Fundamente științifice ale jocului de fotbal

Lucrari Practice 6
uz intern
Elemente și procedee tehnice ale portarului

Repunerea mingii în joc cu piciorul

Acest element tehnic caracteristic tehnicii de bază a portarului de fotbal
se poate diviza, în funcţie de situaţia tactică, în două mari clase:
1. Respingerea mingii cu piciorul;
2. Repunerea mingii în joc cu piciorul.
La rândul lor aceste două clase se pot subdiviza astfel:
1. Respingerea mingii cu piciorul
• Respingerea mingii cu piciorul;
• Ieşirea din poartă cu degajare.
2. Repunerea mingii în joc cu piciorul
• Degajarea cu piciorul de la 5,5 m;
• Degajarea cu piciorul din mână.
Din punct de vedere tactic procedeele de repunere a mingii în joc
reangajează echipa proprie în faza de atac, constituind primele pase
ale fazei ofensive.
Precizia, forţa imprimată mingii, rapiditatea cu care mingea este repusă în
joc, determină eficacitatea fazei de iniţiere a atacului. În cazul în care
repunerea mingii în joc este foarte rapidă şi executată la distanţă mare, ea
poate constitui elementul unui contraatac surprinzător.
Dacă vom lua în considerare faptul că portarul repune mingea în
joc, într-un meci, de 30-40 de ori, rezultă că el poate fi iniţiatorul fazei
ofensive de acest număr de ori.
De asemenea, dacă aceste procedee tehnice sunt corect însuşite
din punct de vedere tehnic şi portarul are o bună clarviziune a jocului,
aceste repuneri a mingii în joc vor reprezenta un real câştig tactic pentru
echipă.

Respingerea mingii cu piciorul

Acest element tehnic este nespecific tehnicii de bază a
portarului, fiind utilizat atunci când portarul este în imposibilitatea
de a prinde sau respinge (devia) mingea cu mâna.
Deseori respingerea cu piciorul se produce involuntar, portarul
fiind lovit de mingea transmisă spre poartă.
 Fiind un procedeu la care se apelează în ultimă instanţă, nu se
pune problema unei respingeri într-o anumit ă direcţie bine
stabilită. În funcţie de tehnica de picior a portarului acesta poate
respinge mingea mai puternic sau mai slab.
Respingerea mingii cu piciorul are loc mai frecvent în spaţiul
porţii, atunci când portarul este prins pe picior greşit (dezechilibrat)
şi asupra mingilor joase sau venite la mică înălţime.

Ieşirea din poartă cu degajare

Este unul din procedeele tehnice de apărare a porţii cu piciorul
specifice acestui post. Ieşirea din poartă cu degajare se face de cele
mai multe ori în afara careului de „16 metri”, degajarea transformându-
se deseori într-o transmitere a mingii către coechipieri.
Acest procedeu tehnic este din ce în ce mai mult folosit ca
rezultat al rolului tactic sporit pe care îl capătă portarul în unele
forme şi sisteme de apărare.
În acest sens vom spune că este unanim recunoscut faptul că
portarul avansat capătă în „apărarea în linie” rolul de libero.

Degajarea cu piciorul de la 5,5 metri

Se foloseşte în situaţiile în care mingea a părăsit spaţiul de joc
în aut de poartă. Mecanismul de bază al acestui procedeu tehnic
este acelaşi ca la lovirea mingii cu piciorul de pe loc.
De obicei, majoritatea portarilor, folosesc pentru lovirea mingii
şiretul plin sau şiretul interior pentru a putea imprima o forţă mai
mare de lovire a mingii, lucru care asigură o degajare mai lungă.
 Foto 1. Degajarea cu piciorul de la 5,5 metri
Totuşi, acest procedeu tehnic se poate transforma şi într-o
pasă mai scurtă transmisă unui coechipier demarcat.
Greşeli frecvente:
• mingea nu este lovită corect sau cu forţa necesară;
Utilizare tactică:
• în repunerea mingii în joc;
• în situaţiile în care se impune o încetinire a jocului
(trageri de timp).

Degajarea cu piciorul din mână

Este procedeul tehnic cel mai des folosit de portari în vederea
repunerii mingii în joc.

33
Pentru a putea fi util echipei proprii, acest procedeu
tehnic impune câteva cerinţe tactice, cum ar fi:
• degajarea se va face protejând mingea de adversari;
• degajarea se va face pe partea opusă direcţiei din care
poate apărea un adversar;
• în momentul degajării mingea nu trebuie să fie
aruncată prea sus din mână;
• direcţia de degajare trebuie să fie orientată înspre
zonele laterale ale terenului sau înspre zonele libere, în
funcţie de faza de joc.
La rândul său, acest element tehnic se împarte în două
procedee tehnice de bază:
1. Degajarea mingii cu piciorul din mână din
demivole
(drop);
2. Degajarea mingii cu piciorul din mână din vole.

Degajarea mingii cu piciorul din mână din

demivole
Este un procedeu tehnic care are o execuţie asemănătoare
degajării mingii cu piciorul din vole, singura diferenţă fiind
faptul că mingea se lasă să atingă solul, fiind lovită imediat
după ce sare din pământ. Ricoşarea din pământ este
condiţionată de elasticitatea mingii şi calitatea gazonului.
Traiectoria pe care o va lua mingea după lovire este
determinată de poziţia piciorului de sprijin precum şi de
momentul în care laba piciorului i-a contact cu mingea
(acest moment va determina o traiectorie joasă sau mai
înaltă a mingii).
Greşeli frecvente
• nu se sincronizează lovirea mingii cu momentul
ricoşării acesteia din pământ;
• mingea este aruncată prea înainte şi în sus;
• contactul cu mingea se face cu laba piciorului relaxată
şi glezna neîncordată;
• preocupat de lovirea mingii, portarul nu protejează
mingea de eventualii adversari.
Utilizare tactică
• în repunerea mingii în joc la distanţe mari;
 • pentru declanşarea atacului rapid sau a contraatacului.

Degajarea mingii cu piciorul din mână din vole

Cu mingea în mână, se efectuează un pas înainte cu piciorul
opus celui care execută lovirea mingii.
Mingea este aruncată în sus până la nivelul pieptului, piciorul
care execută lovirea mingii pendulând dinapoi-înainte cu laba
piciorului bine întinsă şi glezna bine încordată.

Foto 2. Degajarea mingii cu piciorul din mână din vole

Greşeli frecvente
• mingea este aruncată prea înainte şi în sus;
• contactul cu mingea se face cu laba piciorului relaxată
şi glezna neîncordată;
• preocupat de lovirea mingii, portarul nu protejează
mingea de eventualii adversari.
Utilizare tactică
• în repunerea mingii în joc la distanţe mari;
• pentru declanşarea atacului rapid sau a contraatacului.