte de a interpreta o radiografie

sunt:
 este întradevar radiografia pacientului examinat? Radiografia trebuie
etichetată cu numele pacientului
 semnul de stanga/dreapta a fost poziționat corect? sau pacientul are
întradevar dextrocardie?
 este documentată incidența PA vs. AP?
 pacientul trebuie examinat în
inspir profund.
 calitatea inspirului este
asigurată de numărul de
coaste anterioare sau
posterioare vizibile:
 dacă sunt vizualizate 6
coaste anterioare sau 10
coaste posterioare, atunci
pacientul a executat un
inspir corect
 dacă sunt vizualizate mai
putin de 6 coaste
anterioare, pacientul a
executat un inspir slab,
iar vizualizarea a mai
mult de 6 coaste
anterioare implică
hiperexpandarea
pulmonară
Un exemplu de inspir slab
efectuat:
numai 4 coaste anterioare
sunt vizibile
cardiomegalie?
masă – la nivelul arcului
aortic?
opacitate neuniformă la
nivelul ambilor lobi inferiori?
Același pacient după executarea

unui inspir corect;

-radiografia toracică pare normală.

EXPUNEREA

 un grad adecvat de expunere a

pacientului la radiații este necesar
pentru un film bun.
 pe un film executat corect în
incidență PA, corpii vertebrali
toracali sunt abia vizibili în dreptul
cordului iar detaliile nu pot fi
observate de obicei.
 expunerea este suficientă dacă
structurile bronho-vasculare pot fi
văzute prin transparența cordului.
 în incidența laterală, putem
verifica dacă expunerea și
inspirul sunt corecte urmarind
daca coloana vertebrală apare
mai închisă la culoare pe
măsură ce ne deplasăm caudal.
 ROTAȚIA

 pacientul să fie lipit de caseta

filmului.
 dacă există o rotație a pacientului,
mediastinul poate părea anormal.
 se poate stabili rotația observând
cele două capete ale claviculelor și
urmarind dacă aceastea sunt la
distanță egală față de procesul
spinos al corpului vertebrei
toracice.
 -pe radiografia rotată, pliurile
pielii pot fi gresit
interpretate drept un
pneumotorax sub tensiune
(săgețile albastre).

-de remarcat proziția oblica a

capetelor claviculelor (săgețile
roșii) și procesul spinos
 LOBII SI SCIZURILE

 pe radiografia toracica incidenta PA, scizura orizontala separa

lobul mijlociu de lobul superior drept iar uneori nu este foarte bine
vizibila.
 pe partea stanga nu exista scizura orizontala.
 scizurile oblice in incidenta PA nu sunt foarte vizibile de obicei
deoarece ele sunt privite oblic.
 daca exista lichid la nivelul scizurii, acesta apare ca o opacitate in
partea de jos a marginii laterale.
 Scizura orizontala dreapta (A)  Marginea superioara a
si marginile inferioare (B) ale scizurilor oblice (B) bilateral
scizurilor oblice bilaterale
 ambii plamani sunt suprapusi,  plamanul drept are ambele
luati separat, plamanul stang fisuri, oblica si orizontala
are o singura fisura oblica
 MEDIASTINUL SI PULMONII

 radiologul trebuie să cunoască structurile care alcătuiesc

marginile mediastinului si lobii pulmonului care formeaza
marginea acestuia de-a lungul mediastinului si a peretelui toracic.
o vom urmări marginea plamânului de jur împrejur încercând să

localizăm cărei structuri mediastinale sau lob al plămânului îi

corespunde marginea respectivă

EVALUAREA CORDULUI

 Indicele cardiotoracic trebuie să fie mai mic de 0,5

 ICT= A/B

 Un ICT mai mare de 0,5 (pe un film executat corect) sugerează

cardiomegalie
 EVALUAREA REGIUNILOR HILARE

-ambele hiluri pulmonare trebuie să fie

concave
-concavitatea este dată de încrucișarea
dintre vena pulmonară superioară
pulmonară a lobului inferior; punctul de
intersecție dintre cele două este cunoscut
sub denumirea de punctul hilar
-ambele hiluri pulmonare trebuie să aibe
densități similare
-hilul pulmonar stâng este de obicei mai sus
decât cel drept cu până la 1cm
EVALUAREA TRAHEEI

otraheea este de obicei situată

puțin la dreapta de centru

oîn condiții patologice poate fi

împinsă sau trasă la sânga sau la

dreapta, semn indirect în depistarea

unei anomalii

operetele drept al traheei se vede

clar, sub denumirea de banda

paratraheală dreaptă
EVALUAREA DIAFRAGMULUI

 fiecare diafragm trebuie examinat cu atenție

 punctul cel mai înalt al diafragmului drept este în general cu 1-1,5cm mai sus

decât cel de pe stânga

 ambele sinusuri costo-frenice trebuie să fie bine conturate

EVALUAREA STRUCTURILOR OSOASE SI A
ȚESUTURILOR MOI

este important să se examineze fiecare coastă (cele

anterioare și cele posterioare), claviculele, vertebrele

si articulația umarului

se va examina atent asimetria țesuturilor moi, un caz

tipic fiind mastectomia

 ARBORELE BRONSIC

o comparand desenul de mai jos cu o radiografie, putem observa ca bronhia principala

este vizibila daca ne uitam atent.
 VASELE PULMONARE

oaceste elemente sunt prezente pe fiecare radiografie dar de obicei ele nu pot fi
recunoscute.
ocunoașterea locației acestora va fi utilă înțelegerii anatomiei pe radiografia toracică
și CT toracic.
ocu exceptia lobului superior drept, venele pulmonare sunt în general anterior
arterelor pulmonare.
desenul schematic de mai jos ajută la identificarea mai ușoară a acestor elemente.

