Ingrijirea plagilor

Definiţie
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi
cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.

Clasificare:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri
După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate
După profunzime:
- superficiale; profunde

1
 După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace,
craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); plăgile
penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante
După evoluţie pot fi:
- necomplicate; complicate

Caracteristicile plăgilor
-prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de obicei
aseptic
- prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu
adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea
germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie
deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică
continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni
inflamatoare- determină panariţii
-prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi
ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a
pielii
- prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare
pentru turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice
-prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari, sunt foarte complexe

Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:

- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente; se
tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene

2
alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane,
convulsii, şoc anafilactic sau colaps.

Simptomatologia plăgilor
Simptome locale:
-durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu
caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei
- impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea
elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective:
- prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări,
se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau
diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile
plăgii; aceasta se numeste evisceraţie
-hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.
Semne generale:
-pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc
traumatic.
- tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic
- febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame

Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
 vindecare primară
 vindecare secundară
 vindecare terţiară
Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”):
- este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice
plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile

3
Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea
primară
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):
- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se
suturează în scopul scurtării evoluţiei

Tratamentul local al plăgilor

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la
cabinet medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă
în mod corespunzător se cere ca:
• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfecta
• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător
• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
• tratamentul local al plăgilor să se efectueze cu ajutorul pansamentelor.

Prim ajutor la locul accidentului: hemostaza provizorie, aplicarea unui pansament protector,
transportul accidentatului la o unitate sanitară
• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
• nu se scot fragmente osoase
• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de hemoragie)

Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident:

-calmarea durerii
-toaleta si dezinfectia tegumentului
o dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de
marginea plăgii
o se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa si sapun ,apoi cu ser fiziologic
o se dezinfectează cu alcool sau betadina, prin miscari circulare din jurul plagii spre exterior
toaleta plagii:

4
o curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila, ser fiziologic, antiseptice neiritante(apa
oxigenata 3%, cloramina 0,2-0,4%); acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului, in mod
mecanic impuritatile din plaga, antisepticele de a dezinfecta plaga
o tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile; nu se face
tamponare cu vata; nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile penetrante, perforante in
organe si cavitati naturale dezinfectia din nou a tegumentului
o dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod sau cu alcool
- acoperirea plagii
o acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu 2-
3 cm
- fixarea pansamentului
o se face cu leucoplast, galifix sau prin infasare, in functie de intinderea ei si de eventualele
complicatii
- profilaxie antitetanica
o anatoxina tetanica (ATPA ) im 0,5ml

Plăgile vechi

Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; se face acelaşi tratament
descris mai sus, însă plaga nu se sutureaza primar.
Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior spre interior.
Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform
antibiogramei.
Pansamentul umed se mai numeste micoclimat umed si se realizeaza intr-o tavita renal sterile,
in care se imbiba 2-3 comprese cu solutia indicata. Compresa umedă va fi acoperită cu una-
două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie fixând
compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se
controlează zilnic.
 La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilor penetrante
(adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l

5
vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând
pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde,
pansamentul se va lipi de torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele
revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest
nivel.
 Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe
toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale
în exterior) vom folosi un pansament umed.

Îngrijirea unei plăgi operatorii

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.

- se dezinfectează cu betadina, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7 cm,
folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu tamponul îmbibat în
betadina sau alcool iodat
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută

Profilaxia antitetanică

 Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special.
 Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii, spini, cuie, prin muşcătură de
animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ, praf de stradă etc.

Măsuri de protecţie nespecifică

- Curăţarea chirurgicală a plăgilor
- Tratarea cu antiseptic
-Antibioterapie

6
Măsuri de protecţie specifică
Se aplică diferenţiat:
 La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează:
• VTA sau dT i.m. 0,5ml (o singură doză)
• Nu se adm. ser antitetanic
• Excepţie fac politraumatizaţii grav, cu stare de şoc şi hemoragie, la care se adm. în doză
unică, ser heterolog antitetanic 3000-20.000 U.A.I.
 La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
 Ser antitetanic 3000-20.000 U.A.I. , i.m. , în doză unică cu desensibilizare prealabilă
conform schemei minimale.
Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se practică numai în spital.
 Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) i.m. în altă zonă decât serul antitetanic - în doză de 0,5ml.
De reţinut:
- serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobilină umană antitetanică , pe cale i.m.
în doză unică de 200 U.A.I. (la copil) 400-500 U.A.I. (la adult)
- La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivală , cutanată sau
intradermică)
Schema minimală de desensibilizare
• Se injectează s.c. 0,1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. Se aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează s.c. 0,25ml ser antitetanic. Se aşteaptă
30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează s.c. încă 1ml ser antitetanic. Se
aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează, se administrează restul cantităţii de
ser antitetanic.
Atenţie: Asistentul medical va avea pregătit trusa de urgenţă pentru tratarea accidentelor serice
(şocului anafilactic) în caz de nevoie.

