Andrei Kureicik

INSULTAȚI. BELARUS(IA)
dramă

Traducere de Raluca Rădulescu

Versurile în limba română: Iulia Grigoriu

PERSONAJELE:

1. BĂTRÂNUL - Cătălin Mîndru

2. TÂNĂRUL – Bogdan Amurăriţei
3. NOVICEA – Diana Lazăr
4. POZITIVA – Delu Lucaci
5. PRĂDĂTORUL – Răzvan Bănuţ
6. MORTUL – Alexandru Marin
7. MORALISTA – Cristina Florea

1
 ACTUL 1
Scena 1
BĂTRÂNUL

Mie nu-mi place teatrul. Nu m-a atras niciodată. E o prostie. O mizerie. Păi
judecați și singuri, la ce folosește? Ce e, distracție? Oameni în toată firea se
strâmbă, își arată dosul, râd de te miri ce. Hi-hi, ha-ha. Ce om cu cap ar face așa
ceva? Și nu e nimic adevărat. Prostii. Trândăveală. Niște pierde-vară! Cu mâinile și
picioarele alea se poate munci la câmp. Pune unul de-ăsta pe tractor, și-o să-ți are
zece hectare... pe zi. Poate și mai mult. Sau femeile alea: nu vreau să fac copii. Fă
borș! Te ajută statul. Asta ar fi util. Dar la ce folosește unul smăcuit tot care-și
mișcă dosul pe scenă?
PAUZĂ
Niște păduchi! Asta sunt! Păduchi. Niște gunoiaie. Trădători. Îți mănâncă
din palmă, apoi mușcă mâna care i-a hrănit... I-am hrănit de la pieptul meu, iar ei...
Trădători.
De-asta nu sunt teatre la țară. Satul nu suportă atâta mizerie. Țăranul e
altfel... E din pământ. E curat. Pe el nu-l păcălești. Nici galerii de artă nu sunt la
țară! Fiindcă vezi pe fereastră atâta frumusețe că n-ai nevoie de niciun tablou. Și
ce, astea sunt tablouri? Niște mâzgăleli! Chagal - Smacal. 30 de milioane de dolari,
40, ba chiar și 100, dar tot mâzgăleli sunt!
Noi aveam la fereastră meri. Și-apoi pajiștea, unde pășteau caii colhozului.
Ăsta animal nobil. Nu știu de ce, dar caii m-au atras toată viața. Calul e liniștit și
ascultător. Trage până cade. Nu cere niciodată nimic. Uneori poate fi nărăvaș, dar
îl lovești ușor peste coama roșcată și mătăsoasă și se liniștește... Și dacă îi pui
ochelari, sare și-n foc. Calul e loial... Așa ar trebui să fie și poporul. Muncitor.
Loial. Îți mănâncă din palmă, nu ridică nici privirea. Uneori chiar visez ce bună ar
fi fost o țară a „Cailor”!
Am fi găsit o limbă comună. Cu niște ovăz și câteva bice, ar fi muncit și m-
ar fi iubit...

Scena 2
POZITIVA

Totul se poate schimba! Absolut tot! Trebuie doar să vrei și totul se poate
schimba în mai bine. Ăsta e motto-ul meu, my message. Adică, așa, ca un mesaj.
Așa: țâr, țâr! Mesajul meu către Univers. Mie-mi place să trimit mesaje în Univers.

2
Pentru că Universul răspunde. Așa e el, de treabă! Lenocika, vrei pozitivism, uite,
Lenocika, ia de-aici cât pozitivism vrei!
Eu sunt din Grodno. Grodno e, cum ar veni, Vestul Belarusului. Adică e
cumva Europa bielorusă. Până la război aici trăiau polonezi. Și înainte orașul
nostru era frumos și vechi, cum ar veni. Anii ''70 au fost peste tot dezastruoși. Iar
acum chiar și polonezii vin și se minunează de cum arată Grodno al nostru. Au vrut
să facă și au făcut! Sau, uite, de exemplu manichiura, înainte îmi făceam unghiile
sidefii, nu îndrăzneam să mi le fac cu stridente. Iar acum mi le-am făcut fix așa:
roșu, alb, roșu. Nuanțe frumoase. Roșu. Alb. Roșu. E la modă. E steagul nostru.
Apropo, mi-am făcut manichiura asta pentru o nuntă. Ha-ha, ați crezut că
nunta mea? Nu, eu încă sunt o fată liberă. Aștept propuneri. Fac casting. Glumesc.
Era nunta soră-mii, Marișka. Ea poate să se mărite, are 21 de ani împliniți. E o
damă serioasă. Ce fericită sunt pentru ea! Universule, tu chiar ne iubești! Au fixat
nunta pe 9 august, duminică - super zi! Băiatul e boboc, e ucrainean. Are doi metri,
e sportiv, aleargă în fiecare zi. Adică e și frumos, normal. De-asta eu, evident, o
invidiez. Ucranienii sunt super cool! Lvov e ca orașul meu natal, îmi place maxim!
Totul! Și cafeaua și ciocolata! Și nici măcar în cârciumile alea Mazoh și Kriivka
nu-mi e deloc frică să mă duc. De-ar fi toată lumea ca Lvovul!
De dragul nunții chiar eram gata să renunț la postul meu de observator la
alegerile din 9 august. M-am înțeles cu o altă fată să stea ea în locul meu. Oricum
nu ne-au lăsat înăuntru, cică e interzis din cauza coronavirusului. Observatorii nu
au voie înăuntru. Totul se poate, numai observatorii nu au voie! Dar noi ne uităm
de afară. Deși ei chiar au lipit hârtie pe geamuri! Foarte amuzant, toate ferestrele
sunt normale, și numai la comisie au lipit hârtie pe ele! E chiar comic! Așa că noi
numărăm alegătorii. Câți intră. Brățara albă e semnul schimbării. Deocamdată nu
se întâmplă mai nimic. La noi au venit 30, iar ei scriu că 126. Asta e o prostie. O
greșeală. E posibil să înșele așa?

Scena 3
MORTUL

BATE campioană! BATE campioană! Se știe în toate orașele! Și în toate

casele! Noi suntem suporterii, fanii-huliganii care alungă frica! Ce râzi, bă? Cʼacu-
ți trag una de nu te vezi!
Sorry, am sărit nițel calul. Asta era deja după meci. Meci cinstit în principiu,
ăsta e bonus pentru mult-stimații ultrași. Vedeți ce nas am? Spart de două ori. Și
tăietura asta, mi-au tras-o dinamoviștii cu o coadă de steag. 30 de copci. Ce vărsare
de sânge... Și ce-am mai băut pe urmă cu ei. Bratelli! Sunteți bestiali! Vă iubesc!
Trebuie să-ți respecți adversarul... Vrei să te bați, bate-te! Dar fă-o pe bune. Nu
lovi copiii. Nu atinge femeile. Doi-trei la unu? Cară-te, nu te expune. Nu te pune

3
cu gaborii! Și principalul: ți-ai luat-o-n bot, p-urmă nu plânge... Ține-ți fleanca și
strânge din dinți până-ți crapă moaca.
PAUZĂ.
Nu ca mustăciosul ăsta al nostru... Păi dacă vrei să arăți că ești mai mare și
tare, care e problema. Bate-te, animalule, cinstit! Agiți spiritele, daʼ nu cobori din
turnul tău, îți pui turma să te ridice-n slăvi... mai lasă-i și pe-alții! Și pe urmă
arunci pe masă voturile, uite, na mă, poponarilor și masonilor, numătați câte voturi
am eu. Numărați-le și închideți gura. Eu răspund pentru fiecare vot! Nu sta la
fereală, șobolanule, pe ascunselea! Te înjunghie pe la spate. Oricine e contra lui,
oricine deschide gura, ajunge imediat la închisoare. La noi chiar e o glumă: în 26
de ani niciun om cinstit nu i s-a împotrivit, suntem toți o șleahtă de huligani, hoți
și criminali. M-am săturat! Zău că m-am săturat!
26 de ani... Adică, exact atât cât am eu. La secundă. Cât o să trăiesc o să
iubesc fotbalul, iar pe javra asta o u-răsc.