A = bronhia segmentară apicală

B = bronhia segmentară
posterioară
C = bronhia segmentară
anterioară
D = bronhia intermediara
E = trunchiul anterior
F = carina
G = artera pulmonara
principală dreaptă
H = artera pulmonara
principală stângă
I = artera pulmonară
inferioară dreaptă
J = vena pulmonară superioară
dreaptă
K = bronhia lobară mijlocie
dreaptă
L = bronhia lobară inferioară
dreaptă
M = vena pulmonară
inferioară dreaptă
N = atriul stâng
O = vena pulmonară
superioară stângă
P = bronhia segmentară
apicoposterioară
Q = bronhia lobară
superioară stangă
R = bronhia lingulară
S = artera pulmonară
inferioară stângă
T = vena pulmonară
inferioară dreaptă
 CUM SĂ CITIM O RADIOGRAFIE

 Lumina interioară adecvată, se vor examina imaginile în ordine

 Datele pacientului: nume, istoric, vârstă, sex, filme anterioare

 Tehnica: incidență AP/PA, expunerea, rotația, pozitia verticală sau

orizontală

 Traheea: centrată sau deviată, calibru, masă

 Plămânii: umbre sau transparențe anormale

 Vasele pulmonare: mărirea arterelor sau venelor

CUM SĂ CITIM O
RADIOGRAFIE

 Hiluri: mase sau limfanedopatii

 Cordul: cardiomegalie? (ICT > 0,5), configurația

cordului

 Conturul mediastinal: lățime, masă?

 Pleura: revărsat, îngroșare, calcificare

 Oase: leziuni sau fracturi

 Țesuturi moi: nu ratați o mastectomie

 DEPISTAREA ANOMALIILOR

oeste mai indicat să facem o căutare țintită pe o radiografie decât să ne uităm

pur și simplu la film.

oun lucru anormal nu ne va sări în ochi

ocel mai indicat este sa cautam anomaliile dupa un plan bine stabilit
DEPISTAREA ANOMALIILOR

oprivirea trebuie să cerceteze toate zonele filmului

urmărind plămânii, mediastinul și uitându-ne din nou cu

atenție în zonele in care știm că sa pot face u șor gre șeli

precum la nivelul coloanei vertebrale pe radiografia de

profil și la nivelul apexului in incidența PA

 DEPISTAREA ANOMALIILOR

Uitați-vă fix la X-ul din centru și încercați să citiți literele din col țurile filmului, ve ți
constata că nu pot fi citite decât daca ne uitam direct la ele
TEHNICA DE CITIRE A UNUI FILM
 SEMNUL SILUETEI

descris de Dr. Ben Felson în 1950, este un mijloc de detectare și localizare a

anomaliilor.

pentru ca un obiect să apară distinct pe o radiografie toracică, trebuie să aibe o

densitate radiografică diferită de cea a structurii învecinate.

în general sunt doar 4 densități radiografice diferite detectabile pe o radiografie:

aerul, grăsimea, țesuturile moi și structurile osoase.

dacă două densități asemănătoare sunt una lângă alta, ele nu pot fi vizibile separat

(ex. ventriculul stâng și cel drept); dăcă cele două densită ți sunt separate de aer,

delimitarea lor va fi vizibilă.

 SEMNUL SILUETEI

 are două utilizări:

poate localiza amonaliile pe radiografia toracică PA fară ajutorul unui profil;

Spre exemplu, dacă o masă se situează lângă arcul aortic și obliterează conturul

acestuia, atunci masa se află posterior față de arcul aortic. Dacă contrul arcului și

al masei sunt văzute separat, atunci masa se află anterior.

pierderea conturului hemidiaframului, a siluetei cordului sau a altei structuri,

sugerează existența unui țesut moale lângă acestea, cum ar fi consolidarea

pulmonară
 SEMNUL SILUETEI

Arcul inferior drept al cordului este situat în afara siluetei, acest lucru
este cauzat de o pneumonie a lobului mijlociu drept
 BRONHOGRAMA AERICĂ

oo bronhograma aerică apare ca un contur tubular a căii respiratorii vizibilă

datorită umplerii alveolelor din apropiere de către un fluid sau exsudat inflamator.

ocele șase cauze de bronhogramă aerică sunt:

 Consolidarea pulmonară

 Edem pulmonar

 Atelectazie pulmonara nonobstructiva

 Boală interstițială severa

 Neoplasm
 oîn imaginile alaturate se poate observa un edem pulmonar bilateral al lobului
inferior
oalveolele sunt pline cu fluid facând bronhiile vizibile
 oimaginea din dreapta sus, este o
imagine de detaliu a hemitoracelui drept,
sagețile roșii indicând o bronhograma
aerica proeminentă
oimaginea CT din dreapta jos,
evidențiază și mai clar bronhograma
aerica 
un alt exemplu de bronhograma aerica în ambele incidențe, PA și profil
 OPACITATEA

Masă vs. Infiltrat

în ambele cazuri există o opacitate in lobul superior stang.

în cazul din stanga, opacitatea este bine delimitată, omogenă, cel mai bine
descrisă ca fiind o masă.
cazul din dreapta prezintă o opacitate nesistematizată, fără limite nete,
difuză, descrisă ca infiltrat, sugerând o pneumonie.   
 CRITERII DE EVALUAREA A UNEI MASE

DIMENSIUNEA

– deși este un criteriu evident de evaluare, leziunile mari nu sunt întotdeauna

maligne iar cele mici nu sunt întotdeauna benigne

LOCALIZAREA

– se va evalua leziunea în raport cu lobii pulmonari și segmentele pulmonare

 CRITERII DE EVALUAREA A UNEI MASE

CONTURUL

– poate fi bine delimitat (net) sau imprecis delimitat (difuz/infiltrativ)

- evident, cu cât conturul este mai neregular, cu atât suspiciunea că avem

de-a face cu un proces maling este mai mare.

- cu toate aceastea, multe leziuni benigne inflamatorii au coturul destul

de neregulat.

- de asemenea, leziunile metastatice pot aveam un contur foarte bine

delimitat.

- prin urmare, conturul unei leziuni nu este un indicator absolut al

benignitații sau malignitații leziunii.

 IMPLICAREA STRUCTURILOR ÎNVECINATE

– acest lucru poate fi un indicator foarte important în stabilirea etiologiei leziunii;

astfel, o masă care este aproape de peretele toracic și care implică distruc ția

osoasă a unei coaste, are probabilitate ridicată de malignitate (de și, nici acest

lucru nu este un indicator absolut al malignitații, deoarece unele leziuni

pulmonare infecțioase, cum ar fi actinomicoza, pot distruge coastele adiacente).

 - cavitația poate fi observată și în procesele

maligne și în cele benigne.

- calicificarea, deși se credea ca este un indicator

de benignitate, în prezent este cunoscut faptul că se

întâlnește și în procesele benigne și în cele

maligne, prin urmare este un alt indicator nespecific

al etiologiei leziunii.
LEZIUNI SOLITARE SAU MULTIPLE

-evident, nodulii multipli au un alt diagnostic diferențial și conotație decât o

leziune solitară, în multe cazuri. Din acest motiv, atunci când este depistat un

nodul pulmonar, trebuie căutat atent și după alți noduli.

