NUM~RUL 1 (40) h IANUARIE 2008
50
I. Antichitate
ISTORIA RELIGIILOR
o EUGEN CIURTIN o
Argument
În aceste pagini [i de-a lungul lui
2008 propun cititorilor Ideilor în Dialog
o rubric` de istorie a religiilor. În alt
context [i în alt moment faptul n-ar
prilejui prea multe clarific`ri, pentru c`
ar putea beneficia de virtu]ile unui fun-
damental consens tacit. Dimpotriv`, mi
se pare c` propunerea necesit` câteva
avertismente prealabile, f`r` de care in-
tegritatea argumentelor pe care le voi
desf`[ura ar fi serios afectat`. Nu va fi
vorba, m` gr`besc s` spun, de o rubric`
indefinit` tematic, nici de o succesiune
incert prelungit` [i nici – atât cât ne st`
în putin]` – de ingrediente acumulate
aleator [i indecis, convergente [i
conving`toare poate doar în limita unei
asum`ri personale, destinate prea
pu]inora sau chiar unuia singur. Dim-
potriv`, dialogul e asumat: când criteri-
ile lui sunt însu[ite, beneficiile sunt in-
comparabile. Mai mult chiar: inten]ia
mea e s` deriv tocmai din dialogul glo-
bal la care am luat sau iau parte
coeficientul de relevan]` public`
r`mas` precar` întrucât beneficiile,
acolo unde exist`, nu mai sunt deloc
transferate, sau sunt eventual colpor-
tate sumar de unii care nici nu le
furnizeaz`, nici nu le st`pânesc. Indici-
ul public cu care lucreaz` inten]ia mea
e, de aceea, imaginea foarte confuz`, de-
seori galopant gre[it`, pe care a dobân-
dit-o ideea specializ`rii, a oric`rei spe-
cialit`]i, afectând considerabil [i istoria
religiilor.
Cu atât mai mult cu cât în România
contemporan` n-au ap`rut înc` insti-
tu]iile [i nici nu func]ioneaz` vreun
e[afodaj formativ consecvent [i s`n`tos
pentru studiul istoriei religiilor. În
acela[i organism cu imunitate
deficitar` [i de acelea[i boli ale vârstei
sufer` [i racordarea specializ`rii. Multe
alte bresle, confirmate de singurul
model al universit`]ii influent în cul-
tura român` – grefat rapid în a doua
jum`tate a secolului al XIX-lea, limitat
sincronizant, viciat de comunism, ilus-
trat de iner]ie [i multe alte incompe-
ten]e –, sufer` de deficien]e de comuni-
care similare [i par sortite unei irele-
van]e accentuate, invitate la dispari]ia
lent` (filologia numit` clasic`, de pild`),
ca [i când n-ar mai decanta [i dirigui
cunoa[tere [i nu ar fi destinate s`
livreze competen]`, nici s` asume sarci-
ni care sunt colective, nici s` serveasc`.
De când au receptat [ansa de a se trans-
forma din nou liber, exigent [i stimu-
lant, universit`]ile noastre au devenit
spa]ii din care cu prec`dere se pleac`.
Iar cei care au plecat au f`cut-o de prea
multe ori dispre]uind obiectiv, adic`
opunându-se propriei lor alien`ri. {i, de-
seori dintre cei mai buni, au plecat sau
pot pleca definitiv. Fracturi numeroase
de traiectorie [i anomalii care în unele
cazuri sunt definitorii pentru o întreag`
perioad` au str`puns individual, iar in-
diferen]a generalizat` nu le-a acordat
primul ajutor sociologic. Responsabili-
tatea n-a devenit o tr`s`tur` public`
româneasc`: cunoa[te]i fiecare dintre
dumneavoastr` o galerie de maturi de
la care a]i fost rezonabil îndritui]i s`
a[tepta]i mai mult` consisten]` [i o mai
serioas` adecvare. Dimpotriv`, definind
„sistemul“, n-au pierdut nici o ocazie s`
v` spun` c` au fost „învin[i de sistem“,
mizând totdeauna pe o în]elegere care
se poate converti în ceva mai apt. Ima-
ginea pe care [i-o f`cea Ioan Petru Cu-
lianu în 1991 despre enorma risip` din
ambientul românesc prime[te valori de
epitaf: prea pu]ini o contrazic valid. Mai
mult, un diagnostic atât de ferm a cerut,
ca terapeutic`, amnezia pur` [i moale.