Scena 4
TÂNĂRUL

Înainte stăteam non-stop în Counter-Strike. Și-n ce hal! Adică nu aveam voie

prea mult, gen, da noaptea îmi luam tableta cu mine sub pătură și mă jucam. Dar pe
urmă mi-a trecut. Counter-Strike vreau să zic. Și m-am apucat de DotA. Și pe urmă
tata a zis că-mi ia tableta. Ce căcat! Ultimul dictator din Europa, în puii mei!
Toți copiii normali joacă și n-are nimic. Daʼ așa e el: vrei să fii ca ei? Ca toți
ăia? Ce-ai în cap?
Ce căcat... Tata! Dar alții au voie!
Și pe urmă ce mai dă din gură, că cică înainte tineretul era cum se cade. Și
dăi cu UTC-ul și detașamentele, cum le plăcea să umble în formație, cum au apărat
ei satele din Afganistan, cum mulgea vaca, cum bea laptele cald... Dar eu nu suport
laptele ăla, miroase cumva a câine și imediat mă apucă diareea. Și nici poveștile
astea ale lui nu le mai suport. Despre Uniunea Sovietică. Păi eu n-am trăit în
Uniunea aia nici măcar o zi! Eu n-am decât 16 ani! Și nu era nimic interesant
atunci. Nici internet nu era! Smartphone! Tablete! Nici filme normale nu erau. Toți
numai mulgeau vacile și beau vodcă.
Dar eu oricum mă joc pe comp! M-a ajutat Vasia să-mi fac rost de un laptop
și mă joc. Pe șestache. Să-i fac în ciudă. Vasia e singurul meu prieten. O să facă
acum 32. Și poate să nimerească un iepure drept în ochi, cu cuțitul, de la zece
metri. E foarte cool. E bodyguardul meu.
Nici măcar Mârțoaga nu știe despre asta. Mârțoaga e Larisa Nikolaevna, ea
mă urmărește ca să nu mă las de școală. Mă ducea și mă lua de la școală. E
scârboasă, o turnătoare, își bagă nasul peste tot. Știu că îmi controlează telefonul și

4
îi raportează totul luʼ tata. Trebuie să îi arăt temele înainte să mă ducă la școală. Și
deja le spune profesorilor ce și cum să facă. E pedagog! Mârțiska-Lariska. Într-o zi
i-am auzit vorbind. Tata îi zicea că trebuie să am întotdeauna o femeie în preajmă.
Gen, copilului îi e dor de mamă. Așa că tu, Larisa, îi ții locul din anumite puncte de
vedere.
Chiar cineva îi poate ține locul mamei? Uneori mă întreb dacă îl iubesc?
Adică, sunt copilul lui. E datoria mea să-l iubesc... Îi sunt dator. Lui toți îi sunt
datori.

Scena 5
PRĂDĂTORUL

La pat nu e cine știe ce. Adică se străduiește, normal. Ciripește, se agită...

Dar oricum nu e ce trebuie. Erau la noi, în Lugansk, niște putori care scoteau
animalul din tine! Plecam ud tot, ca după baie. Îmi puneam gheață ca să mă
răcoresc! Aveau niște buze ca roțile de bicicletă. Uite-așa! Iar Mașka e așa... din
Belarus. Toate sunt așa, nițel mai reținute. Nițel ca și cum le ești dator. Dar e
frumoasă. Are dinți albi. E îngrijită.
Așa că poți conta pe mine. Totul funcționează cum trebuie. Deja...
A fost o perioadă când era riscant. Ba se scula, ba nu se scula. Aveam la
școală, când am pățit-o, un asistent medical... Zicea că nervii sunt de vină. Adică
evident că asta era. Câți nervi erau în 2014. Ce nebunie era. Am crezut că gata, atât
mi-a fost. Cel puțin zece ani o să mănânc lături dintr-un castron de aluminiu. Și
pentru ce? Pentru apărarea bazelor statului! Pentru antifascism. Dar, slavă
Domnului, în grupuri mititele, am reușit cu toți băieții, ca să vorbesc elegant, să ne
cărăm în pula mea de-acolo...
Plutonul nostru era dat dracului. Animale sălbatice. Lioha, Ciupercă,
Verdele, Ardei, Nițko... O parte dintre ei au ajuns pe urmă în Kamerovo, o parte în
Vladikavkaz, vreo doi chiar ofițeri la Moscova, iar unii dintre ei au ajuns aici. În
Bielorusia Sovietică. În Europa. Aici e cazino. E curat. Salariu normal. Fete...
Ideologie! Vezi din prima ce e bine, ce e rău! Negru pe alb. Și asta e corect. Adică
sunt și minusuri. Adică, despre fete am zis.
PAUZĂ.
Prost moment a ales pentru nuntă! 9 august. Mi-am luat bilet de voie, dar
inima mea a simțit... E groasă treaba. Mă apucă durerea de burtă. Și în pula mea,
mi s-a dus toată erecția. N-am mai pățit așa ceva decât în iarna lui 2014... La Kiev.
Toți umblau și se dădeau mari atunci. Dar totul era în cădere liberă. Extremiștii de
dreapta erau caput. Terminați. I-am cules unul câte unul... Din Rusia deja veneau
întăririle... Zece plutoane. Nu-l lasă Putin la nevoie pe bunul prieten Ianukovici.

5
Iar eu am simțit că ștreangul se strânge. Și-acolo era groasă. Și aici la fel, ceva nu e
în regulă. Iar pe mine mă așteaptă nenorocita aia de noapte a nunții...

Scena 6
NOVICEA

Chiftelele bune, gustoase, neapărat sunt grase. Pentru că dacă le faci numai
din carne roșie, ies uscate. Eu fac așa: iau carne tocată de vită și de porc și
obligatoriu o bucățică de untură. Așa vreo 200 de grame. Sau slănină. Și trec totul
prin mașina de tocat. Apoi mai pun ceapă, usturoi, condimente... Sau... Direct
condimente cu ceapă. N-am mai făcut demult. Lui Serioja îi plăceau foarte mult
chiftelele mele. Putea și zece, da, mânca și câte zece deodată. De fapt, și copiii la
fel.
Serghei... Se întâmplă, să vină din delegațiile lui, foarte supărat, fotografiază
tot acolo: mizeria, risipa, suferința oamenilor, că lui, ca blogger, chiar îi zic tot
adevărul, așa cum e, și îmi zicea: „Cum e posibil așa ceva!? Daʼ câtă mizerie poate
fi în țara asta!? Mint și iar mint! Numai și numai minciuni! Una arată la televizor și
cu totul alta e în realitate!” Și eu mă apuc să fac chiftele, o să se mai liniștească.
Eu acum sincer mă întreb... Stau în fața oglinzii, îmi închid telefonul, ca să
nu mă mai sâcâie, fie BBC, fie CNN, fie ai noștri sau alții, mă pieptăn, îndelung, o
veșnicie parcă, iar în cap n-am decât o singură întrebare: de ce sunt în stare
oamenii în numele iubirii?
PAUZĂ.
Înainte aș fi zis: de orice. Dar acum, probabil că nu. Nu de orice.
Să moară? Păi, poate că, uneori asta e cel mai ușor. Ai murit și nu mai exiști.
Nu mai ai ce altceva să faci. Te-ai sacrificat. Ți-ai dat viața. Ți-ai îndeplinit
misiunea.
Dar vrei să trăiești?
PAUZĂ.
Dar pentru cine să trăiești? Pentru ce? Pentru tine? Pentru țară?
Copiii mă întreabă mereu când îl eliberează pe tata? Ce să le răspund? Eu
sunt președintele. Și nu am nimic. Nu am nicio putere. Nici măcar propriei mele
persoane.

Scena 7
MORALISTA

Am 37 de ani vechime în muncă. 37 de ani. Am 5 diplome, premii de la

ministerul educației. Cu sigiuliu auriu! Sunt semnate de patru miniștri diferiți. Unul
chiar m-a propus președintelui pentru titlul de „Profesor emerit”, dar ceva nu s-a