-tomografia computerizată, din cauza sensibilității sale pentru detectarea

nodulilor, este de multe ori foarte utilă în acest sens.

 LOCALIZAREA MASEI

Intraparenchimatosa vs. pleurala vs. extrapleurala

A = intraparenchimatos
B = pleural
C = extrapleural 
CT - masa, cel mai probabil pleurala (sageata rosie); revarsat pleural posterior 
CT - distrugere osoasa , masa extrapleurala
 NODULUL PULMONAR SOLITAR

nodulul pulmonar solitar poate fi total inofensiv sau poate avea potențial

neoplazic

după identificarea lui, primul pas in examinare este de a compara filmul cu

radiografiile anterioare, dacă acestea exista

un nodul care nu și-a modificat deloc aspectul pe o perioada de 2 ani este

aproape sigur benign

dacă nodulul este complet calcificat sau calcificat doar central, este

considerat benign
NODULUL PULMONAR SOLITAR

nodulii cu calcificări neregulate sau in afara centrului, sunt

considerați suspecți și vor necesita un PET scan sau biopsie

filmul trebuie examinat atent deoarece pot fi prezenți mai multi

noduli, lucru care orienteaza diagnosticul in altă direcție

dacă nodulul este nedeterminat, după ce am luat in considerare

filmele anterioare și calcificarea, următorul pas este efectuarea unui

CT și a unei biopsii.
Rx torace, incidența PA și profil: Nodul pulmonar solitar la nivelul lobului superior stâng
Rx torace, incidența PA și profil: Neoplasm pulmonar al lobului
drept inferior
Nodul solitar în lobul stâng superior
 ATELECTAZIA

Atelectazia pulmonară poate fi împărțită în 6 tipuri in func ție de

mecanismul de producere:

1.De resorbție – apare în urma resorbției aerului când

comunicarea dintre alveore și trahee este obstruată (atelectazie de
obstrucție)

2.Adezivă – apare în urma deficitului de surfactant care duce la

colapsul alveolelor și implicit la aderența pereților alveolari facând
reexpansiunea dificilă

3.Compresivă – este cauzată de orice leziune înlocuitoare de

spațiu a toracelui care comprimă plămânul forțând ieșirea aerului
4. Pasivă – distincția dintre atelectazia pasivă și cea compresivă
nu este foarte clară; orice masă înlocuitoare de spa țiu din torace,
poate, fie să comprime plămânul sau să permită retrac ția
acestuia, pasivă

5. Cicatriceală – are loc pierderea de volum în urma scădereii

complianței pulmonare ca rezultat al fibrozei pulmonare

6. Dependentă de gravitație – apare la pacienții spitalizați,

țintuiți la pat, cu respirație superficială prelungită
 Semnele radiografice ale atelectaziei sunt:

- aglomerarea vaselor pulmonare

- bronhograme aerice

- deplasarea scizurilor interlobare

- opacități pulmonare anormale

- pierderea conturului diafragmului sau cordului

Semnele radiografice ale atelectaziei sunt:

- ascensionarea diafragmului

- deplasarea structurilor mediastinale

- deplasarea hilurilor

- hiperexpansiune pulmonară compensatorie

- apropierea coastelor
 ATELECTAZIA LOBULUI
SUPERIOR DREPT

Rx torace, incidență PA și profil

Colapsul parțial al lobului superior drept; scizura orizontală este ascensionată
subliniind marginea inferioară a plămânului opacifiat atelectatic; se observă
calcificări suprapuse peste plămânul opacifiat central și periferic.
 ATELECTAZIA LOBULUI
MIJLOCIU
- atelectazia lobului mijlociu poate fi ușor trecută cu vederea pe radiografia

toracică frontală.

- pierderea marginei drepte a siluetei cordului este adeasea întâlnită, dar nu

întotdeauna.

- lobul atelectatic este mai ușor de recunoscut pe radiografie toracica

laterala ca o bandă densă, bine definită, liniară sau triunghiulară, situată

între scizura oblică și cea orizontală, și care se extinde în sus și în jos fa ță

de hil.

- colapsul lobului poate fi foarte subțire și poate fi interpretat drept o

fisură îngroșată.
 ATELECTAZIA LOBULUI
MIJLOCIU

Rx torace, incidență PA și profil

(Opacitate neomogenă în lobul mijlociu drept și pierderea arcului
inferior drept al siluetei cardiace. Pe profil se observă o opacitate liniară
supraiacentă cordului care reprezintă colapsul lobului mijlociu)
 ATELECTAZIA LOBULUI
MIJLOCIU

CT torace deplasarea anterioară a scizurii oblice (săgeată) și aglomerarea

bronhiilor în segmentul opacifiat a lobului mijlociu
ATELECTAZIA LOBULUI INFERIOR DREPT

- silueta hemidiafragmului drept și o densitate triunghiulară

postero-medială sunt semnele comune ale atelectaziei lobului
interior drept
- aceasta poate fi diferențiată de atelectazia lobului mijlociu prin
persistența arcului inferior drept dat de silueta cordului
- de remarcat întinderea vaselor lobului superior drept
hiperexpandat în atelectazia lobului drept inferior
- hilul drept este de asemenea deplasat inferior
ATELECTAZIA LOBULUI INFERIOR
DREPT
 ATELECTAZIA LOBULUI SUPERIOR
STANG
- datorită faptului ca plamanul stâng are doi lobi și o singura scizură, atelectazia

lobului superior stang prezintă o imagine diferita de cea a lobului superior drept

- astfel predomină o schimbare anterioară a lobului superior, colapsul acestuia cu

pierderea marginii superioare stangi a siluetei cordului

- lobul inferior fiind mai mare va migra catre superior și posterior de lobul superior

pentru a ocupa locul liber (de lipsa lobului mijociu)

- pe masură ce lobul inferior se extinde, arterele acestuia se deplaseaza superior

- bronhia principala stângă se rotește și ea căpătând o poziție aproape orizontală

 ATELECTAZIA LOBULUI SUPERIOR STANG

Rx torace, incidență PA și profil

Ascensionarea hemidiafragmului stâng, opacitate neomogenă la nivelul hemitoracelui
stâng cu pierderea conturului stâng al cordului; pe profil se observă deplasarea anterioară
a scizurii oblice (săgeată) și creșterea intensității opacității retrosternale
 Colapsul lobului superior stâng, prin obstrucția de către un carcinom
bronhogenic .
Transparența dintre mediastin și colapsul lobului superior stâng este
cauzată de către hiperexpansiunea segmentului superior a lobului inferior
stâng.
 ATELECTAZIA LOBULUI INFERIOR
STÂNG

