Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
© 2017 – Versiune în limba română realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș. Traducere
coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu. Drepturile pentru prezenta versiune în limba română aparțin Centrului de Studii și Creații
Teatrale al Universității de Arte din Târgu-Mureș, persoană de contact: tutore al Masteratului de Scriere Dramatică, prof. univ. dr. habil. Alina
Nelega, e-mail alinanelega@yahoo.com
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărții prin intermediul altor situri,
modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise și se pedepsesc conform legii
privind drepturile de autor și drepturile conexe, în vigoare.
ISBN: 978-973-122-124-3
http://editura.liternet.ro / office@liternet.ro
Echo Point
o serie de piese foarte scurte1
Rajiv Joseph
1
Majoritatea acestor piese a fost scrisă pentru New York City One Minute Play Festival. Ele reprezintă încercări de a crea o poveste în cel mai
scurt timp posibil și în cel mai restrâns spațiu posibil.
Echo Point Rajiv Joseph
Cuprins
Mimul........................................................................................................................................................................................................................... 5
La agățat ....................................................................................................................................................................................................................... 7
Priveghi cu Rolex ......................................................................................................................................................................................................... 9
Băiat fată băiat fată .................................................................................................................................................................................................... 11
Pe cine-nteresează cum îmi stă părul? ....................................................................................................................................................................... 12
Un mers foarte special ............................................................................................................................................................................................... 13
Puloverul .................................................................................................................................................................................................................... 15
Cerere în căsătorie...................................................................................................................................................................................................... 17
Lista............................................................................................................................................................................................................................ 19
Oeuvre ........................................................................................................................................................................................................................ 21
Mergând în cerc ......................................................................................................................................................................................................... 22
Echo Point .................................................................................................................................................................................................................. 23
Mimul
Pe scenă apare un mim. E un mim tipic. Față albă, îmbrăcăminte neagră.
Zâmbește tâmp, constant.
Mimul face toate chestiile pe care le face de obicei un mim. Se plimbă, merge în echilibru pe o sârmă, se închide într-o cutie. După fiecare
număr, face un gest către public, ca și cum ar spune „Ta-Da!”, așteptându-se la aplauze etc. În tot acest timp, zâmbește.
După câteva numere, ia un taburet (unul real, nu mimat) și îl așază în centrul scenei. Mimează deșurubarea unui bec. Lumina de deasupra lui
se stinge, dar el încă poate fi văzut. Mimează înșurubarea unui alt bec. De data aceasta, o lumină roșie, senzuală, cade pe taburet. Celelalte
lumini din jurul său scad în intensitate.
Acum mimul nu mai zâmbește și fața lui are o expresie foarte normală, ba chiar plictisită. Se așază pe taburet. De aici încolo, nimic nu mai e
mimat. Totul e real.
Scoate un pachet de țigări, aprinde una și fumează. Ia o carte de pe podea, o deschide și citește publicului cu o voce gravă, serioasă.
MIMUL: Din Sudoare pe spatele iubitului meu de Eloise du Marchant, 1926, traducere din limba franceză de Henrietta Fielding în 1947.
(Citește)
„Și ești un jucător?” – l-am întrebat. Îmi aruncă o privire de mahon și tresări așa cum o făcea de obicei. „Îți place să joci?” – l-am întrebat din
nou.
„Să mă joc cu ce?” – răspunse, cu o voce răgușită, ca răcnetul micuțelor broaște. Primordial.
L-am întrebat: „Ești asemenea mieilor de pe izlaz? Ești asemenea mieilor când sar?” Întrebările mele erau de o asemenea manieră încât am
început să mă aprind la gândul ursitei noastre. Fața mea se întunecase de purpurie ce era, mă cuprindea focul pasiunii.
„Țop țop!” – strigă el, și începu deodată să sară în budoarul meu ca un mieluț. „Țop țop! Țop țop!” „Dar oprește-te!” – am strigat eu. „Căci
nu ești un mieluț!”
„Ba eu este! Eu este!” – răspunse el, nestând o clipă locului, ca și cum picioarele sale ar fi fost mici copite despicate. „Țop țop! Țop țop!”
Giumbușlucurile sale grotești l-au adus repede lângă mine și veșmântul îmi căzu pe podea.
„Dar nu poți face asta” – am spus pe nerăsuflate, „Dacă ne găsește tatăl meu?” Dar lui nu-i păsa. Mi-a dezmierdat pieptul catifelat, gemând
încet printre șoaptele pe care și le adresa lui însuși în portugheza maternă.
Căzând pradă pasiunii, mâna mea găsi sfoara ce-i lega izmenele aspre; bâjbâind, am dezlegat-o și mi-am lăsat mâna să intre în straturile
interzise ale umezelii sale de hambar. Bărbăția lui era încolăcită ca imensele rădăcini ale smochinilor indieni și sări în mâna mea virgină
asemeni unei creaturi mitice din afara lumii mele înguste și provinciale!