6
legat acolo. Nu contează, nu-mi pierd speranța, pentru că știu: președintele nu ne
uită. Președintele își aduce aminte de noi toți! Și de profesori, și de lăptari, și de
pensionari, și de toată lumea. Vă dați seama ce cap trebuie să ai ca să-i ții minte pe
toți! Oho, ce cap! Când mă gândesc ce cap trebuie să aibă, mă iau cu mâinile de
propriul cap.
Îi întreb mereu pe elevii mei, de ce stau toată ziua cu ochii în gadgeturi și
jocuri alea? Iar omul ăla tot timpul gândește. Tot timpul rezolvă probleme. Nu-i
scapă nimic. Pentru ca voi să trăiți mai bine, nerecunoscătorilor. Ca să avem
stabilitate. El vă dă manuale, nouă ne plătește salariile, ne dă de lucru, uite ce
clădiri a construit, ce flori a plantat, a trimis un satelit în spațiu, totul, ca voi să
învățați. Și voi? N-aveți niciun pic de conștiință!
Și pe urmă a stabilit alegerile în vara asta. De ce a făcut asta? Era vacanță.
Toată lumea era plecată la țară. La roșii, pepeni. La țară! Și toată greutatea a picat
pe umerii noștri, ai profesorilor. Nu mai suport. Mai bine le anulau de tot! Of, ce
absurditate alegerile astea. Uitați-vă și voi pe cine ne-au adus: Trump, Poroșenko,
Elțîn - numai paraziți. Oricum e clar pe cine votează poporul. Poporul votează
întotdeauna pentru unul și același lucru: pentru stabilitate! Dar ce e stabilitatea? E
șeful! 26 de ani - asta spune tot. Despre stabilitate. Și poate să rămână așa. Eu mai
am patru ani până la pensie... Școala noastră e dintre cele mai bune. La noi a
învățat chiar și băiatul președintelui.
Pe mine numai profesorii tineri mă îngrijorează. Ce e în capul lor? Sunt toți
cuceriți de propaganda occidentală. Cum o să numărăm noi voturile? Eu le răspund
mereu: orice are nevoie țara, noi vom face! Isteților! Sunt unii mai deștepți ca voi
mai sus. Vreți să munciți? Munciți. Apucați-vă de ceva și dați-i bătaie. Iar alegerile
sunt totuși datoria noastră pentru stabilitate. O să salvați țara și veți fi
recompensați. Eu, slavă Domnului, am coordonat de cinci ori alegerile în școala
noastră. Și totul a fost făcut cum trebuie. De fiecare dată rezultatele au ieșit după
plan. Și toți au fost reconpensați!
Dar nu-mi plac deloc ăștia - observatorii. Ce e atâta de observat? Păi ce?
Dacă toate cifrele sunt aici, în capul meu? Numai așa, să-mi toace mie nervii.

Scena 8

NOVICEA: Unde să vorbesc? La cameră... Aha. Ooooh. Acum... PAUZĂ.

Bună ziua! Eu sunt Svetlana Tihanovskaia, candidat la președinție. Am 37 de ani.
M-am născut în Polesia. Am absolvit Facultatea de Filologie a Universității
Pedagogice din Mozîr. Vorbesc fluent bielorusă, rusă și engleză.
Nu m-a atras niciodată ideea de a face carieră. M-am simțit înainte de orice
soție și mamă. Gospodină. La asta mă pricep cel mai bine. Și nu m-a interesat
niciodată politica. Eram perfect fericită cu viața mea.

7
 Acum un an, soțul meu, Serghei Tihanovski, a inițiat proiectul „O țară
pentru o viață”, în cadrul căruia s-a întâlnit cu oameni din diverse domenii, care i-
au povestit ce îi neliniștește, ce simt, ce gândesc despre Belarus. Oamenii vorbeau
despre soarta lor complicată și visau la o viață liberă și o țară bogată.
Dar cel mai tare pe mine m-a uimit faptul că acei oameni, care au apărut pe
blogul nostru, au început să fie aruncați în închisoare. Îmi puteți explica ce
înseamnă asta?!
Putem trăi în pace cu o asemenea nedreptate?
Iată de ce, atunci când soțului meu Serghei i-au luat dreptul de a participa la
alegeri, am decis să îi iau locul și merg pe drumul victoriei.
M-am poticnit? Nu? Nu pot să cred că spun asta.
Să câștigăm! Pentru mine, pentru soțul meu, pentru voi toți, pentru copiii
noștri. Ca soție și mamă, eu consider că într-o familie suntem unul pentru toți și
toți pentru unul. Vreau ca așa să fie și în țara noastră.
Se spune că o femeie nu poate fi președinte. Nu este adevărat! Nimeni nu
poate opri o femeie care își apără familia, cum nimeni nu poate opri nici poporul
care cere dreptate.
PRĂDĂTORUL: Ce să vezi, băga-mi-aș! Nenorociții dracului! M-au pus de
serviciu pe 9. Și pe 9, și pe 10, și pe 11. Mi-au anulat biletul de voie. Concediul.
Mobilizare generală. Îi zic comandantului că mă însor, de două luni facem planuri.
Iar el îmi zice: ce-ai, ești prost? Și dacă mureai, nu era considerat motiv să lipsești.
Și încă o dată. Ce-ai, ești prost? Și se uită drept în ochii mei... Ce-ai, ești prost?
Nu sunt prost. Am sunat-o imediat pe Mașka. S-a dus pe pulă, zic, Mașka,
nunta noastră. Sunt mobilizat la serviciu. Serviciul e mai important, Mașulia. Am
sunat-o special, ca să nu aud țipetele și strigătele ei drept în față... Despre rude, că
vin de la Lida, despre restaurant, pe care mama ei l-a plătit, despre „cum se poate
una ca asta”, „doar ești bărbat, ai promis”. Păi în pula mea, păi dacă nu înțelege
când zic că „e datoria mea față de Patrie”, ce să-i mai zic? Eu sunt angajat în
Belarus, de Lukașenko, el este comandantul meu suprem! Deci, ce zice el, aia
facem...
Comandantul nostru politic e un tip super. Cuvintele lui parcă ard, ca focul.
Pe bune. Să moară dușmanii! Polonezii, ucrainienii, lituanienii sunt dușmanii.
Rușii nu sunt dușmani, dar vor să ne înghită. Adică tot dușmani sunt. Dar și frați.
Dar și dușmani. Așa stă treaba. Dar mai întâi îi învingem pe primii dușmani
împreună cu rușii, pe bulangii ăia occidentali, pe yankei și pe apucații aia de pe
Maidan, și-apoi cu rusnacii o să ne descurcăm noi. Nu-i lasă șeful să plece cu
nimic. Chiar și dacă devine guvernator rus.
Băga-mi-aș, iar sună Mașka. Alo! Păi ce mai e? Nu mai plânge. Da, am
înțeles că ești gravidă. Și ce-i cu asta? Doar o amânăm nițel... Scăpăm repede de ei.
Îi mărunțim ca pe pătrunjel! Da, am grijă de mine, am grijă. Dac-ai vedea ce

8
echipament avem. Șapte transporturi au venit de la Moscova. Am primit niște
chestii, marfă de tot. Numai de n-ar fi nenorocita asta de caniculă... Și noi suntem
în veste anti-glonț, cu căști, cu măști pe față, ba mai avem și scuturi de protecție...
Nu-i nimic. Vreo două zile și țara va fi curată. Ai fi impresionată...
TÂNĂRUL (Țipă.): Tată! Tată! Ce s-a întâmplat cu internetul?
BĂTRÂNUL (Țipă ca răspuns.): Kolia, dau un interviu! A venit unchiul
Dima Gordon din Ucraina... Nu-i acordați atenție, Dmitri. Mă întrebați de tata, nu?
Da, mi se pare, că l-am văzut pe tata, când a venit odată la noi. Îmi aduc aminte că
a venit acasă... Îmi amintesc foarte vag: singurul lucru care mi-a rămas în minte, e
că era foarte-foarte înalt. Probabil avea mai mult de doi metri.
La școală imediat m-au pus să dau declarație în sala pentru copii, de la
miliție. Aveam o bandă în școală, băieți care răsturnau băncile... (Cade pe gânduri.)
Dar nu cred asta că vă interesează.
TÂNĂRUL: Dacă nu deschizi interenetul, o să fiu președinte după tine!
BĂTRÂNUL: Glumește. E încă un copil, ce așteptări să ai de la el? El e
principalul meu opozant. O să vă spun un lucru ciudat, Dima. credeți-mă, sunt un
președinte cu experiență: președinte nu devii, te naști.
POZITIVA: La naibaaaaa! Păi de ce mi-am făcut eu manichiura și coafura
asta, m-am epilat? De ce mi-am cumpărat rochie? 367 de ruble! Două burse! Au
anulat nunta! Romka e la muncă. Romka, se pare că e în acest OMON. Deși e
ucrainean. Eu credeam că el e undeva la miliție... Adică, gen milițian la circulație
sau la poliția locală. Iar el cică e în OMON. Bine, nu contează... Se vor căsători în
noul Belarus! Va fi chiar mai bine! Ia uite câtă lume stă la coadă și toți au la mână
brățară albă! Universule, noi suntem majoritatea.
MORALISTA: Comisia noastră e verificată. Eu și doi vici: Kristina
Sergheevna și Lidia Mihailovna, administratorul Igor Nikolaevici și profesorii de
la clasele mici. Deci, fiți toți atenți la mine! Vă fac instructajul. Țineți minte. Aveți
aici cifre pe care trebuie să le învățați pe de rost. Numărătoarea se va face astfel:
Luați un teanc de buletine de vot, le arătați persoanei din dreapta voastră. De
exemplu, în dreapta mea e Lidia Mihailovna. I le arăt și le pun în teanc. Eu știu că
în teancul meu trebuie să fie 206 buletine. Și notez 206. Iar Kristina Sergheevna
trebuie să aibă 1361, adică, va fi teancul lui Aleksandr Grigorievici Lukașenko.
Învățați pe de rost cifrele exacte pentru fiecare candidat și fix cât trebuie să aveți în
fiecare teanc. Ce rămâne, e declarat anulat. Necorespunzător și gata.
Kasatonava, ce te interesează pe tine de unde sunt cifrele astea? De sus,
adică, sus le-au numărat deja. Numai capul tău prost de treizeci și ceva de ani, nu
le-a numărat... Deci, uite ce învățăm pe de rost: Tihanovskaia - 206. Nu trebuie să
scriem, ținem minte! 206. Lukașenko, Aleksandr Grigorievici - 1361! Dmitriev -
52. Kanapațkaia, ce moacă nesuferită are, 73, Ceracen - 39, Împotriva tuturor -