- Atelectazia lobului inferior drept sau stâng prezintă un

aspect similar.
- Silueta hemidiafragmului corespunzător, aglomerarea de
vase și bronhogramele aerice sunt cateodată văzute, și silueta
aortei descendente este văzută pe partea stângă
- De reținut că aceste elemente sunt nespecifice, adeseori fiind
întâlnite și în cazurile de consolidare
- Colapsul substanțial al lobului inferior va apare de obicei ca
o opacitate triunghiulară situată postero-medial opus
mediastinului.
Rx torace, incidență PA - Atelectazia
lobului inferior stâng, de observat
ascensionarea hemidiafragmului stâng
 EDEMUL PULMONAR

Sunt două tipuri principale de edem pulmonar:

- edemul pulmonar cardiogen cauzat de creșterea presiunii
hidrostatice a capilarelor pulmonare
- edemul pulmonar noncardiogen, fiind cauzat fie de alterarea
permeabilității membranei capilarelor sau de scăderea
presiunii oncotice plasmatice
 EDEMUL PULMONAR

Pe radiografia toracică, edemul pulmonar poate arăta:

- cefalizarea vaselor pulmonare
- patern-ul ”aripi de liliac”
- liniile Kerley B sau liniile septale
- îngroșare peribronșică
- umbre neuniforme cu bronhograme aerice
- cardiomegalie
– cefalizare venelor pulmonare,
nediferențierea marginilor
vasculare, cardiomegalie.
 Edem pulmonar fulminant
datorită insuficientei
cardiace congestive, se
observă pattern-ul ”aripi de
liliac”
Ambele radiografii sunt de la același pacient, cea din stânga
arată un edem pulmonar difuz cu pierderea ambelor
hemidiafragme și a siluetei cardiace; cea din dreapta este facută
două zile mai târziu după o rezoluție parțială a edemului.
 Rx toracică, incidență PA – edem pulmonar cardiogenic
Mărirea siluetei cardiace, afectare intersti țială pulmonară
bilateral, creșterea în volum a venei azygos (sageată) și o
manșetă peribronșică (săgeată punctată)
 INSUFICIENȚA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

- Este una dintre cele mai comune anomalii evaluate pe

radiografia toracica

- Apare atunci când cordul nu reușește să mențină un debit

adecvat

- Poate progresa către hipertensiune venoasă pulmonară și

edem pulmonar cu scurgere de fluid în intersi țiu, alveole sau

spațiul pleural
 INSUFICIENȚA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

- Primul semn care apare pe radiografia toracică este

cardiomegalia, definită ca creșterea indexului cardio-toracic

(>0,5).

- În vascularizatia pulmonara a unui torace normal, venele

pulmonare inferioare sunt mai mari decat cele superioare datorită

gravității; la un pacient cu insuficiența cardiacă congestivă,

presiunea capilară pulmonară crește până la valori de 12-

18mmHG, iar venele din partea superioară se dilată fiind egale

sau mai mari in dimensiune, termen denumit cefalizare.

 INSUFICIENȚA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

- Prin creșterea presiunii pulmonare (18-24mmHg) apare

edemul interstițial și liniile Kerley

- Creșterea peste acest nivel a presiunii capilare pulmonare

corespunde edemului alveolar, adesea sub aspectul clasic de

”aripi de liliac”

- Revărsatul pleural este deasemenea des întâlnit

- Radiografia toracica este importanta in evaluarea pacientilor

cu insuficiență cardiacă congestiva pentru a urmări evoluția

edemului pulmonar și a evalua răspunsul la tratament.

 Insuficiență cardiacă
congestivă severă

- cardiomegalie, edem alveolar, margini vasculare

slab definite
Insuficiență cardiacă congestivă
Radiografii ale aceluiasi pacient, in stânga edem pulmonar
sever ca urmare a insuficienței cardiace congestive, în
dreapta aspectul radiologic după o îmbunătățire
semnificativă.
 LINIILE KERLEY B

- sunt linii orizontale mai mici de 2cm lungime, de obicei la periferia zonelor

inferioare

- cauzele de apariție a liniilor Kerley B sunt:

 edemul pulmonar

 limfangită carcinomatoasă și limfom malign

 pneumonia virală și micoplasmica

 fibroză interstițială pulmonară

 pneumoconioză

 sarcoidoză

- ele pot fi semne trecătoare pe radiografia toracică a unui pacient cu sau fără

insuficiență cardiacă
 LINIILE KERLEY
B

Insuficiența cardiacă congestivă cu edem interstițial; linii

Kerley B la periferia hemitoracelui drept.
CT torace, subțierea septului interlobular (săgeată)
reprezentând liniile Kerley
 PNEUMONIA

- Este cauzată de bacterii, virusuri, micoplasme și fungi

- Nu este asociată cu pierdere de volum

- Alte cauze de umplere a alveolelor care nu se disting pe

radiografia toracica sunt: lichide (inflamație), celule

(cancer), proteine (proteinoză aleveolară) și sânge

(hemoragie pulmonară)
 PNEUMONIA

- Pe radiografie se gasesc: opacitați alveolare, consolidare lobară

sau opacitați interstițiale; există de obicei o suprapunere

considerabilă

- Dat fiind faptul ca leziunile din pneumonie sunt fără pierdere

de volum, se deosebesc de o masă prin faptul că acestea sunt mult

mai bine definite, pneumonia putând avea asociat un revărsat

parapneumonic.
 CARACTERISTICI RADIOLOGICE ALE
DIFERITELOR
TIPURI DE PNEUMONIE

1. PNEUMONIA LOBARĂ – pneumonia pneumococică clasică,

intregul lob este consolidat, bronhogramele aerice sunt în mod
obișnuit.

2. PNEUMONIA LOBULARĂ – adesea stafilococică, multifocală,

neuniformă, uneori fără bronhograme aerice
3. PNEUMONIA INTERSTIȚIALĂ – virală sau micoplasmatică;
aceasta din urmă începe perihilar și devine confluentă și/sau
neuniformă pe măsură ce boala progresează, fără bronhograme
aerice.

4. PNEUMONIA DE ASPIRAȚIE – urmează fluxul gravitațional

al conținutului aspirat; alterarea stării de conștiență, post
anestezie, comune la alcoolicii debilitați, demenți.

