Fundamente științifice ale jocului de

fotbal
Lucrari Practice 4
uz intern
Elemente și procedee tehnice ale
portarului

Prinderea mingii cu plonjon la picioarele

adversarului
Acest procedeu tehnic din arsenalul portarului se execută la
picioarele adversarului care conduce mingea şi se pregăteşte
să finalizeze.
Plonjonul la picioarele adversarului are două modalităţi
concrete de execuţie:
• plonjonul longitudinal;
• plonjonul transversal.
Plonjonul longitudinal sau direct la minge şi la
piciorul atacantului are următoarele faze:
• ieşirea din poartă şi îndreptarea spre atacantul cu
mingea;
• bătaie pe un picior cu proiecţie înainte;
• zbor cu mâinile înainte - întinse spre minge;
• cădere pe mâini - care prind mingea;
• interpunerea corpului între minge şi atacant;
• protejarea mingii şi redresare.

Foto 1. Plonjonul longitudinal la picioarele adversarului

Plonjonul transversal se face asupra atacantului cu mingea,
într-o poziţie menită să bareze şutul la poartă al acestuia.
Această poziţie este una de baraj în faţa mingii.
Portarul plonjează cu capul şi mâinile spre partea laterală în
care anticipează şutul, asigurându-se cu ajutorul picioarelor
întinse de protejarea părţii opuse.
Corpul în căderea laterală atinge solul rând pe rând cu: partea
exterioară a labei piciorului aflat în direcţia blocării mingii, gamba
piciorului, coapsa, şoldul şi în cele din urmă cu braţele întinse paralel
cu mingea.
Mingea este prinsă, în partea ei dinapoi de palma mâinii aflate jos,
iar sus de palma mâinii aflate deasupra, împiedicând astfel
ricoşarea. Prinderea mingii trebuie să se facă într-o direcţie
perpendiculară pe direcţia alergării atacantului.
Greşeli frecvente
• portarul nu apreciază bine momentul când adversarul şi-a
îndepărtat mingea de picior şi de cele mai multe ori se
accidentează;
• contactul corpului cu solul nu se face rând pe rând cu:
partea exterioară a labei piciorului aflat în direcţia blocării
mingii, gamba piciorului, coapsa, şoldul şi în cele din urmă
cu braţele întinse paralel cu mingea.
Utilizare tactică:
înlătură posibilitatea adversarului de a-şi pregăti momentul
transmiterii mingii spre poartă prin micşorarea unghiului faţă de
poartă şi accelerarea execuţiei.

Boxarea mingii
Boxarea mingii este un alt element tehnic
specific jocului portarului.
Ca definiţie, boxarea mingii ar putea
însemna o respingere în teren a mingii cu
ajutorul pumnului sau al pumnilor. Boxarea
se face asupra mingilor cu traiectorie înaltă
Foto 2. Boxarea mingii sau semiînaltă.
Elementul tehnic boxarea mingii are două procedee de execuţie:
• boxarea mingii cu un singur pumn;
• boxarea mingii cu ambii pumni apropiaţi.
Bătaia se face pe un picior concomitent cu întinderea rapidă a
braţelor (braţului) cu pumnii strânşi ca în imaginea următoare.
 În punctul maxim al săriturii se execută lovirea mingii, privirea
urmărind mingea. Urmează apoi aterizarea amortizată, sau
revenirea pe sol. În timpul zborului şi a interven ţiei asupra
mingii, portarul este deseori în contact direct şi opus cu
adversarii ce încearcă lovirea mingii cu capul.

Foto 3. Boxarea mingii cu ambii pumni apropiaţi

Greşeli frecvente
• acţiunea de boxare se înlocuieşte cu o lovire a mingii
similară serviciului de sus la volei;
• mingea se boxează în direcţia din care a venit;
• lipsa de coordonare dintre elan, mişcarea braţelor şi
boxarea mingii.
Utilizare tactică
• la aglomerările din careu constituite din proprii apărători
şi adversarii care atacă poarta prin mingi înalte;
• la atacurile agresive ale atacanţilor asupra mingilor
înalte;
• în condiţii nefavorabile: minge umedă, teren alunecos, etc.
Devierea mingii
Acest procedeu de schimbare a direcţiei mingii este unul din cele
mai eficace procedee tehnice din arsenalul portarului.
Devierea înseamnă o respingere a mingii în afara cadrului porţii şi a
terenului de joc, o schimbare a direcţiei peste sau pe lângă poartă .
În marea majoritate a cazurilor se face cu o singură mână dar în
funcţie de faza de joc şi de plasamentul portarului se pot folosi şi
ambele mâini.

Foto 4. Devierea mingii

Cu totul întâmplător se poate devia mingea şi cu piciorul.
În funcţie de traiectoria mingii, devierea poate fi:
• devierea mingilor venite pe jos;
• devierea mingilor venite la semiînălţime;
• devierea mingilor venite pe sus.

25
Devierea mingilor venite la semiînălţime
În majoritatea cazurilor acest procedeu tehnic este însoţit
de plonjon determinat de inerţia mişcării sau provocat de
viteza mingii care cere o intervenţie rapidă.

Devierea mingilor venite pe jos

Indiferent de procedeul tehnic influenţat de traiectoria
mingii, cel mai important moment în desfăşurarea devierii
este poziţia şi acţiunea mâinii asupra mingii.
Mingea se deviaz ă cu palma semicontractată, cu degetele
acesteia care îi şi imprimă un ultim impuls de abatere de la
direcţia iniţială. Foarte rar este posibilă devierea mingii şi cu
ambele mâini concomitent.
Devierea cu pumnul este şi ea posibilă dar trebuie să
spunem că datorită suprafeţei neregulate a pumnului,
devierea cu pumnul are un grad de nesiguranţă destul de
mare putând da mingii ricoşeuri necontrolabile.
Greşeli frecvente
• acţiunea de deviere a mingii se înlocuieşte cu o lovire a
mingii similară boxării;
• mingea este deviată în direcţia din care a venit;
• lipsa de coordonare dintre elan, mişcarea braţelor şi
devierea mingii.
Utilizare tactică
• când mingea nu poate fi prinsă. Este o intervenţie de
ultim moment pentru a împiedica mingea să intre în
poartă;
• în lupta aeriană asupra mingilor înalte, centrate, când
nu există posibilitatea reţinerii mingii de către portar;
• în condiţii de timp umed când mingea devine
alunecoasă, este recomandabil ca mingile ce se
îndreaptă spre poartă să fie deviate peste sau pe lângă
aceasta.
Acest procedeu tehnic denumit blocarea mingii se poate
executa direct la minge sau la piciorul atacantului şi are (ca
şi Prinderea mingii cu plonjon prin cădere laterală)
următoarele faze:

• ieşirea din poartă şi îndreptarea spre atacantul cu

mingea;
• bătaie pe un picior cu proiecţie înainte;
• cădere cu mâinile întinse spre minge;
• cădere pe mâini - care prind mingea;
• interpunerea corpului între minge şi atacant;
• protejarea mingii şi redresare.