9
100. O, ce drăguț și rotund: 100 împotriva tuturor. Ați ținut minte? O să repet
pentru cei mai talentați dintre noi...
MORTUL: Am văzut asta într-un film despre zombi. Zombi ocupaseră
pământul. Adică, aproape ca la noi în Belarus. Iei un ziar, așa unul mai gros, îl iei
așa în mână și ți-l lipești în jurul brațului cu scotch și ai un braț armat. Lovește cu
putere, ca un baston. E cam incomod, dar măcar te protejează. N-o să renunțe ușor.
I se rupe dacă pierde sau câștigă alegerile! Nu renunță la putere! Se ține cu dinții
de ea! Poate că dinții deja i se fac praf, dar el se ține. Zice că mai bine moare, decât
să renunțe. Și pe urmă îi transmit puterea fiului meu... La dracu! Nu știu dacă să-mi
iau sau nu bâta cu mine? Probabil o să mă remarce imediat cu bâta... Oricum
revoluția noastră e „pașnică”. Lumea vine cu lanterne, cu flori... Îi îmbrățișează pe
nenorociți. Le cântă. Niște idioți. Iar ei au bâte, grenade, muniție de război, sânge
în ochi. Ei își apără Fuhrer-ul. Li se rupe lor de florile voastre. Azi toți băieții din
cartier ies, toți suporterii, toți ai noștri. O să ne apărăm voturile... BATE -
capioană! Se știe în toate orașele! Și în toate casele! Noi suntem suporterii, fanii-
huliganii care alungă frica!

Scena 9

PRĂDĂTORUL: Acum sunt liniștit. Ne-au trimis băieți buni să ne ajute.

Politicoși. Îl întreb pe unul cum îl cheamă? Renat, zice. Și numele de familie? N-u-
u. Zâmbește. Numele de familie, zice, a rămas acasă. Unde erai, Renat, zic, când
noi stăteam sub gloanțele huliganilor pe Maidan? Râde. Are dinți albi. „Frate, zice,
nu-ți face griji. Relaxează-te, frățioare. Azi orașul ăsta va fi al nostru.”
POZITIVA: Mașa, Mașa, nu-ți mai face griji! Stai să auzi ce vești am! Ea a
câștigat! Am numărat brățările! 1412 brățări albe, minunate și uimitoare. Iar cu
totul, la noi, la secție, au venit venit la vot două mii și ceva. Tu înțelegi ce
înseamnă asta? Mașa! Ea a câștigat detașat! Vom trăi într-un Belarus nou. Și vom
avea o femeie președinte! E atât de tareeee!
MORALISTA: Ce idiot a pus pe internet înregistrarea cu repetiția noastră?
Hai, uitați-vă în ochii mei? Svetlana Viktorovna, tu? Kațiarîna, e mâna ta?
Kasatonava... Ei, Kasatonava... Vă arde de glumă? E totuși secret de stat! Vi s-a
făcut onoarea de a vi se da în grijă interesul statului, au avut încredere în voi!
Încredere! Și voi?! Numai uitați-vă ce scriu oamenii? Ia uite, direct pe youtube!
„Iude! O să vă închidem! Falsificatorilor!” 20 de ani n-am falsificat, și-acum brusc
falsificăm... Încălcați legea. Eu mai am patru ani până la pensie. Și nu plec nicăieri
de pe scaunul de director! Și președintele are dreptate că nu pleacă... Trebuie să îți
ții locul până la capăt! E câștigat cu sânge! Toate buletinele alea - asta e ticăloșie.
Adică, hai puneți cifrele pe care vi le-am dat în procesul verbal. Puneți-le pe ușă și
treaba lor. OMON o să vă ducă acasă.

10
 TÂNĂRUL: Ce chin e cu internetul ăsta! Ce dracuʼ o fi, noi n-aveam nicio
problemă aici... La reședință... La dracuʼ, tata. Păi de ce să tai internetul peste tot?!
Aproape toate jocurile mele sunt în rețea. DotA e pe hold. Tancurile la fel. Tata
zice că dușmanii au făcut-o. Că hackerii lui Merkel ne-au pus offline. Și pe urmă
am auzit cum frate-meu dă comanda să scoată „căruța” cu bruiaje chinezești... Și s-
o lege strâns. Adică aplicația de Telegram. Adică frate-meu e cum ar veni, mâna
dreaptă a luʼ tata. Tata i-a dat Consiliul de Securitate. Numai în el are încredere. Și
nu poate să-i suporte pe subalternii lui. Zice că sunt idioți, nu fac niciodată ce
trebuie, dar sunt loiali. Dar nu le da nas, că se relaxează și te mănâncă de viu. Vrea
ca atunci când o să ajung eu președinte, frate-meu să-mi fie... ca un vizir. Eu zic,
tată, hai s-o luăm pe rând, mai întâi tu, pe urmă Vitia, și pe urmă eu. Dar nu știu de
ce, chiar s-a supărat.
NOVICEA: Serioja, mă auzi? Hei, acolo, dincolo de zid, mă aude cineva,
Serioja, vocea mea... Mă auzi, iubirea mea? Am învins, Serioja.
BĂTRÂNUL: Trebuie să se termine! Vă rog să nu cruțați pe nimeni. Până
dimineață să fie ordine în țară!
POZITIVA: Așteptați... Eu am cu totul alte cifre, da. Uite, nu se potrivesc
absolut deloc... Cum e posibil?
MORTUL: Ne-am ars!
MORALISTA: Eu acolo nu mă duc. Eu nu ies! Vedeți ce mulțime s-a
adunat, o să ne sfâșie! Bandiții! Ce jigodie a pus filmarea pe internet? Cine a pus-o,
ăla să se decă acum! Eu nu mă duc...
PRĂDĂTORUL : Renatik, du-o pe tanti acasă. Vezi, deja s-a căcat pe ea de
frică. A machiat alegerile, dar s-a și murdărit nițel. Mai pățești. Acum îi e teamă că
pun mâna pe ea „alegătorii”.
MORTUL: Rușine! Rușine! Rușine!
POZITIVA: Cum e posibil să scrie așa ceva, când noi toți am numărat? Toți
am văzut tot... Ăsta chiar e... furt.
EXPLODEAZĂ O GRENADĂ.

ACTUL 2
Scena 10

BĂTRÂNUL: Vă mulțumesc, cetățeni ai Minsk-ului! Pentru că mă răbdați

de un sfert de veac, pe mine care am venit aici din provincie! Îi mulțumesc lui
Vladimir Vladimirovici Putin, care m-a felicitat pentru victorie! Noi trăim totuși
într-o singură țară, de la Brest la Vladivostok...
MORTUL: Lukașenko la dubă! Lukașenko la dubă! Pleacă! Pleacă! Pleacă!