5. INFECȚII PULMONARE DIFUZE – comunitare

(Mycoplasma, se remite spontan); nosocomiale (Pseudomonas,
rată ridicată a mortațității, opacități neregulate, cavitați); gazde
imunocompromise (bacterii, fungi, Pneumocystis carinii).
 Rx torace, incidență PA și profil - Pneumonie
lobul drept mijlociu

(de observat marginile imprecis delimitate, bronhogramele

aerice și lipsa arcului inferior drept a siluetei cardicace )
Radiografie incidență PA și profil; Pneumonie, lobul
superior drept
Infiltrate bilaterale și
bronhograme aerice cu
distribuție perihilară,
cordul este de dimensiuni
normale, liniile Kerley B
nu sunt prezente. Toate
aceste elemente sunt tipice
pneumoniei cu
Pneumocystis carinii care
este cea mai întâlnită
infecție oportunistă
amenințătoare de viață în
HIV.
Opacități reticulare interstițiale difuze bilateral cu pierdere minimă de volum

la un pacient tânăr HIV pozitiv

 ABCESUL PULMONAR

- Este o leziune supurativă cavitară a parenchimului

pulmonar secundar unei infecții bacteriene (stafilococ,

streptococ, pneumococ)

- Poate fi primitiv (parenechim pulmonar normal) sau

secundar (suprainfecția unor leziuni preexistente – chist

aerian, cancer excavat, sechestrație pulmonară)

 Aspecte radiologice:
Stadiul de constituire – opacitate cu aspect de

pneumonie lobară

Stadiul de supurație – opacitate pneumonică de

intensitate crescută în zona necrozată sau opacitate

rotundă cu contur imprecis delimitat, omogenă, de

intensitate medie

Stadiul de abces post vomică – imagine hidroaerică cu

nivel orizontal, rotundă sau ovalară cu axul mare vertical

Radiografie toracică incidență PA
și profil

abces pulmonar la nivelul lobului superior stâng

 CT torace
(abces pulmonar cavitar la nivelul lobului superior stâng)
 TUBERCULOZA

- Tuberculoza primară reprezintă primoinfecția cu

Mycobacterium tuberculosis.
- Tuberculoza secundară este o reactivare a primoinfec ției sau o
continuare a acesteia.
Radiologic tuberculoza este reprezentată de:
1. consolidare
2. adenopatie
3. revărsat pleural
Caracteristicile radiologice ale tuberculozei post-primare
sunt:
- cavitație
- fibroză
- calcificare nodală
- pete de material cazeos
Acestea se gasesc cel mai frecvent în segmentele posterioare
ale lobilor superiori și în segmentele superioare ale lobilor
inferiori
Tuberculoza endobronșică implică peretele unei bronhii
majore, printre complicații numărându-se stenoza cicatriceală
și obstrucția.
Rx toracică incidență PA a unui vechi
pacient cu TB.

(se observă fibroza, cavitație și calcificare, în

special la nivelul lobului superior stâng )
Adenopatie paratraheală dreaptă și
hilară stângă
Striații linerare parenchimatoase extinse la ambele apexuri,
asociate cu retracția ambelor hiluri, elemente caracteristice
fibrozei bilaterale a lobilor superiori
Tuberculoză miliară – multipli noduli mici diseminați pe toată
suprafața ambilor plămâni
 Rx. toracică PA, opacități Acelasi pacient, 9 luni mai târziu,
alveolare bilaterale neuniforme opacități lineare și subțierea
cu zone de cavitație în lobii peretelui cavernei datorită procesului
superiori de vindecare
 Rx. toracică, incidență PA

(infiltrate și caverne bilaterale ale lobilor

superiori)
 Rx. torace, incidență PA
(leziune cavitară la nivelul lobului superior drept inconjurată de o arie de
consolidare parenchimatoasă heterogenă, la un pacient cunoscut cu TB)
 Tuberculoză miliară
(- multiple opacități nodulare punctiforme la nivelul ambelor
arii pulmonare - arie focală de consolidare la nivelul lobului mijlociu drept)
 CT torace –Tuberculoză miliară
(- multiple opacități nodulare punctiforme la nivelul
ambelor arii pulmonare - arii de consolidare pulmonară)
 HEMORAGIA PULMONARĂ

are aspect asemănător pneumoniei, edemului pulmonar, afec țiuni la

care sunt prezente opacități, adesea însoțite de bronhograme aerice.

este cauzată de:

- traumatisme;

- afecțiuni hemoragipare;

- altitudine mare;

- stenoza mitrală.

sângele pătrunde în bronhii și în cele din urmă ajunge în alveole;

se remarcă prin faptul că poate disparea mult mai repede decât alte

desități alveolare cum ar fi pneumonia.

 Radiografie toracică PA și profil

- hemoragie la nivelul lobului drept superior

- de remarcat revarsatul pericardic consistent în
hemitoracele stâng.
 EMBOLISMUL PULMONAR

- sursa primară sunt trombii din venele profunde ale membrelor

inferioare;

- aproximativ 10% din embolismele pulmonare devin infarcte

pulmonare, însă mulți pacienți mor din cauza embolismului pulmonar,

fară ca acesta să fie diagnosticat;

- scopul principal al unei radiografii toracice în cazurile suspecte de

embolism pulmonar este de a elimina alte diagnostice ca și cauză a

dispneei sau hipoxiei;

- majoritatea radiografiilor pulmonare efectuate pacientilor cu EP sunt

normale.
Semne a prezenței embolismului pulmonar sunt:
- semnul Westermark (oligemie in zona afectata);
- dimensiune crescuta a unui hil (cauzată de coliziunea
trombilor);
- atelectazie cu ascensionarea hemidiafragmului sau
densități lineare ori în forma de disc;
- revărsat pleural;
- consolidare;
- semnul Hampton (opacitate rotunda).
- în cazul infarctelor pulmonare, principala trasatura
radiologică este consolidarea multifocala la baza pleurei din
zona inferioara a plămânilor.
- alte cateva metode importante sunt utilizate în investigarea
unui posibil embolism pulmonar. Aceste sunt: ultrasonografia
venoasă, scintigrafie ventilație/perfuzie, arteriograma
pulmonara și angiograma CT (CTA).
- daca radiografia unui pacient cu hipoxie este normala
trebuie luat in considerare EP
Semnul Hampton (opacitate bine delimintată la nivelul
lobului inferior stâng) la pacientii cu embolie
Semnul Westermark ( o mare parte a hemitoracelui
drept este hipodensă datorită oligemiei secundar
vasocontricției distal de un tromb)
 CT torace
(tromb pulmonar de
dimensiuni mari)
 CT torace
defect mare de umplere (sageată) reprezentând trombi la nivelul
arterelor pulmonare principale
 REVĂRSATUL PLEURAL