Nu că e minunat?
Trupul lui se cutremură ca Vezuviul, erupând și trimițând în neant un șuvoi topit, iar lava pasiunii se coagulă în jurul nostru și ne înlănțui
pentru eternitate în ruinele voluptății.
Mimul închide cartea și trage un ultim fum lung din țigară, după care o stinge. Pune cartea jos și mimează că deșurubează un bec. Luminile se
schimbă ca și data trecută. Mimează că înșurubează un bec. Lumina revine la normal, la fel și zâmbetul tâmp, constant al mimului. Mimează
puțin. Apoi, trăgând de o frânghie imaginară, iese din scenă.
La agățat
Tipul și tipa stau în picioare, la câțiva metri distanță unul de celălalt.
Se apropie foarte mult unul de celălalt, astfel încât ajung să stea față în față.
Fac câțiva pași înapoi, astfel încât sunt mai departe unul de celălalt decât la început.
TIPA: Ce beată-s.
TIPUL: Hai să ne-o tragem.
Priveghi cu Rolex
La pompe funebre. O femeie stă în picioare,
uitându-se înăuntrul unui sicriu. Se uită lung. Un bărbat
se apropie de femeie și stă solemn lângă ea, privind în jos.
UNU: Nu nu nu!
DOI: Ce-i?
UNU: Tre’ să fie FOARTE special. Uite-așa….
DOI: Ahaaa…
UNU: Pricepi? Te-ai prins cum o fac? Foarte special.
UNU: Deci, o să-l faci, mersul foarte special… și după aia? Ce faci după aia?
DOI: Îl împușc în cap.
UNU: Și după aia?
DOI: Arunc pistolu’.
UNU: Și după aia?
DOI: Plec de-acolo.
UNU: Dar CUM? CUM pleci de-acolo?
DOI: Bag un mers foarte foarte special.
UNU: În pula mea că da! Și de ce? De ce bagi un mers foarte foarte special?
Cei doi își zâmbesc. Zâmbesc și mai larg. Încep amândoi să chicotească.
Puloverul
FIUL: Doamne, mamă, m-ai speriat.
MAMA: Ai venit acasă.
FIUL: Am venit acasă.
MAMA: Și porți încă puloverul ăla oribil.
FIUL: Puloverul meu n-are nimic de-a face cu…
MAMA: Puloverul ăla e oribil! Era verde, acum e maro. Dezgustător.
FIUL: E confortabil și aș vrea…
MAMA: Am spus că puloverul ăla e oribil!
FIUL: A fost întotdeauna și verde și maro. De la bun început. Câteodată pare verde. Câteodată pare maro. Câteodată pare și verde și maro. Și
l-am spălat. L-am spălat cu mâna. Uite, miroase-l.
MAMA: Nu vreau să miros aia.
FIUL: Miroase-l.
MAMA: Nu.
FIUL: Miroase-l.
MAMA: Nu.
FIUL: MIROASE-L!
MAMA: Nu!
FIUL: L-am spălat cu săpun artizanal de alune.
Pauză scurtă.
Pauză scurtă.
FIUL: Câteodată te pierzi pe-acolo. Prin lume. (referindu-se la pulover) Ai nevoie de ceva care să-ți amintească să te-ntorci acasă.
MAMA: Ți-e foame?
FIUL: Parc-aș mânca ceva, mamă.
MAMA: Este niște pui.
FIUL: Puiul e bun.
Cerere în căsătorie
Bob, în genunchi, îi întinde o cutiuță lui Ann. Ea își ține mâinile la gură, șocată.
Ann ia cutiuța și o deschide. Când vede inelul, expresia feței i se schimbă considerabil.
ANN: O.
BOB: Ce-i? S-a-ntâmplat ceva?
BOB: Te iubesc.
ANN: Și eu.
Se sărută.
Lista
Tom stă pe un scaun și se uită la o listă. Strigă la Kay, care este în culise.
Kay apucă un capăt, Tom îl ține pe celălalt. Ceea ce urmează se transformă treptat într-un mic război.
Oeuvre
JAY și AMY, un cuplu de tineri proaspăt căsătoriți, în Paris, la un muzeu. Privesc picturile.
Jay a pronunțat acest ultim cuvânt în franțuzește, pe atât de pretențios pe cât este uman posibil.
Amy iese în trombă. Jay o privește și apoi se uită din nou la pictură.
Mergând în cerc
Două fete stau în picioare. Un tip merge în opturi în jurul lor. Fetele nu sunt conștiente una de prezența celeilalte, și îl aud doar pe tip.
Echo Point
Nick și Louise (amândoi pe la 50 de ani) stau în picoare, privind în zare.
Nick a adus-o pe Louise aici să-i arate ceva… dar ea nu știe ce.
El îi zâmbește.
LOUISE: La ce să mă uit?
NICK (iritat): Nu știi unde suntem?
LOUISE: Ar trebui să știu?
NICK (furios): Ar trebui? Ar trebui?