7
 Pansamentul

Definitie =(act chirurgical de aseptizare, tratare si protejare a plagilor→cicatrizarea ei)

totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau organ, fata de
actiunea agresiva a diversilor agenti .
Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecţiei
• aprecierea procesului de vindecare
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici

Condutiile unui bun pansament:

a) Să fie făcut in condiţii aseptice
 se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile
 se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile
 se servesc materialele folosind pense
 nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se lucreaza in plagă;
 nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi
b) Să fie absorbant
 sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea
 se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
 se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
 se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm
 dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
 se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare
 se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere
 se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare
 nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce durere

8
 se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest
sens
e) Să fie schimbat la timp
 se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
 se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţine curat şi
uscat
 in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este nevoie;
 se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă
cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

Tipuri de pansamente
Pansament protector
 acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei
injecţii sau puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de
mediul inconjurator
Pansament absorbant
 acoperirea plăgilor drenante sau secretante cu un strat de comprese şi un strat de vată
 dacă medicul montează tub de dren -notaţi cantitatea de lichid eliminată
Pansament ocluziv
 acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase peste care se aplica
aparatul gipsat pentru imobilizare
 pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră
Panasment compresiv
 acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizarea unei articulaţii in
caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare
 peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se acopere reliefurile osoase
şi compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia
de intoarcere
Pansament umed
 se folosesc cu scop antiinflamator

9
 este contraindicat in plagile care secreta abundent, deoarece favorizeaza secretia si provoaca
dermite, piodermite, foliculite
Materiale necesare pansamentelor
 tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
 trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;bisturiu
 casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese
 tuburi de dren sterile
 mănuşi sterile
 muşama, aleză
 soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de iod,alcool iodat,betadine,alcool
medicinal);pentru plaga(apa oxigenata3%,rivanol 1%o,cloramina,acid boric2-4%)
 medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente
 materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace de
siguranţă
 tăviţa renală

Pean Kocher
Port Ac Mathieu pensa chirurgicala pensa anatomica
Sonda canelata stilet butonat
port ac
Bisturiu+lame ace chirurgicale

Pregatirea pacientului
a) psihica
 se informeaza pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului
 se explica modul de desfăşurarea al procedurii
 se obţineţi consimţămantul
b) fizica
 poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce trebuie pansat

10
 se alege poziţia de decubit pentru a evita lipotimia
 se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul
Executia pansamentului
 spalare pa maini,dezinfectie,imbracarea manusilor
 se iau din trusă 2 pense sterile
primul timp
 indepărtarea pansamentului vechi fără a produce durere.
 dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic; se observa plaga
 se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate cu alcool iodat sau
betadina . Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimband des tampoanele pentru a
evita contaminarea.
al doilea timp-tratarea plagii
 se spăla plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile dezinfectante
recomandate;
 se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere
 se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură
manevră şi se şterge apoi cu un tampon uscat
 se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi evoluţia acesteia,
aplicand medicamente dacă sunt recomandate;
al treilea timp
 se acopera cu comprese de tifon sterile care sa depaşeasca marginea plăgii cu 1-2 cm şi
aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este necesar
 se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat
regiunii (circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă, in spic)

Ingrijirea pacientul
 se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune regiunea lezată in repaus
 se observa faciesul şi comportamentul la durere
 se observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia
Reorganizarea locului de munca

11
 deseurile infectioase-comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi se colecteaza la locul de
producer in recipiente pentru infectioase-recipiente de culoare galbena prevazut in interior cu
saci galbeni
 deseurile taietoare se colecteaza in recipiente pentru taietoare-intepatoare-cutii galbene din
plastic,specific de unica folosinta
 deseurile nepericuloase(ambalajele materialelor sterile,ghips,ambalaje din material plastic-se
colecteaza la locul de producer in saci de polietilena de culoare neagra
 instrumentele se curata si se pregatesc pentru sterilizare

Efectuarea tipurilor de bandaje

Bandajarea=metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi de tifon de lungimi si

latimi diferite in functie de marimea si caracterul plagii, regiunea in care este situata.
Materiale necesare
o Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi intre 2 şi 5 m)
o Feşe elastice
o Foarfece
o Ace de siguranţă, plasă, leucoplast