Cauzele obișnuite de revărsat pleural sunt:

- insuficiență cardiacă congestică;
- infecții (parapneumonice);
- traumatisme;
- tumori;
- boli autoimune;
- insuficiență renală.
- Pe o radiografie cu pacientul în poziție verticală, un revărsat va
cauza rotunjirea laterala a sinusului costofrenic, iar dacă este în
cantitate mare se extinde si posterior;
- Uneori, are loc o depresiune a hemidiafragmului implicat;
- Pentru a detecta un revărsat este necesar aproximativ 200ml de fluid
pe radiografia de incidența PA și aproximativ 75ml fluid pe cea de
profil;
- Revărsatele mari, în special cele unilaterale, sunt mult mai probabil
cauzate de un proces malign decât cele mici.
- Pe radiografia executata in pozitie dorsală, un revărsat pleural va apărea

ca o opacitate gradată, mai densa catre bază. Vasele pot fi văzute de obicei

prin opacitatea revărsatului pleural. De asemenea, revărsatul pleural

poate acoperi țesutul pulmonar, îngroșa scizurile, iar daca este in

cantitate mare poate acoperi cu lichid apexul.

- O radiografie realizata in decubit lateral poate fi utilă pentru a confirma

un revarsat pleural la pacientii țintuiți la pat, lichidul acumulându-se de

partea afectată (cu excepția pleureziei inchistate).

 Radiografie toracică PA și profil

( revărsat pleural bilateral, se observă pensarea

unghiurilor costofrenice)
 Radiografie toracică PA

(revărsat pleural la nivelul hemitoracelui drept)

Imagini CT( în cea din stânga se observa un revărsat pleural in
cantitate mare infectat – empiem; în comparație cu un abces
intrapulmonar în cea din dreapta)
 Radiografie toracică PA

- revărsat pleural inchistat la nivelul hemitoracelui drept;

- se observă marginea medială ascuțită, bine definită și o margine
laterală indistinctibilă)
 Radiografie incidență PA și profil

( se observă două opacități bine definite la nivelul lobului

mijlociu si inferior drept, ce reprezintă o pleurezie inchistata
la nivelul scizurilor orizontală și oblică a plamanului drept)
 Radiografie incidență PA în decubit dorsal

(lichidul pleural, de obicei, se prezintă ca o creştere a

densităţii în hemitoracele afectat)
 PNEUMOTORAXUL
Reprezintă pătrunderea aerului la nivelul cavității pleurale

Pneumotoraxul spontan apare în afara oricărui traumatism, unele din

cauze fiind:

- Astmul

- BPOC
- Infectiile pulmonare

- Neoplasmul

- Sdr. Marfan

- consumul de cocaină

Cele mai frecvente cauze de pneumotorax sunt cele iatrogene cauzate în

timpul operațiilor chirurgicale sau a cateterizării venoase (jugulare sau

subclavii).
 Traumatismele, precum accidentele rutiere, sunt de asemnea o

cauză importantă;

În pneumotoraxul sub tensiune, aerul care pătrunde in

cavitatea pleurală este blocat în timpul expirului printr-un mecanism

de tip supapă (pneumotorax cu supapă); acest lucru duce la

acumularea aerului și implicit la creșterea presiunii intratoracice,

până la colapsul plămânului și deplasarea mediastinului de partea

opusă; dacă continuă, poate fi compromisă întoarcerea venoasă a

cordului și chiar moartea.

 Pe radiografia toracica, în pneumotorax, apare o

hipertransparență fără desen pulmonar, cu colabarea

plămânului care este net conturat de o linie fină ce reprezintă

pleura viscerală;

 Cel mai probabil aceste semne se văd la nivelul apexurilor;

 Pneumotoraxul este cel mai bine pus in evidență pe radiografia

efectuată în expir;

 Este mai greu de depistat pe radiografiile executate in decubit

dorsal, deoarece aerul se ridică la nivelul par ții medii a

plămânului, acest lucru putând fi văzut ca o hipertransparență

de-a lungul mediastinului;

 Hidropneumotoraxul reprezintă prezența aerului si a

fluidului la nivelul cavității pleurale; este caracterizat

de o imagine hidro-aerică pe o radiografie in decubit

dorsal sau verticala, la un pacient cu pneumotorax

 Cateva din cauzele hidropneumotoraxului sunt:

- traumatisme;

- toracenteza;

- intervenții chirurgicale;

- ruptură de esofag;

- emfizem
Pneumotorax sub
tensiune drept, se observă
o transparență de-a
lungul parții drepte a
mediastinului și
deplasarea acestuia spre
stânga.
În imagine se observă un pneumotorax pe o radiografie
executată în decubit dorsal, de remarcat poziția
medială a aerului.
 Rx torace, incidență PA

(pneumotorax sub tensiune cu deplasarea

mediastinului spre dreapta)
 În cele trei radiografii se poate
observa un hidropneumotorax in 3
incidente diferite (decubit lateral drept,
PA și profil).
Se observă o imagine hidro-aerică
la nivelul hemitoracelui drept
 Radiografie toracică, încidență PA

(pneumotorax spontan secundar la un pacient cu

fibroză chistică, se observă un hidropneumotorax
drept cu bronșiectazii chistice bilaterale)
 FIBROZA PULMONARĂ
INTERSTIȚIALĂ

Fibroza pulmonară intersițială difuză are multiple cauze, cele mai

frecvente fiind:
- idiopatice (>50%)
- boli vasculare de colagen
- agenți citotoxici și nitrofurantoin
- pneumoconioze
- radiații
- sarcoidoza
- Din punct de vedere clinic pacienții se prezintă cu
dispnee progresivă de efort și tuse neproductivă;
- Radiologic, fibroza pulmonara interstițială este asociată
cu opacități în ”sticlă mată” în stadiile incipiente, urmând
ca apoi să apară pierderea volumului cu opacități liniare
bilaterale și plămânul în ”fagure de miere”
- Dacă nu este efectuat un transplant de plămân,
prognosticul este nefavorabil, datorită insuficienței
pulmonare care apare în 3-6 ani de la diagnostic.
Fibroza pulmonară interstițială
 Rx torace, PA - Fibroza pulmonară idiopatică.