LOUISE: Nick…
NICK: Chiar nu știi unde suntem?
LOUISE: Suntem la mall.
NICK: Nu, nu, mall-ul e nou. Înainte de mall.
LOUISE: Nu-mi spui, totuși?
NICK: Înainte… de monstruozitatea asta oribilă… era un câmp aici.
LOUISE: Și…?
NICK: Dă-o naibii, Louise.
LOUISE: Ce vrei să spun? Ce vrei să văd?
NICK: Imaginează-ți că e un câmp!
LOUISE: Nu! Spune-mi!
NICK: Nici nu știu de ce fac atâtea pentru tine.
LOUISE: O, Doamne.
NICK: Eu fac atâtea pentru tine și…
LOUISE: Faci atâtea pentru mine?
NICK: Fac atâtea pentru tine.
LOUISE: E orașul tău natal, nu al meu. Nu știu ce era aici mai demult. Nu-mi pasă că am trecut pe lângă liceul tău de cinșpe ori.
NICK: De două ori. Am trecut de două ori.
LOUISE: Și dacă faci ceva, nici măcar nu-mi spui ce. Și-apoi te enervezi pe mine. Pentru că… pentru că… nici măcar nu știu de ce.
NICK: Te-am cerut de soție pe câmpul ăsta.
LOUISE: A, da.
NICK: Îți amintești?
LOUISE: Aici era un câmp…
NICK: Da.
LOUISE (din cauza mall-ului): La dracu’, e deprimant.
NICK: Da.
LOUISE: Aici erau copaci mai demult.
NICK: Și un zid mic de piatră.
LOUISE: Avea un nume.
NICK: Echo Point.
LOUISE: Echo Point. Dar nu avea ecou.
NICK (strigă demonstrativ): NU… AVEA… ECOU!
LOUISE: Și acum e mall-ul ăsta.
NICK: Da, deci…
LOUISE: Uau. Totul se schimbă, hmmm? (pauză scurtă) Vrei să bem o cafea?
NICK: Îți bați joc de mine?
LOUISE: Ce?
NICK: Tu chiar îți bați joc de mine?
LOUISE: CE?
NICK: Louise…
LOUISE: Ce-i, Nick. SPUNE-MI. CU CUVINTELE TALE. Dacă ești furios, explică-mi de ce.
NICK (proclamând cele ce urmează; ca și când vrea să spună asta de ani de zile): NU IUBEȘTI NIMIC.
LOUISE: Bine.
NICK: Aici te-am cerut de soție.
LOUISE: Știu.
NICK: Și tu ai acceptat.
LOUISE: Știu.
NICK: Și asta s-a-ntâmplat acum douăștrei de ani.
LOUISE: Așa este.
NICK: Și acum vrei cafea. Din mall-ul ăsta futut care e acum aici, pe ceea ce era un câmp destul de drăguț încât să ceri aici o fată de soție.
LOUISE: Îmi pare rău. Ce vrei să fac?
NICK: Aș vrea să fii un pic nostalgică! Doar un pic! Doar pentru o clipă, privește și spune A. Da. Trecerea asta dulce-amară a timpului…
LOUISE: E un mall, Nick.
NICK: Aveam de gând să te cer din nou de soție, bine? Credeam că ar fi un gest drăguț, la dracu’, chiar dacă e un mall, chiar dacă e emblema
naturii violate, Louise, aveam de gând să îngenunchez, la fel ca acum douăștrei de ani și să zic: Louise Margueritte! Vrei să te căsătorești cu
mine?! Vrei să fii soția mea?!
(pauză scurtă)
El o sărută.
SFÂRȘITUL PIESEI.
31. Géza Szőcs - Busurmanii din Crîngul de Jos (traducere de Anamaria Pop)
32. Lucian Dan Teodorovici - Audiență 0
33. Katalin Thuróczy - Cina zeilor (traducere de Anamaria Pop)
34. Ana Turos, Livia Stoica, Gabriel Sandu, Inna Cebotari, Alexandra Pâzgu – 5 din 5 piese de teatru
35. Radu Țuculescu - Bravul nostru Micșa
36. Andreea Vălean - Eu când vreau să fluier, fluier
37. András Visky - Julieta (traducere de Paul Drumaru)
38. Matei Vișniec - Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia / Istoria comunismului povestită pentru bolnavii
mintal / Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat
39. Frank Wedekind – Deșteptarea primăverii (traducere de Victor Scoradeț)
40. Charles Way – Crăiasa Zăpezii
41. Elise Wilk – Pisica verde / Avioane de hârtie
42. Antoaneta Zaharia - Jocul
Lista completă a volumelor din colecția de teatru se află la http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/10/Teatru.html. Lista completă a
volumelor publicate de Editura LiterNet se află la http://editura.liternet.ro/catalog. Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe site-ul
LiterNet pentru uz personal. Reproducerea lor pe alte siteuri sau pe alte suporturi este interzisă.