11
 BĂTRÂNUL: Voi răspunde... Lasă telefonul! N-o să te bat, deocamdată... O
să ne socotim noi cu toți. Nu vă dăm țara pe mână!
PRĂDĂTORUL: Și hai să luăm oaia asta rătăcită de aici! Stai, javră! Unde
fugi! Ah, fi-r-ai tu de ticăloasă nenorocită! Sucește-i mâinile... Opune rezistență?
Dă-i peste bot!
POZITIVA: Eu sunt observator.
PRĂDĂTORUL: Observă asta, târfă. Închide imediat gura, vacă ce ești, și
marș în dubă...
POZITIVA: Nu pot mai repede... Am tocuri...
MORTUL: A, uite că vin și dinamoviștii! Și galeria luʼ Traktor! Hei, salut,
băieți! Acuʼ-i-acuʼ, băga-mi-aș, să vedem, care pe care...
PRĂDĂTORUL: Vacă încălțată! Pe tocuri, în rochie albă și observator? Tu
ești curvă, nu observator. Târfă! Și-o să le-o sugi la toți în seara asta. Ai înțeles? Și
dacă unul singur nu termină, eu personal îți bag bâta asta în cur, clar? Îți place
analul?
MORTUL: Hei, lăsați fetele! Labagiilor...
PRĂDĂTORUL: Renatik, de ce-or fi așa mulți acolo? Chiar că-s mulți.
Aruncă-le vreo două grenade. Perfect! Și-acum și câteva gloanțe în mațe! Daʼ nu la
picioare! Am zis să tragi la burtă! Să dureze mult până se fac bine, javrele...
NOVICEA: Doamne, unde o să ajungem? Război. A declanșat un război
civil. Trag... Trag de la distanță mică, drept în față. Nu poți să tragi în propriul
popor! O să chem întreaga planetă să intervină și oprească violența asta fără
precedent!
MORTUL: Au bătut femei. Adică fete, și femei. Dracuʼ să mai știe. Fumul
de la grenade e toxic, peste tot e numai fum. Arde ochii. Au luat pe care au prins, i-
au trântit la pământ și i-au bătut... Într-un hal, că noi, cât om fi noi de huligani, n-
am bătut pe nimeni niciodată în halul ăsta. Au călcat în picioare femei fără apărare,
le-au dat cu bastoanele peste burtă, pumni în gură... Ce era de bătut? Fetele fugeau
și strigau „nu dați”, iar ei dădeau iar și iar! Și-atunci noi, ca băieții, ne-am prins
într-un lanț și-am pornit...
MORALISTA: Nu-i nimic, nu-i nimic... E o prostie! Nu contează! Cum au
trecut și altele, o să treacă și asta. O să se bată, cât o să se bată și pe urmă o să se
calmeze. Asta e pedagogie. O să se liniștească. A venit mama, mama e acasă... Ce
te uiți așa la mine? Ce-i cu tine, fetiță?
TÂNĂRUL: Vasia mi-a adus o vestă anti-glonț. La ce-mi trebuie mie o vestă
anti-glonț? E un joc?
POZITIVA: Mi s-au rupt unghiile... Alb, roșu, alb. Sau poate și degetul. Nu
pot să-l îndoi. Mă doare... Totul mă doare... Și în gură parcă am metal. Gust de
metal. Ciudat, stau în dubă, suntem multe, iar eu nu mă gândesc decât cum să nu-

12
mi șifonez rochia. A fost scumpă. Mă scuzați, nu v-am auzit? Cine sunt? Vedetă?
Nu vă aud...
MORTUL: Am eliberat șase fete. Șase. Ce-i drept au și prins câțiva băieți,
potăile, i-au trans din lanț și i-au târât! Băieți - BATE e cu voi! Și aia cu ziarul
funcționează. M-au lovit cât au putut de tare. Puteau să-mi rupă coastele. De cap
nu zic nimic. Daʼ i-am tras una zdravănă la unuʼ-n meclă. Și cu picioarele... A
zburat, jigodia, la doi metri. Și-atunci au apărut băieții noștri... Vreo 50. Oh,
domnilor! Urlau ca la meciul Barcelona - Real! Nu mai auzeam nimic! S-au
delănțuit? Nu le-am văzut decât tălpile bocancilor. Eu am reușit să-i trag zdravănă
una la cur unuia! Am crezut că o să cadă. Dar nu, el fuge și mai tare... Dar ce-i
drept, n-au alergat prea departe. S-au ascuns după o blindată. Șeful a trimis
tancurile pe străzi, și ce mașini, de-a dreptul din Mad Max!
MORALISTA: Nu te-am făcut la 40 de ani ca să îmi dai tu lecții! Și ce, crezi
c-o să vină altuʼ mai bun? O să închidă toate fabricile! O să trebuiască să plătim
pentru tot! Iar eu mai am până la pensie 4 ani și de 15 ani n-am mai văzut marea?
Dacă n-am trăit noi, să nu-i lăsăm nici pe-alți? Măcar de-ar fi așa!
BĂTRÂNUL: Toți! Toți în dubă! Și dacă nu ajunge spațiul, folosiți săli de
sport, stadioane! Ca să țină minte toată viața! Aici puterea nu se clatină.
TÂNĂRUL: Tata, dar ce e aia libertate?

Scena 11

MORTUL: Biciuie taurii și vine libertatea! Hei! Voi! Javrelor! Ascultați-mă!

Numele meu e Nikita Mickiewicz! Țineți minte numele ăsta, pentru că e numele
unui om care nu se teme de voi, javrelor... Asta e țara mea! Belarus e țara mea!
Ăsta e orașul meu. Iar ăsta sunt eu, lăcătuș de categoria cincea, Nikita Mickiewicz.
Futu-i, nu văd nimic... E sânge peste tot... Câți sunteți? Mii? De unde ați venit în
țara noastră? Pe cine apărați? Pe cine? Pe vierme? El e un nimeni... Zero barat. Un
vierme! Vier-me... Strivește-l cu piciorul, trosnește și stropește, și am scăpat de
el... Ne învrăjbește între noi. A înecat țara în sânge. Ură. Durere! Noi nu-l mai
vrem! Mă auziți? Animalul! Noi nu-l mai vrem!
PRĂDĂTORUL: E plătit. Sigur! De yankei și polonezi. El e șeful! Și e
fumat. E drogat! Se vede cu ochiul liber. Exact cum a zis ofițerul politic. Îmi mai
dai încă una? Sunt bune, Renatik. Chiar îți dau o stare de-ți vine să bați, să bați, și
iar să bați! O să-l pun la pământ acum... Ne-au trimis muniție excelentă, cu carcasă
metalică. Fac praf intestinele. Aruncă-i o grenadă la picioare, altfel toți ăștia ne
filmează cu telefoanele...
TÂNĂRUL: Tata a zis că a pregătit două avioane. Unul l-a cumpărat de la
președintele Turkmenistanului. Era prieten cu tata. L-au otrăvit chiar ai lui. Acolo e
marfă. Acolo internetul merge mereu. Și veceurile chiar sunt de aur... Ăsta e unul,

13
pe aeroportul național, al doilea, e mai mic și e la baza militară. A venit în fugă
Mârțoaga, plânsă toată, cu ochii cât cepele, m-a luat în brațe, de parcă chiar ar fi
fost mama și mi-a zis să-mi adun lucrurile, ca să fim gata în orice clipă. Ce nevoie
avem de lucruri? Plecăm undeva?
POZITIVA: Aud cum îmi țipă în ureche: „Gunoaielor, n-ați putut să stați
acasă azi. Pe toți ar trebui să vă trag în țeapă și să vă trimit în spațiu, ca să povestiți
acolo de poponarii voștri”. Și apoi ușa de la dubă s-a deschis și a plonjat ceva pe
jos. A căzut. Ca o bucată de carne. Și-am simțit că m-a stropit ceva cald pe
picioare. Și pe rochie... Rochia mea albă, pe care mi-o cumpărasem pentru nunta
Mașkăi... Și acum are o dungă neagră. Și pe urmă explozia unei grenade și văd că
nu e neagră... E roșie... Iar bucata de carne e un om. Și e ciudat că are ceva legat de
mână... Mă gândeam că e o cârpă, dar e un ziar. Rolling Stone. E făcut bucăți și
plin de sânge, de parcă l-a sfâșiat un câine. A ridicat ochii la mine, un ochi, pe-al
doilea nu i-l vedeam și a zis: „Iartă-mă că nu te-am eliberat”.
MORTUL: Iartă-mă că nu te-am eliberat.
PRĂDĂTORUL: Cine tot latră aici? Închide gura, păduche!
POZITIVA: L-ați călcat pe mână! Îl doare!
PRĂDĂTORUL: Normal că-l doare. Doare ca dracuʼ. Altfel de ce-ar urla
așa? Credea că e șmecher? Și-a înfășurat mâna, de parcă noi nu găseam un punct
slab, dar degețelele ieșeau pe-afară?
POZITIVA: Sângerează.
PRĂDĂTORUL: Din ochi, cică, ține-te bine, băiete, să-mi bag bastonul sau
pula. E la alegerea ta! Sângerează!
MORALISTA: Ce-ți lipsește ție în viață? Europa e plină de cerșetori
desculți. Economia lor e demult la pământ. Merkel trăiește numai pe spinarea lui
Putin. Iar noi suntem independenți. Și independența numai președintele ne-o apără.
Președintele nostru a speriat până și coronavirusul! Toți sunt bolnavi, nu și
bielorușii. La noi la școală au murit trei profesori în mai-iunie, dar nici unul de
coronavirus. Toți au murit de inimă. Totuși i-au îngropat în sicrie închise.
POZITIVA: Dar sunteți bielorus. Și el e bielorus. De ce?
PRĂDĂTORUL: Și i-am zis proastei: Cine e bielorus? Renatik, tu ești
bielorus? Și eu! O să-ți arăt eu acum, târfă, cum să nu mai întrerupi oamenii mai în
vârstă! Și-a ieșit nașpa rău. Am apucat-o de moț pe fata în alb și pe tocuri, am
ridicat-o s-o scuip în față și s-o strâng de gât... PAUZĂ. Dar era ea. Băga-mi-aș,
am făcut pe mine: ea e! Surioara Mașkăi. Mărunțică, mereu zâmbitoare, pe pozitiv,
veselă. Hai să jucăm mimă! Ați auzit noua melodie de la Spleen? Știi că la noi, în
Grodno au deschis o cafenea nouă, exact ca la Lvov... Martoră la nunta mea
anulată. Ea e! Numai că are buza spartă și e toată plină de muci. Băga-mi-aș, ce
dracuʼ caută ea în mașina asta de tocat carne?
POZITIVA: E cam înspăimântător, îmi e frică...