Reguli pentru o infasare corecta

o Fasa se tine in mana dreapta, capatul liber in mana stanga
o Se deruleaza de la stanga la dreapta
o Turele de fasa nu trebuie sa faca cute
o Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu fie prea strana dar nici prea larga
o Bandajarea membrelor se incepe de la de la extremitate spre radacina in sensul circulatiei
venoase
o Se evita miscarile inutile
o Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori suferinta bolnavului
o Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
o Se incepe si se termina cu ture de fixare

12
Caracterele unui bun bandaj
o sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea
o sa fie elastic,suficient de strans
o sa fie estetic

Realizarea turelor de fixare

o se aplica oblic sub pansament
o se intersecteaza cu o tura circulara
o se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circulara
o primele ture de fasa se incep la o distanta apreciabila de leziune,la 10-15 cm (in afara
cazurilor cand nu este posibil acest lucru)
o terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm de pansament

Tipuri de bandajare:
 circulara,
 in spirala,
 in forma cifrei 8,
 in spic de grau
 in evantai

Infasarea circulara
 Se supapun turele de fasa una peste alta
 Este indicate in regiunile cilindrice: gat, torace, articulatia pumnului
 acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei

Infasare in spirala
 se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o treime, rasfrangand fasa pe alocuri prin
tehnica numita”semnul policelui”
 se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3

13
 este indicata pentru membre ( gamba, antebrat) regiuni tronconice si suprafete intinse

Infasare in forma cifrei”8”

 Se incepe cu ture circulare sub articultie
 Se trece oblic peste articulatie si se conduc deasupra articulatiei alte ture circulare
 Se revine oblic sub articulatie,intersectand prima diagonala
 Se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra articulatiei cu ture
circulare
 Este indicate pentru infasarea regiunilor articulare: articulatia cotului, piciorului, pumnului

Infasarea “in spic de grau”sau” spica”

 Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-humerală, inghino-abdominală, cot, picior,
pumn
 Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei
 Fasa se conduce in forma cifrei “8”, fiecare tura acoperind pe ce de dinainte cu 1/3 sau 2/3
 Se termina cu ture circulare

Infasarea in evantai
 Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai)
 Se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei
 Se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să se suprapună la distanţe mai
mici in plică şi mai mari in partea expusă ajungand circular la nivelul liniei articulare şi apoi

14
oblice sub articulaţie
 Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de siguranţă, leucoplast

Bandajarea pe regiuni
Infasarea capului= capelina
 Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu mana stanga coltul
fesii,iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul capului,lasand libere pavilioanele auriculare.
 Se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circular pentru a-l fixa.
 Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture oblice,fixate cu ture
circulare,pana la infasarea complete a capului
 Se incheie cu doua ture circulare
 Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in partea opusa regiunii
pansate
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasati o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opusa

Infasarea nasului-prastia
 Se despica in lung fasa, la ambele capete, lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm
nedespicata, ce va servi la acoperirea nasului
 Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata
 Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada in regiunea occipitala
 Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor.incrucisand pe cele superioare si se
fixeaza in partea posterioara a capului,realizand astfel o prastie

Infasarea barbiei-capastrul
 se despica in lung fasa, la ambele capete, lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm
nedespicata
 se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze

15
 se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga in regiunea fruntii
 se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului, lasand libere urechile

16
Infasarea ochilor (monoocular,binocular)

17
-prin ture successive oblice si circulare
Bandajarea gatului-circular
Ceafa-circular
Bandajarea toracelui si abdomenului-circular
Sanii –bandaj in spica
Membrul superior-umarul si axial bandaj in 8;bratul si antebratul in spirala;cotul in
evantai,palma in 8,degetele in spic
Membrul inferior-coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla,genunchiul in evantai sau in 8,
glezna in 8.

• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3
ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace se trece oblic peste regiunea
inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste
regiunea inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe abdomen dus
apoi oblic peste regiunea inghinal’ până se acoperă.

18
Infasarea perineului-bandajare in “T”
• se efectuaza cu ajutorul a două feşe.
• prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se.
• ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse

19
Bandajul bontului de amputaţie
• Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau
înfaşarea cu o faşă.
• Se incepe cu ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-
posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte
cu ture circulare

Alte mijloace de fixare a pansamentului

o Basmaua-dreptunghiulara, triunghiulara, in patru colturi
o Esarfa
o Tesaturi tubular elastice
o Material adezive

Bandajarea si fixarea unui obiect penetrant

 Nu incercati sa mobilizati obiectul penetrant.
 Stabilizati obiectul cu comprese.Plasati bandajul peste compresa

20