Strategii didactice folosite în perioada alfabetară.

În perioada alfabetară elevul învaţă să citească, să scrie litere, cuvinte şi propoziţii,

utilizând exclusiv metoda fonetică, analitico-sintetică.
Metoda pe care o folosim în familiarizarea elevilor cu citit-scrisul trebuie să ţină seama,
pe de o parte, de faptul că scrierea concordă, aproape exact, cu pronunţarea, deci metoda trebuie
să fie fonetică, iar, pe de altă parte, că trebuie să se pornească de la desprinderea unei propoziţii
din vorbire, să se realizeze delimitarea cuvintelor în silabe şi apoi fiecare silabă în sunete, după
care să se parcurgă drumul invers, de la sunet la silabă, cuvânt şi propoziţie, ceea ce denotă că
metoda trebuie să fie şi analitico-sintetică.
A analiza înseamnă a împărţi un întreg, în cazul nostru propoziţia, respectiv cuvintele,
în părţile lor componente, până la nivelul sunetelor, iar sinteza este operaţia inversă, de
îmbinare, reunire a acestor părţi în întregul lor.
Prin urmare, stabilirea metodei folosite în scopul familiarizării elevilor cu cititul şi
scrisul nu se face în mod arbitrar. Alegerea metodei are la bază raţiuni desprinse, în primul
rând, din particularităţile limbii române, precum şi din particularităţile psihologice ale copiilor
de 6-7 ani, în general din particularităţile psihologice ale începătorilor în ceea ce priveşte cititul
şi scrisul, prin aceasta dovedind superioritatea faţă de vechile metode de predare.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o strânsă legatură între procesul însuşirii
citirii şi cel al scrierii. Însuşirea literelor de mână şi formarea deprinderilor de scriere se face
paralel cu însuşirea literelor de tipar.
Folosirea metodei fonetice, analitico-sintetice, în vederea familiarizării elevilor cu
cititul şi scrisul, permite învingerea unor dificultăţi şi prevenirea unor greşeli care constau fie
în scriere legată a unor cuvinte, ca urmare a nediferenţierii acestora, fie în omisiuni, inversiuni,
substituiri sau adăugiri de litere ca urmare a nediferenţierii în vorbire, a sunetelor respective.
Separarea cuvintelor din vorbire reprezintă un element indispensabil citirii şi scrierii.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o participare activă şi conştientă a
elevilor la lecţie. Analiza şi sinteza elementelor fonetice care compun cuvintele şi propoziţiile
cer un efort intelectual din partea elevilor, efort care îi conduce spre conştientizarea activităţii
de învăţare.
Acestă metodă prezintă următoarele etape:
- desfăşurarea unei conversaţii după diferite suporturi, ilustraţii din manual sau alte
surse, fotografii, mulaje, diapozitive, etc.;
 - desprinderea propoziţiei în care se află un cuvânt ce conţine sunetul nou;
- stabilirea locului cuvintelor în propoziţie şi separarea cuvântului în care se află sunetul
nou;
- despărţirea cuvântului în silabe şi descoperirea sunetelor ce compun fiecare silabă;
- separarea sunetului nou;
- exemplificări de cuvinte care conţin sunetul nou aflat în poziţii diferite (pronunţia
sunetului nou);
-jocuri pentru descoperirea sunetului nou în diferite cuvinte;
- intuirea literei de tipar corespunzătoare sunetului (litera este semnul scris al sunetului);