(plămâni micșorați de volum cu opacități

reticulare bilaterale)
 CT torace
- fibroza pulmonară în ”fagure de miere„ (săgeți)
- bronșiectazii (săgeată punctată)
Fibroza pulmonară postiradiere a lobului drept superior
- pierdere de volum a

hemitoracelui drept datorită

lobectomiei lobului mijlociu și

inferior drept;

- infiltratele din zona superioară

sunt datorită fibrozei

postiradiere iar marginea

ascuțită delimitează limitele

plămânului protejat în timpul

radioterapiei.
 EMFIZEMUL PULMONAR

- Emfizemul presupune o pierdere a reculului elastic al

plămânului cu distrucția patului capilar și a septurilor

alveolare;

Cel mai des este cauzat de către fumat și mai rar de către

deficitul de α1 antitripsină;

- Dintre caracteristicile funcționale amintim scăredea

VEMS-ului și a capacității de difuziune;

- Hiperinflația și bula de emfizem sunt cei mai buni predictori

radiologici ai emfizemului;

-Semnele radiologice sunt slab corelate cu testele func ționale

pulmonare;

- De obicei, pe radiografia toracică, se observă hiperinfla ție

difuză cu aplatizarea diafragmelor, spațiul retrosternal mărit,

bula de emfizem (hipertransparență cu pereți foarte subțiri

-0,5mm- rotundă sau ovalară și contur net, regulat), dilatarea

arterei pulmonare și hipertrofia ventriculului drept (datorită

hipoxiei cronice) cunoscute sub denumirea de cord pulmonar;

 Radiografie toracică incidență PA și profil – Emfizem pulmonar,
(aplatizarea diafragmelor si o hiperinflație semnificativă demonstrată prin
vizualizarea celui de-al 11-lea rând de coaste posterioare)
Rx. toracică incidență PA
– bulă de emfizem

(arie mare, hipodensă, ce

ocupă o mare parte a

plămânului drept și

compresează parenchimul

pulmonar adiacent)
 TRAUMATISME –
FRACTURILE COSTALE

• Fracturile costale se prezintă sub forma unei discontinuită ți a

conturului coastei, linia de fractură putând fi vizibilă;

• O fractură costală poate să nu fie vizibilă pe o radiografie toracică;

ele pot apărea pe radiografiile toracice efectuate pentru evaluarea

unui pneumotorax;

• În mod obișnuit pentru evaluarea coastelor, se examinează mai

întâi arcurile posterioare, apoi cele anterioare, terminând prin

examinarea porțiunilor laterale a fiecărei coaste; dacă se observă o

anomalie se va examina coasta în ansamblul ei;

• Fracturile la nivelul primelor 3 coaste sunt asociate cu

un risc crescut de injurie a aortei datorită for ței

excesive necesară producerii acestora;

• Fracturile ultimelor 3 coaste pot fi asociate cu leziuni

ale ficatului și splinei;

• Fracturile multiple bilaterale în diverse stadii de

vindecare sunt asociate la copii cu abuzul acestora.

Radiografie toracică, incidență PA (multiple fracturi
costale stângi)
 MASE MEDIASTINALE ANTERIOARE

Masele mediastinale anterioare sunt date de:

 limfadenopatii;
 tumori ale timusului;
 teratoame;
 masă tiroidiană;
 anevrism de aortă;
 chist pericardic;
 grăsime epicardică.
De obicei, pentru diagnosticul de certitudine este necesar un CT
sau o aspirație pe ac fin;
Limfom cu celule T
Radiografie toracică, incidență PA și profil (de observat faptul că hilul se
poate vedea prin transparența masei, fapt ce arată ca masa nu este hilară)
Pe profil nu se vede nimic patologic posterior de aceasta.
 Secțiuni CT torace
(masă situată în mediastinul anterior (la nivelul
săgeților) la nivelul aortei pulmonare – timom)
 Radiografie toracică,
incidență PA, Timom
malign
- masă mediastinală
stângă superioară de
mari dimensiuni cu
multiple mase pleurale
drepte, încadrând
hemitoracele drept;
- masele pleurale
multiple sunt
caracteristice
timoamelor maligne.
 Masă mediastinală anterioară - limfom
- în radiografia toracica PA se observă o masă adiacentă marginii stângi a
codului; de asemnea exsistă și o hiperinflație a ambelor câmpuri
pulmonare, sugerând o obstrucție a căilor aeriene.
- marginea dreptă a cordului este obscură, indicând o masă mediastinală
anterioară
- CT-ul toracic confirmă faptul că exsistă o masă în mediastinul anterior
care compresează traheea inferioară, bronhia principală și artera
 MASE MEDIASTINALE
MIJLOCII

Cauza principala a maselor mediastinale mijlocii este

limfadenopatia datorată metastazelor sau tumorii primare;

Alte cauze includ:

- hernia hiatală;

- anevrismul aortic;

- masă tiroidiană;

- chistul de duplicație;

- chistul bronhogenic.
 Radiografie toracica PA și profil

(masă deasupra arcului aortic, situată posterior de aortă, dar

suprapusă peste marginea superioară a aortei)
Radiografie toracica PA și profil,
aortografie – anevrism aortic
 Radiografie toracica PA
(opacitate cu nivel hidro-aeric la nivelul mediastinului inferior; este
caracteristica herniei hiatale datorită poziției sale pe linia mediană cu
stomacul care herniază prin hiatusul esofagian; de asemenea, camera cu
aer a stomacului nu se observă la locul usual)
 MASE MEDIASTINALE
POSTERIOARE

Diagnosticul diferențial include:

 neoplasmul;

 limfadenopatia;

 anevrismul aortic;

 mase adiacente pleurei sau plămânului;

 chistul neuro-enteric sau menigocelul lateral;

 hematopoieza extramedulară.
MASE MEDIASTINALE
POSTERIOARE
Radiografie toracică PA

- masă la nivelul marginii

pleurale supero-mediale a

plămânului drept;

- mediastinul anterior se

termină la nivelul

claviculelor;

- orice anomalie la nivelul

apexului toracelui este

situată cel mai probabil

posterior.
- Proiecția masei este mai sus de
claviculă, prin urmare, nu este o
structură anterioară;
- RMN-ul arată că masa este
extrapleurală și asociată cu nervii
spinali;
- Este un schwanom, o tumoră
benignă a tecii nervului.
 REVĂRSATUL PERICARDIC

- Revărsatul pericardic produce o lărgire a siluetei cardiace care este

adesea de formă globulară (diametrul transvers disproporțional crescut).