14
 PRĂDĂTORUL: Și ochii. Înghețați de-a dreptul de frică.
POZITIVA: În viața mea nu mi-a fost atât de frică. În ochii lui parcă ard doi
cărbuni aprinși de ură. Nu e nimic uman. Și cum uită... de ce se uită așa la mine?
MORTUL: Îmi cer scuze că nu te-am eliberat.
MORALISTA: Vai, dau „Bazarul slav” la televizor. Vai, ce bine, pot să-mi
trag și eu sufletul. Stas Mihailov, Galkin, Alegrova, Povali... Deci, se liniștesc
apele.
PRĂDĂTORUL: Mulțumesc Trump pentru coronavirus! Pentru mască. Eu
port mască! Ea se uită la mine și nu mă recunoaște, deși ne-am întâlnit de cel puțin
zece ori. Gâsca! Ce gât subțire are, nu ca surioara... Fragilă. Dar tot o gâscă. Dacă-l
strâng cu degetele o să trosnească. Poate să i-o trag azi? Dacă stau bine să mă
gândesc, e exact ce-mi trebuia înainte de nuntă. Slabă, cu picioare fine, piele albă.
Delicată... Nu ascund, când ne-am dus împreună la aqua park, și ea, în joacă s-a
suit pe sără-sa... Mie mi s-a sculat. Mașka a crezut că din cauza ei. Fie... Și acum
mi s-a sculat. Deci, s-a terminat cu căcatul ăla. Am învins!
MORALISTA: Uite, au dat rezultatele la televizor... Hai să vedem acum! La
noi, la comisie exact cum arată la televizor. Fix pe fix. 81% Deci, am dovedit că
putem. Nu l-am lăsat baltă! Deci, clar rămân pe postul meu până la pensie! Plus o
primă cât salariul pe două luni! Altfel... Puteți să deveniți provincie poloneză!
Oho, o să vorbească președintele! Mi-a venit inima la loc...
BĂTRÂNUL: Prieteni, v-am chemat aici nu pentru a mă apăra, deși și
pentru asta. În primul rând, știu că aveți foarte multă treabă acasă, că adunați
recolta. Știu că în curând începe școala. Dar cel mai important, îmi aduc aminte
anii 1990, când aici stăteau oameni, muncitori cu oale și ceainice și cereau de
mâncare, cereu să-și hrănească copiii.
NOVICEA: Le mulțumesc tuturor muncitorilor din fabrici, studenților,
funcționarilor care au declarat grevă! Comitete de grevă se formează în toată țara...
BĂTRÂNUL: Și atunci am jurat să vă ajut și să nu-i las pe bieloruși în voia
sorții, să moară de foame.
PRĂDĂTORUL: Unde să-i ducem? Unde să-i ducem pe toți? Am înțeles.
Băieți, ascultați, ordin nou. Nu luăm pe nimeni nicăieri! Doar le-o tragem la toți, ca
să se care și gata! De lideri se ocupă KGB și Fiscul.
BĂTRÂNUL: Noi am distrus ce ne-a dat Dumnezeu: imperiul nostru uriaș,
fără de care nu se lua nicio hotărâre în lume. Noi am primit un ciot plin de sânge
din acest imperiu. Atunci ce voiau oamenii ăia, voi ce vreți?
TÂNĂRUL: Internet! Eu vreau internet! Tata, când dau drumul la internet?!
Și-mi e clad în vesta asta antiglonț! Și mă mănâncă și capul de la cască... O, merge
iar Telegram. Tati, tu știi ce se întâmplă? Tata, afară a început revoluția. Pe Nexta
scrie că Minsk-ul s-a răsculat...

15
 NOVICEA: M-am dus la Biroul Electoral Central să depun plângere. N-au
lăsat pe nimeni altcineva să intre. Numai pe mine. Într-un birou mare. Lângă
fereastră e o canapea de piele. Și doi... Le-am văzut de multe ori fețele la televizor.
Sunt șefii de la KGB sau de la Ministerul de Interne. Sau de la comitetul de
investigații... Doi. „Așezați-vă Svetlana Gheorghievna”... Mi-au oferit ceai. Și a
urmat o dicuție. Cică, există părerea că dumneavoastră ați câștigat alegerile în
primul tur. Și ne temem pentru viața dumneavoastră.. Și aveți o fiică de 4 ani și un
fiu de 10 ani și ce întâmplare cum au părăsit țara la timp. Deci nu veți înregistra
declarația în care vă recunoașteți înfrângerea, iar noi nu vă vom putea duce copiii
la orfelinat. Eu am tăcut. Au vorbit numai ei. Venele îmi pulsau aici, la tâmple.
Poc-poc-poc... „În acest caz nu prea ne dați de ales”, a zis unul. Iar celălalt s-a
aplecat spre mine și a zis zâmbind: „Asta e, Svetlana Gheorghievna. Acum o să vă
dăm o hârtie pe care e scris un text, pe care acum va trebui să îl înregistrați în fața
camerei, iar apoi să faceți publică filmarea de pe contul dumneavoastră personal.
După aceea noi vă expulzăm în Lituania. Dacă nu sunteți de acord, atunci noi îi
vom face o orhidectomie de dreapta soțului dumneavoastră, Serghei Leonidovici,
care e în custodia noastră, la închisoare. Știți ce e o orhidectomie? Nu? Vă explic.
Este extirparea chirurgicală a testiculului drept. Și vi-l vom oferi într-un borcan cu
spirt.” Credeam că e zi, dar s-a făcut brusc întuneric. Am zis ceva în fața camerei.
Nu mai țin minte nimic. Că am pierdut. Că toți trebuie să se împrăștie. Că
recunosc... Am vorbit în întuneric. S-a făcut din nou lumină numai atunci când am
auzit o voce șoptită: „Laba Denas”1...
MORALISTA: M-a trezit telefonul. Și visam așa frumos. Se făcea că eram
în filmul „Primăvara pe Strada Zarecinaia”. Și eram înapoi în URSS. Și înghețata
era 28 de copeici, și salamul o rublă treizeci. Și Brejnev era... M-a sunat sora mea
din Borisov. Zice că băiatul ei a dispărut. Nikita. E lăcătuș. Băiat bun, e sportiv.
Poate cam puțin apucat. M-a sunat c-a plecat de două zile și nu știe nimic de el. A
sunat la toate spitalele, la miliție, nu e nicăieri și ea plânge și iar plânge. Și băiatul
Svetlanei Gheorghievna a dispărut. Și al Verei Nikolaevna de la Școala 39. Eu le-
am zis că n-au ce să caute pe străzi în vremurile astea. Uite, fiica mea, Alinka, stă
acasă, citește. E cuminte. Nu-mi face probleme. Alina! Aliiiiina?! Unde ești, fata
mea? Unde ești? Alina...
MORTUL:
Haideți să distrugem zidurile închisorii!
Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.
POZITIVA: Am stat toată noaptea, cocoșați, în genunchi pe podeaua sălii de
sport, cu fața în jos. Cu mâinile legate cu șoricei de plastic. Pe băieți îi țineu
1
Bună ziua (lituaniană)