- recunoaşterea literei în abecedar şi în diferite surse (ziare, reviste, cărţi);
- compuneri de cuvinte cu ajutorul alfabetarului;
- convorbiri pe baza ilustraţiei din manual, conducerea discuţiilor în aşa fel încât să se
asigure pronunţia corectă a cuvintelor noi care se vor întâlni în coloanele de cuvinte şi
în text;
- citirea coloanelor de cuvinte în şoaptă şi cu voce tare (pe silabe şi integral);
- desfăşurarea unei scurte convorbiri în vederea înţelegerii textului;
- citirea textului în şoaptă şi cu voce;
- citirea textului de către elevi;
- redarea conţinutului textului cu ajutorul întrebărilor;
- citirea integrală sau povestirea;
- citirea selectivă sau pe roluri;
-citirea model, de către învăţător, a coloanelor de cuvinte şi a textului, în ritmul clasei;
- conversaţia de încheiere (exerciţii de dezvoltare a exprimării).
Scrisul se relizează ca orice deprindere prin aplicarea în practică a unor cunoştinţe care
constau în reguli tehnice şi grafice. Sursele de cunoştinţe care urmează să fie aplicate în practica
scrisului sunt oferite de modelele semnelor grafice respective, însoţite de explicaţiile
învăţătorului.
Etapele lecţiei de scriere pot fi:
- intuirea literei de mână (stabilirea elementelor componente);
- scrierea model a literei pe tablă, cu explicarea fiecărei mişcări a mâinii;
- scrierea literei pe tablă de către elevi, cu explicarea fiecărei mişcări a mâinii;
- scrierea literei în aer, pe bancă(cu creion), pe podul palmei;
- exerciţii pregătitoare pentru scriere;
- scrierea literei de trei ori;
 - verificarea scrierii;
- elevii care au scris corect mai scriu trei litere, ceilalţi exersează împreună cu
învăţătoarea;
- exerciţii de scriere a literei un rând intreg, până la maxim 3 rânduri;
- scrierea cuvintelor:
a) copierea cuvintelor după modelul scris pe tablă;
b) transcrierea cu litere de mână a cuvintelor după un model scris cu litere de
tipar;
c) dictarea sau scrierea din memorie a cuvintelor;
- scrierea propoziţiilor.
Pentru cunoaşterea modului concret în care se derulează etapele procesului de învăţare
a unui sunet nou şi literei corespunzătoare, vom lua un caz particular : sunetul şi literele p (mic
de tipar), P (mare de tipar), urmărind etapele procesului învăţării sunetului şi literei respective.
- Se prezintă elevilor o planşă care înfăţişază un pelican şi se pune întrebarea: “ Ce este
acesta?” , un elev va răspunde: “ Acesta este un pelical.”
Î: “ Ce este ce ai spus tu?”
E: “ Aceasta este o propoziţie.”
După cum se constată , este vorba de separarea propoziţiei din vorbire. Această secvenţă
poate fi realizată şi pe baza unei scurte povestiri, din care se extrage propoziţia care conţine
cuvântul cu sunetul nou.
- Se repetă propoziţia în cor, apoi de către câţiva elevi, individual, după care se
analizează:
Câte cuvinte are propoziţia? (patru cuvinte)
Care sunt în ordine: primul, al doilea, al treilea, al patrulea cuvânt?( analiza)
- Se rosteşte propoziţia în întregime ( sinteza)
- Se înteabă apoi “ Care este ultimul cuvânt?” (pelican)
“Ce sunet se aude la inceputull cuvântului pelican?”( p ). In paralel cu analiza verbală
se realizează şi schema grafică, utilizând creioane colorate, cretă colorată
________________________________________ . (notarea propoziţiei)