- Radiografiile seriate pot fi utile diagnosticului în special când sunt

observate schimbări rapide ale mărimii siluetei cardiace;

- Sunt necesari aproximativ 400-500ml de lichid pericardic pentru a fi

detectată o schimbare a mărimii siluetei cordului pe o radiografie toracică

PA;

- Diagnosticul de certitudine poate fi pus de ecocardiografie sau CT

Radiografie toracică PA la
un pacient cu revărsat
pericardic.
 
 Radiografie toracică, profil și detaliu
(revărsat pericardic, se observă grăsimea mediastinală anterioară (săge țile
albastre) și grăsime epicardică (săgețile roșii) separate de o bandă de țesut
moale)
 PNEUMOMEDIASTINUL

În pneumomedistin găsim: hipertransparență lineară verticală,

de-a lungul mediastinului care se extinde și la nivelul gâtului și
ascensionarea pleurei parietale de-a lungul limitelor
mediastinului
Cauzele comune de pneumomediastin includ:
 astmul;
 intervențiile chirurgicale (complicații
postoperatorii);
 lezarea traumatica a arborelui traheobronșic;
 schimbări bruște a presiunii intratoracice (vomă,
tuse, parturiție);
 ruptura de esofag;
 barotrauma.
Pneumomediastinul trebuie diferențiat de pneumopericard și
 Radiografie toracică PA

(se observa prezența aerului la nivelul mediastinului și țesutului

subcutanat din zona gâtului; aerul mediastinal poate proveni de
la pierderea integritații plămânului, căilor aeriene principale sau
a esofagului)
CT toracic - prezența aerului în mediastin (săgețile roșii)
și emfizem subcutanat (săgețile galbene).
 HERNIA
DIAFRAGMATICĂ

Pe radiografia toracică se pot observa trei tipuri de hernie

diafragmatică:

1.hernia hiatală – în care stomacul alunecă prin hiatusul

esofagian în torace;

2.hernia Bochdalek care apare datorită unei slăbiri a

diafragmului și de obicei este pe partea stângă și posterior ;

3.hernia Morgagni care apare median;

 Radiografie toracică PA

(hernie hiatală, se obervă o imagine hidroaerică posterior de

cord)
 ADENOPATIA HILARĂ
Marirea ganglionilor limfatici din hilul pulmonar poate fi o
descoperire importantă care stă la baza unei patologii.
Diagnosticul diferențial etiologic poate fi împăr țit în 3
categorii diferite:
 ADENOPATIA HILARĂ

În imaginile de mai jos, în cea din stânga se poate observa conturul

bine delimitat, regulat, caracteristic măririi arterelor pulmonare;
în dreapta se observa multiple opacități neregulate, caracteristice
adenopatii hilare.
 CANCERUL PULMONAR

- Tipul de celulă a tumorii maligne primare pulmonare poate fi

adesea deosebit prin modelul de creștere, aspect și locație.

- Referitor la decesele provocate de cancer, cel pulmonar cauzează

cele mai multe decese în lume decât orice alt tip de cancer.

- Cea mai folosita stadializare în cancerului pulmonar, altul decat

cel cu celule mici, este stadializarea TNM

- Cea mai bună șansă de vindecare o are rezecția tumorii; totuși,

s-a constatat că nu toți pacienții cu cancer pulmonar au beneficii

de pe urma chirurgiei datorită comorbiditaților asociate precum

emfizemul sau bolile cardiovasculare.

 CANCERUL PULMONAR

Cancerele pulmonare sunt nerezecabile odată ce au progresat

către unul din urmatoarele stadii TNM:

T4 – invazia mediastinului, cordului, vaselor mari, traheei,

esofagului, corpilor vertebrali sau carinei; asocierea cu

pleurezia sau pericardita malignă; prezența nodulilor tumorali

sateliți în același lob cu tumora primară.

N3 – metastaeze ganglionare mediastinale sau hilare

controlaterale, sau afectarea homolaterală sau controlaterală a

ganglionilor limfatici scaleni sau supraclaviculari.

M1 – metastaze la distanță prezente

 CT toracic – aspectul spiculat a unui cancer pulmonar

 
 Cele șase tipuri principale de carcinoame pulmonare cu aspect
tipic sunt:

o adenocarcinomul – (35-50%) periferic, cu incidența mare de

metastazare timpurie
o cu celule scuamoase – (30%) central, cu implicare hilară, cavitația
este obișnuită, creștere lentă
o cu celule mici - (15-20%) central, cavitația este rară, adesea trăsătura
dominantă este prezența maselor mediastinale și hilare, cre ștere rapidă
și metastazare precoce.
 ocu celule mari – (10-15%) periferic, dimensiuni
mari, cavitația este prezentă
obronhoveolar – (3%) periferic, aspect rotunjit,
infiltrat asemănător celui din pneumonie (bronhograme
aerice), ocazional multifocal
ocarcinoid – (mai puțin de 1%) tipic se prezintă sub
forma unei leziuni endobronșice bine definită;
metastazele ganglionare ale ficatului si creierului se pot
intensifica dens.
Radiografie toracică PA

- carcinom cu celule

scuamoase la nivelul

lobului inferior drept

- se observă cavitația,

caracteristică acestui tip

de cancer.
 Radiografie toracică PA – carcinom

(opacitate densă la nivelul lobului superior

stâng asociată cu distrucția coastelor
anterioare stângi doi și trei)
 Radiografie toracică PA și CT toracic
ope radiografie se observă multipli noduli pulmonari, bilaterali, de mărimi
diferite, care se vad mai bine pe CT
oacest aspect este tipic metastazelor pulmonare
opredominanța bazală a nodulilor este datorită vascularizației mai bogate a
bazelor plămânilor
ometastazele pulmonare pot fi secundare cancerului de sân, colon, rect și
rinichi
 BIBLIOGRAFIE

oRakesh R. Misra, Andrew Planner, Mangerira C. Uthappa -

A–Z of Chest Radiology , Ed. Cambridge University Press,
2007;
oPhilip Eng, Foong-Koon Cheah - Interpreting chest X-rays,
Ed. Cambridge University Press, 2005;
oHarjit Singh, Janet A Neutze - Radiology Fundamentals, Ed.
Springer, 2012;
ohttp://www.med-ed.virginia.edu/courses/rad/cxr/index.html