Dar amnezia nu e o tehnic` nici m`car
pentru incurabil.
To]i cei care [i-au manifestat din
1989 încoace interesul pentru istoria re-
ligiilor au optat inevitabil pentru anam-
nez`. Tirajele c`r]ilor de istorie a religi-
ilor ale lui Mircea Eliade [i Culianu au
trecut demult de un milion de exem-
plare vândute în România. Care sunt
disciplinele umaniste care au atras un
public similar în condi]ii de întârziere,
contratimp [i contracronometru cultu-
ral ca cele contracarate de ace[ti istorici
ai religiilor – m`rturisesc c` nu [tiu. Se
poate constata apoi apari]ia primelor
instrumente publice fire[ti pentru reac-
tivarea acestor studii: credibilitatea [i
fiabilitatea unora dintre ele a fost între
timp confirmat` pretutindeni. Nu orice
disciplin` umanist` [i eventual univer-
sitar` se reg`se[te, la noi, în aceea[i
situa]ie. Fire[te, caren]ele predomin`,
îns` nimeni nu mai îndr`zne[te s` le
travesteasc` în op]iuni legitime, nici în
inevitabil. Nu le putem plasa indefinit
nici la rubrica „soart`“, pentru c` ar tre-
bui s` demitem doza de ra]ionalitate cu
care func]ion`m colectiv chiar [i când
avaria ne define[te nivelul.
Din 1997 încoace, evolu]ia Asocia]iei
române de istorie a religiilor reprezint`
cercet`torii români, atât seniorii cât [i
cei consacra]i disciplinei dup` 1989, în
principalele consor]ii savante
interna]ionale, International Association
for the History of Religions [i European As-
sociation for the Study of Religions (la a
c`ror activitate voi raporta [i ceea ce
prezint aici). Archaeus [i Studia Asiatica
(sunt în preg`tire volumele 11 [i 12, res-
pectiv 8 [i 9) public` cu consecven]`
studii de istorie a religiilor într-un cir-
cuit interna]ional, singurul din care pot
proveni azi repere. Calea de urmat –
asocierea, periodicul, publicarea în
limbi de circula]ie [i colaborarea inter-
na]ional` – s-a dovedit just` (de altfel, a
[i fost în câteva rânduri imitat`). Aso-
cia]ia preg`te[te, în colaborare cu mai
multe institu]ii [i edituri europene,
Actele Congresului european de la
Bucure[ti din septembrie 2006. A fost
necesar s` descoperim împreun` vor-
texul problematic care impune, dac`
sunt solidare, constatarea rezonabil`,
proiectul temeinic [i sus]inut, transfor-
marea inevitabil`. La aceasta s-au rapor-
tat to]i cei care au pledat mai recent
pentru institu]ii, [i a fost rostul tuturor
s` o fac` în cadrul Congresului. Tocmai
pentru c` un congres cu asemenea
reprezentare [i miz` apare în doar dou`
moduri: fie se sprijin` pe elocven]a pu-
blic` a unor catedre universitare [i insti-
tute de cercetare (precum cele europene
care ni s-au al`turat), fie impune rapid
fondarea lor. Numai amnezia de care
vorbeam poate imagina malign o alt`
perspectiv`. De aceea, Asocia]ia a avut
ini]iativa de a propune fondarea unei
catedre [i a unui masterat, precum [i a
unui Institut de istorie a religiilor care,
sub egida Academiei Române, ar alinia
cercetarea prezent` la o problematic`
receptat` ca esen]ial` în toate univer-
sit`]ile [i academiile lumii. E momentul
în care ne afl`m acum. De felul în care
se va solda el depind mult mai multe
decât poate con]ine o singur` rubric`.