______________ _________ _____ _________ . (delimitarea cuvintelor)

_________ (delimitarea silabelor din cuvinte)

. . . (delimitarea sunetelor în silabă)
 - Învăţătorul rosteşte clar sunetul « p ».
- Sunt puşi elevii să-l rostească individual şi se fac aprecierile de rigoare.
- Se pronunţă cu toată clasa.
- Se dau exemple de cuvinte care conţin sunetul învăţat (la începutul, în interiorul sau
la sfârşitul cuvântului): parc, copac, hop, etc.
S-a parcurs deci etapa : separarea şi studierea sunetului nou.
Se comunică elevilor că vor învăţa literele de tipar ” p” şi” P”.
- Se arată literele „p” şi ” P” de tipar, se intuiesc, se arată din ce elemente sunt formate,
se face comparaţie între litera mică şi litera mare.
- Se fac comparaţii cu alte litere învăţate.
- Se recunosc noile litere pe o planşă sau pe un afiş ( identificarea este însoţită de
pronunţia lor cu voce tare), se recunosc literele în alfabetar.
- Se discută imaginea din abecedar.
- Se compun cuvinte cu ajutorul alfabetarului decupat (ex Paula- pentru a reaminti
scrierea cu majuscule).
- Se scriu propoziţii la alfabetar (ex: Petru are un pix negru. - se insistă asupra scrierii
cu majusculă la început de propoziţie).
- Se citesc literele de tipar.
- Se citesc independent coloanele de cuvinte din abecedar (parc, Petru, Paula ); selectiv
( cuvântul care arată nume de băiat).
- Se citesc propoziţiile din manual ( independent, cu voce tare).
- Se citesc propoziţiile selectiv (propoziţia în care se arată unde se află Petru).
- Se poartă o discuţie referitoare la conţinul textului din abecedar ( Cine este Petru? Ce
are el? )
- Intuirea literei de mână .
- Scriera model pe tablă- litera “p” mic de mână .
- Scrierea literei “p” mic de mână de către elevi pe tablă, în aer, pe bancă, în podul
palmei cu explicarea fiecărei mişcări a mâinii;
- Jocuri de încălzire a mâinii (“Mişcă vântul frunzele”, “Ne jucăm cu degeţelele” etc.);
- Scrierea literei “p” mic de mână pe caiet şi verificarea scrierii;
- Scrierea cuvintelor (legarea literei noi de celelalte litere învăţate (ex: cap, pune,
copac);
- Dictare sau scriere din memorie a cuvintelor (ex: panou, plin, mapa)
 - Scrierea propoziţiilor (se insistă asupra scrierii cu majusculă la început de propoziţie,
folosirea semnelor de punctuaţie şi respectarea spaţiului dintre cuvinte).
Metoda fonetică, analitico-sintetică, specifică procesului de predare-învăţare a limbii
române la clasa I poate fi considerată un complex de metode şi procedee, care se întrepătrund
şi care dau configuraţia întregii strategii educaţionale folosite.
Metodele cele mai frecvent folosite în procesul predării-învăţării scrisului sunt cele ce
se încadrează în grupa metodelor de comunicare.
În situaţia care ne interesează îndeosebi cu prilejul analizei şi sintezei fonetice,
conversaţia angajează un sistem determinat de interacţiuni verbale învăţător-elevi, în care
aceştia din urmă ajung să “descopere”, pentru ei, că vorbirea este alcătuită din cuvinte care la
rândul lor sunt constituite din unităţi mai mici care “se rostesc printr-o singură deschidere a
gurii” şi în sfârşit se ajunge la sunet. Este cazul să ne oprim asupra acestui punct, în care fără a
renunţa total la conversaţie, se face apel la un anume fel de demonstraţie. Pentru a arăta copiilor
cum se pronunţă un sunet nou, cu ajutorul organului fonator, cum se scoate un sunet, cum
trebuie perceput auditiv, cum apare pronunţia şi percepţia auditivă a lui în cuvinte este necesară
o demonstraţie cât se poate de clară.
Drumul înapoi spre cuvântul, respectiv, propoziţia de la care s-a pornit, deci sinteza, se
parcurge apelând din nou la conversaţie, care de data aceasta este limitată la un numar mai mic
de întrebări şi răspunsuri.
În cazul învăţării unui sunet nou şi a literei corespunzatoare, demersul didactic este, în
linii mari, similar cu cel prezentat. După “demonstrarea” modului de pronunţie a sunetului
respectiv şi după recunoaşterea acestuia “se arată” modelul grafic al sunetului (litera de tipar).
De data aceasta “demonstraţia” constă doar în descrierea literei respective, prin
marcarea părţilor componente, prin compararea cu alte litere, după care tot “demonstrativ”se
folosesc litere ale alfabetului decupat cu ajutorul cărora se compun cuvinte, iar în continuare,
în aceeaşi manieră se citesc coloanele de cuvinte din abecedar.
Învăţarea unei litere de mână implică, conversaţia, dar şi demonstraţia care este mult
mai amplă. Se arată modelul literei realizat integral, pe tablă, pe mici planşe, demonstraţia fiind
însoţită de explicaţii verbale care constau în prezentarea în ansamblu a literei, apoi a fiecărui
element grafic în parte cu precizarea tuturor regulilor grafice corespunzătoare.
Exerciţiul este la fel de uzitat în procesul învăţării cititului, dar şi al scrisului, deoarece
acestea se vor constitui, în cele din urma în deprinderi care sunt de neconceput fără efectuarea
unor exerciţii sistematice.
O alta metoda prin care putem consolida literele invatate este si metoda schimba perechea.
 „Schimbă perechea”

Clasa I B
Obiectul: Limba română
Unitatea de învăţare: Alfabetul
Subiectul lecţiei: Hora literelor

Obiectivul operaţional: să-şi însuşească literele alfabetului prin joc şi să exemplifice

substantive proprii cerute de joc (nume de băieţi şi nume de fetiţe) folosind litera indicată

Metoda: Schimbă perechea: Se lucrează în perechi. Se împarte clasa în două grupe egale ca
număr de participanţi. Se dă sarcina de lucru. Fiecare pereche comunică ideile.
Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel
schimbarea partenerilor în pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre
membri colectivului. Cei din cercul interior rămân pe loc în prima parte a jocului. Se
cere elevilor din cercul exterior să dea exemple de substantive proprii (nume de
copii): nume de băieţi, care să înceapă cu literele indicate. În partea a doua a jocului,
când se face schimbul cercurilor (cel din exterior trece în interior şi invers), se cere
elevilor să dea exemple de nume de fetiţe cu literele indicate. Iată un exemplu:
 Hore
Gog a
u
Ionică
Gregoria Hortensi
Fănic a
ă
Irina
Florina
Emil Jianu

Emilia Jiji

Dore Karin
l Dorina Kati

Laurenţi
Codr Codruţa se face rocada Liliana u
uţ semicercurilor

Marius
Barb Bianca Monic
u a

locul cadrului Niculin Nicolae

Aurica
didactic a
Aure
l