16
atârnați în funii și îi băteau tot la o oră. În viața mea n-au auzit așa țipete. Înalte,
ajungeau aproape de ultrasunete. Pe fete le amenințau tot timpul cu violul. La
toaletă nu ne lăsau. Mulți și-au dat drumul pe ei și pe jos s-au format băltoace de
sânge și urină. Puțea îngrozitor. În schimb, pe un perete era desenat de o mână de
copil, un soare. Și cineva scrisese: „Vasia o iubește pe Olia.” Și o inimioară.
„Vasia o iubește pe Olia”... Chiar și în toată oroarea asta e loc de iubire.
PRĂDĂTORUL: S-a dovedit rezistent... Două gloanțe de cauciuc în burtă.
Cu mațele pe-afară, tipul cântă ca la petrecere. De parcă nu eu trebuia să mă însor
azi, ci el!
MORTUL:
Haideți să distrugem zidurile închisorii!
Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.
TÂNĂRUL: Mârțiska-Lariska a văzut că mă uit pe Telegram și m-a pârât.
Turnătoarea. Iar un țipăt-violent. Pentru ce te uiți? E Nexta! Nu sunt decât imagini
pentru Occident! Nimeni nu bate și nu torturează pe nimeni. Cine o să pedepsească
forțele speciale? Atingi unul și cedează tot sistemul. Iar sistemul este un monolit.
Și iar aceași placă: niște nerecunoscători! V-am luat pe toți niște coate-goale, în
opinci, bla-bla, v-am hrănit, v-am scos în lume, iar acum toți aveți iPhone... De
parcă el ar fi inventat iPhone-ul. Steve Jobs l-a inventat în America. Iar în Belarus
iPhone-ul nu e mai mult de o cărămidă! Pentru că taie mereu internetul și nu poți
să vezi nimic. PAUZĂ. Am crezut că o să mă lovească... Îi citeam în ochi că vrea
să-mi tragă un pumn în nas. Am izbucnit în plâns...
PRĂDĂTORUL: I-am strivit degetele. Spatele și curul i le-am făcut vinete
de câte bastoane i-am cărat. I-am dat la călcâie. Și i-am băgat o dată bastonul între
buci cum îi promisesm. Așa e la noi... Băiatul a promis, băiatul a făcut. Ca să vadă
și alții și să nu le mai vină idei. Și-i prinde bine să stea un pic la zdup. Că doar îi
vrem binele. Îi educăm pe cretini! Iar ei nu învață nimic... Băga-mi-aș, iar sună
Mașka! E a zecea oară deja. Alo, Mașunia, sunt la muncă. Ți-am zis, sunt la
muncă! Nu pot să vorbesc!
MORTUL:
Haideți să distrugem zidurile închisorii!
Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.
POZITIVA: Îți mulțumesc.
MORTUL: Și eu ? Și ție îți mulțumesc. Ești frumoasă. Rochia e frumoasă.
Era... Tu chiar ești mișto, pe bune.
EA ÎI FACE SEMNUL INIMII CU MÂNA.

17
 PRĂDĂTORUL: Daʼ taci dracului odată! Băga-mi-aș, nu ție îți ziceam așa,
iepuraș. Nu ție, dulceață. Pisicuța mea... Păi un cretin se uită la televizor cu sonorul
la maxim. Păi nu e cazul, nu fi tristă, puișor, o găsim noi. Poate surioara noastră s-a
dus la vreo prietenă? Sau și-a pierdut telefonul? Știi cât e de împrăștiată...
POZITIVA: Cu soldatul ăla de m-a ținut de gât era ceva în neregulă. S-a
apropiat de câteva ori de mine, iar eu m-am făcut mică. Am crezut că o să mă
lovească sau și mai rău. Și-am trimis în univers un semnal: scump Univers,
salvează-mă! Dar stă, se uită, parcă ar vrea să zică ceva... Și-apoi brusc se întoarce
și se duce mai departe să-i bată pe băieți.
MORALISTA: Nu răspunde la telefon. Ce mama dracu?! Seamănă numai cu
tac-su! Ca și ăla face numai ce și cum vrea ea. Unde e afurisitul ăla de valium?! Nu
trebuie să faci cum te taie capul. Una-două-trei-patru... Trebuie să faci cum ți se
spune. Strângi din dinți, faci ce ți se spune și gata! Bine, fie! E pedagogie!
TÂNĂRUL: El de fapt nici nu voia ca eu să mă nasc. Când a aflat că mama
e gravidă, a bătut-o în așa hal că de n-a mai rămas un loc neatins. Era toată plină de
vânptăi. I-a cerut să facă avort... A țipat la ea că ce vrea, să câștige cu pizda tronul
bielorus? Mi-a povestit asistenta din Comisia de Sănătate, unde lucra mama. Iar
mama m-a păstrat. Și acum eu sunt cu el. Succesorul. Dar unde e mama mea?
Mamă... Ia-mă de-aici.
PRĂDĂTORUL: Și totuși să i-o trag sau nu? Adică, ar fi cumva ciudat dacă
mă gândesc la Mașka. Ce-o să-i spun, am luat-o pe surioara ta de la protest și i-am
tras-o scurt? E prea de tot! Trebuie să mă gândesc la altceva.
POZITIVA: Cel mai tare l-a bătut pe Nikita... Băiatul din dubă, cu burta
făcută praf. A reușit să-mi șoptească cum îl cheamă. Nikita... Lăcătuș... BATE...
Fain tipul. Aproape că deja nu mai înțelegea nimic. Nu înțelegea ce se întâmplă.
Cred că făcuse un șoc de la durere. Noi urlam să cheme salvarea. Dar milițienii
doar râdeau. Iar el cânta... Probabil era singurul lucru pe care putea să-l facă...
Cânta, unul și același cântec... Iar și iar aceeași melodie. Iar afară, în timpul ăsta
veneau alte și alte dube.
MORTUL:
Haideți să distrugem zidurile închisorii!
Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.
PRĂDĂTORUL: Păi nu, totuși mami zicea că familia e sfântă. Lasă să i-o
tragă altul. Proasta! Doar știa unde muncesc! Soră-sa i-a zis tot: Rocik lucrează
pentru patrie! De ce mă provoci așa, scroafă? Sunt camere peste tot... Dar nu-i
nimic, azi oricum îmi scot băiatul la plimbare. Uite, au adus unele noi. Ce urli?
Cine e mămica ta? Ah, mămica ta e șefa comisiei electorale? Perfect! Ea a făcut
toată demența asta! Ea, băga-mi-aș, mi-a stricat nunta! Noaptea nunții! Așa că tu o

18
să plătești pentru asta cu vârf și-ndesat! Cum o cheamă pe fetiță? Alina? Renatik,
să-i luăm Alinei un interogatoriu! Cu pasiune!
BĂTRÂNUL: Cică, voi, apărătorii drepturilor omului, ați fost cei mai duri și
mai violenți pe străzi. Voi ați pornit violența? Eu am pornit-o? Puterea? Trebuie
opriți! Huligani fasciști! Rebeli! Și păpușarii lor!
TÂNĂRUL: Mama zice că e bolnav. La cap. Ar trebui să ne fie milă de el...
Dar lui de ce nu-i e milă de nimeni? El știa bine când mureau bătrânii, de
coronavirus cu miile. El și-acum știe tot. Prietenul meu, Vasia, zice că asta e frica
lui. Îi e frică. Demult. Îi e groază de moarte. În ultimul timp vorbește mereu despre
moarte. Despre „cu picioarele înainte”, despre cum „pe mine o să mă ducă”, despre
„până la moarte”. Cred că se gândește că va fi ucis.
POZITIVA: Pe urmă nu i-am mai văzut. Nici pe Nikita, nici pe milițianul ăla
ciudat...
NOVICEA: Dar dacă nu-l mai văd niciodată? Dacă fac ce au zis că fac?
Dacă îl torturează la KGB. Pentru ce atunci toate astea, dacă Serioja nu se
întoarce?
POZITIVA: Cred că l-am recunoscut. Nu. Nu poate fi el. Nu, nu e posibil...
Mintea mea nu poate duce. El e tatăl viitorului copil al Mașei. Și ea îl iubește așa
de mult. Nu... Sigur nu. Pur și simplu nu se poate!
BĂTRÂNUL: Huligani fasciști! Rebeli! Și păpușarii care îi manevrează!
Principalul e să prindem păpușarul!
POZITIVA: Ne-au dus la Okrestino, au deschis ușa celulei... Nu credeam că
așa ceva e posibil. Era o celulă de 4. Dar acolo erau deja 23 de fete și-au mai adus
încă 13. Deci, 36 de persoane în 6 metri pătrați. Nu aveam aer. Nici apă. Nici
mâncare. Nu puteam decât să stăm în picioare. În celulă mai erau și două alcoolice
de la care puțea groaznic. La un moment dat s-a deschis ușa, un gardian a aruncat
pe noi o găleată cu apă murdară și a închis-o la loc... Două fete au făcut atacuri de
panică, li s-a făcut rău. Eu eram lângă ele... Pe urmă, ne-au dat prin vizetă o bucată
de pâine pentru toate. Și știți, cel mai surprinzător e că ne-a ajuns la toate... Chiar a
mai rămas o bucățică. Le-am dat-o alcoolicelor. Noi le stricasem liniștea cu
revoluția noastră. MORALISTA: Cum adică nu știți? Daʼ cine știe?! Cine e de
serviciu, eu? Cheamă-ți superiorul! Cum adică e ocupat? Știți cine sunt eu? Da, eu
v-am educat pe toți, cretinilor, 37 de ani v-am educat! Eu v-am rezolvat alegerile!
Eu v-am inventat cele 80 de procente pentru mustăcios! Mie nu mi-a fost frică de
oameni, cât mi-ați cerut să falsific, atât am falsificat, iar voi nu puteți să-mi găsiți
fata? Și-atunci pentru ce am făcut eu toate astea? Ca să fiți voi obraznici acum cu
mine? O să mă plâng președintelui! Alo! Alo! PAUZĂ. Fata mea! Fetița mea! Iart-
o pe mama... Iart-o...
NOVICEA: Bieloruși, sunteți incredibili!

19
 BĂTRÂNUL: Dacă vă ucideți președintele, ăsta va fi începutul sfârșitului
vostru!
NOVICEA: În Belarus se va termina șampania, când o să scăpăm de el!
BĂTRÂNUL: NATO vrea să ne trimită soldați. Tancurile NATO vor
zăngăni pe străzile noastre!
PRĂDĂTORUL: Zici că mai trimit încă două batalioane de la Moscova? Păi
putem să-i prindem și pe ucrainieni dintr-o singură lovitură? Pe muzică de
Wagner!
BĂTRÂNUL: Vor să ne încalțe în opinci și să ne mâne cu biciul!
MORTUL: Aduceți taurii, răzbunarea va veni!
BĂTRÂNUL: De luni, unde intră în grevă, puneți lacătul pe poartă! N-are
nimic, aducem oameni din Ucraina, din Kirghizia. Iar teatrul ăla trădător, să fie
desființat! La țară nu există teatru, și nici la oraș nu ne trebuie!
TÂNĂRUL: Tata, de data asta sunt chiar foarte aproape!
BĂTRÂNUL: Ia-ți mitraliera și la elicopter! Când o să plece, ne întoarcem!
TÂNĂRUL: Sunt mulți... Sunt foarte mulți. Strigă: „Libertate!” Libertate,
libertate... Tată, tot nu mi-ai răspuns ce e aia libertate?
PRĂDĂTORUL: Renatik, ce salariu aveți voi acolo, în Rusia? Înainte mă
gândeam să mă stabilesc aici. E liniște. Stabilitate. N-ai treabă cu poponarii ăia
occidentali... Cazinouiri sunt. Muieretul e de gașcă. Iar acum uite ,simt că n-o să se
oprească... O simt în instrumentul meu. Deja de câte zile nu mi s-a mai sculat...
Deja de o lună le-o tragem și ei nu se opresc. Și într-o zi o să ne scoată măștile...
POZITIVA: Poți să nu-ți scoți masca. Te-am recunoscut.
TÂNĂRUL: Tată, mi-am strâns lucrurile. Am luat mitraliera. În cine trag?
BĂTRÂNUL: Șobolani... Târfe, drogați! Vite! Carne de tun! O să stați voi în
genunchi, o să vă rugați să mă întorc! Cum au putut să mă schimbe cu aia... Cu o
găină proastă? O gospodină! O femeie! O amărâtă! Dacă așa stă treaba, o să mor,
dar n-o să plec! Iar dacă plec, o să iau cât de mulți pot cu mine! Nu-l vreți pe Sașa,
o să-l primiți pe Volodea.
POZITIVA: N-o să mai fie nicio nuntă!
NOVICEA: De ce e în stare un om în numele iubirii? PAUZĂ. Dar al urii?
BĂTRÂNUL: E simplu, puiule. Țintești un om, un trădător, pe oricare, te
uiți la el și apeși pe trăgaci. Zbang și gata: a dispărut trădătorul. E simplu, fiule.
Dacă am învățat eu, o să înveți și tu să faci asta.
MORALISTA: N-am nevoie de pensie! Nici de scaun! Luați-vă înapoi toate
diplomele. Și stabilitatea! Și florile! Luați tot! Numai aduceți-mi fiica înapoi! Pe
Alina! Suferă de inimă. Are astm. Aduceți-mi-o inapoi... Și pe Nikita, nepotul
meu... Soră-mea are hipertensiune. O să mor, dacă ea pățește ceva... Aduce-ți-mi-o
înapoi! Dați-mi copilul înapoi!

20
 NOVICEA: Bieloruși, vă mulțumesc tuturor pentru votul vostru! Sunteți
incredibili!
PRĂDĂTORUL: Ei, Renatik... Simt din tot sufletul că lui Putin nu i-o mai
tragem noi!
MORTUL: Când te dor absolut toate, ți se pare că deja nu te mai doare
nimic. Senzația era că sângele curge din tine, nu dintr-o rană. Ci de peste tot. Din
piele, de părcă ai transpira. Pentru că așa bătăi lupte se întâmplă o dată la o sută de
ani... Mă refer la lupta dintre bine și rău. Adică atunci când totul e atât de evident.
Eu am înțeles imediat că viața mea s-a terminat... Și imediat mi-am dat seama că o
să-mi mușamalizeze moartea. Cel mai degrabă o să mă ardă la crematoriu. O să mă
pună pe lista de dispăruți. Sau o să mă îngroape în pădure. Sau o să mă spânzure,
adică gen, s-a sinucis. Daʼ să-i ia dracuʼ. Nu ajută la nimic. Bielorușii sunt un
popor special. Rabdă mult. Zeci de ani. Uneori toată viața. Și pe urmă: poc!
Explodează răbdarea! Bielorușii sunt insultați. Și insula asta n-o înfrângi. Cum nu
înfrângi BATE!
POZITIVA: Rochia mea după o noapte în dubă, în sala de sport și în
închisoare, nu mai semăna deloc aia pe care dădusem două burse. Era o cârpă alb-
roșu-alb, murdară, ruptă. Urma de sânge se închisese la culoare, mai sus erau pete
maronii de vomă. Dar oricum, era cea mai frumoasă rochie din lume! N-aș da-o pe
nicio alta! Stăm în celula asta întunecoasă, dar ce oameni minunați: toți inteligenți,
deștepți. Microbiologi, profesoare, muzicieni, actrițe, studente. O femeie care s-a
strecurat în dubă după fiul și soțul ei. Au fost luați prizonieri pe străzi zilele astea:
preoți, jurnaliști, studenți, mineri și muncitori, juriști și doctori... Sunt cei mai buni
oameni de pe Pământ. Bieloruși. În celula asta, aici e noua, adevărata Bielorusie. Și
noi toțin simțim iubirea. Iar iubirea nu poate fi învinsă. Ăsta e adevărul, nu-i așa
Universule?
NOVICEA: Bună ziua! Numele meu e Svetlana, sunt gospodină, mamă a doi
copii. Eu sunt președintele ales al Bielorusiei. Voi de ce sunteți în stare în numele
iubirii?

Piesa se încheie cântecul protestatarilor din Belarus.

https://youtu.be/FQz3NazwkUc

El era inspirat, brav, dintre cei tineri

Iar cei ce îl urmau, prea mulți să-i numeri
Împreună cu el tot orașul cânta
Să fim cu toții alături, acum era vremea.

Ei aprindeau lumânări pentru el

Iar fumul dens se ridica la cer

21
„Evadați din închisori, opriți regimul!”
Strigau cu el, toți până la ultimul.

Haideți să distrugem zidurile închisorii!

Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.

Toți știau cuvintele pe de rost

Mai tare să răsune pe străzi nu a fost
Cu sângele clocotind și mânia crescând
Inima le bătea în același piept, fremătând.

O mie de palme loveau pe aceeași bătaie

Spre închisorile de departe din zare
Pe străzi răsuna mesaj de schimbare
Și azi se aude cântecul îmi pare.

Haideți să distrugem zidurile închisorii!

Vrei libertate? Ia-o! Pune stop ororii!
Închisoarea va arde, va cădea, se va sfărâma
Și vom îngropa vechiul paznic pentru totdeauna.

Toată lumea simțea – acesta-i momentul

Libertate pentru toți, să pornim cu dreptul
Dacă nu ești cu noi – nu ne sta în drum
Vor cădea toți cei ce se împotrivesc acum!

22