Voi încerca, a[adar, s` acumulez aici,
într-o ordine satisf`c`toare, expuneri
avertizate ale câtorva teme majore care
predomin` în istoria religiilor azi [i care
posed`, în fapt, o relevan]` cultural`
larg`. Voi exemplifica minim [i voi l`sa
deoparte întreaga arm`tur` erudit` a ar-
gumentelor: dac` e adev`rat c` nici o
demonstra]ie [i nici o descoperire nu
sunt posibile în afara erudi]iei – iar de-
spre erudi]ia istoricilor religiilor va tre-
bui scris –, o divulgare fluent` se poate
totu[i dispensa de austerit`]ile ei. Înda-
torat suficient epocilor în care scrierea
unei c`r]i presupunea traversarea com-
plet` a realului elaborat` într-un mod
unic, dar observând, aproape pretutin-
deni în jur, cum facilitatea devine o a
doua natur`, cum îns`ilarea [i celelalte
confec]ii exorabile smulg din oricare
templa serena cu prec`dere m`run]i[ [i
prip`, îmi e indiferent dac` cele zece
sau dou`sprezece episoade pe care le
ve]i citi aici vor constitui o Introducere
în istoria religiilor, fie ea [i prima com-
pus` în primul rând [i direct pentru
publicul cititor de limba român`. E
drept c` ne afl`m înc` înainte de un ast-
fel de moment elementar. Minime ele-
mente dintr-o astfel de Introducere vor
fi, neîndoios, inevitabile, dar nu vor
primá. Sunt apoi consternat s` constat
c` oricine, tân`r sau nu, care nu opteaz`
definit pentru distribu]ia genurilor în
expresia scris`, care nu are, mult mai
grav, acces la o diversitate corect rân-
duit` de instrumente, producând în-
crez`tor [i debil o singur` specie de text
[i nepublicând, de altfel, decât în ori-
zontul ba[tinei, e considerat totu[i es-
eist, iar produc]iunile sale cotate de-a
valma la o rubric`-sac de „eseuri“. Nu
cred c` genul eseului merit` asemenea
tratament, nici mediocritatea asemenea
promovare vag`.
Un prim volet e consacrat Anti-
chit`]ii redescoperite de istoria religi-
ilor, [i asta din mai multe ra]iuni. Exist`
azi istorici ai religiilor dintre cei mai
preg`ti]i [i mai creativi – precum
Jonathan Z. Smith, Giovanni Casadio
sau Philippe Borgeaud – care consider`
c` preistoria [i chiar originea acestor
studii e de reg`sit printre autorii clasici
ai Antichit`]ii mediteraneene [i c` nu
exist` hiatus profund între studiul
general [i comparat al istoriei religioase
din vremea lui Plutarh sau Proclos [i pe-
rioada în care disciplina s-a autono-
mizat, [i-a c`p`tat un profil ferm [i în
cele din urm` a trecut – în fiecare din
centrele culturale definite de univer-
sit`]i [i academii – la etapa prodigioas`
a institu]ionaliz`rii. Îmi r`mâne s` sper,
atât cât e permis, c` argumentul e
suficient consolidat [i c` liniile sale
generale vor putea mobiliza sistematic,
de-a lungul acestui foileton, mul]i alia]i
conving`tori.
Antichit`]i reunite
1. Expansiunea cronologiei. Cu un
sfert de mileniu în urm`, Joseph
Deguignes (1721–1800), elev al sino-
logului Fourmont, ajuns profesor de
siriac` la Collège de France, tip`rea cele
patru tomuri din L’Histoire générale des
Huns, des Turcs, des Mongols, et des autres
Tartares occidentaux, avant et depuis Jésus-
Christ et jusqu’à présent. Deguignes face
parte dintre savan]ii pentru care studiul
cronologiilor comparate stabilea o
metod` ferm` [i adâncea o perspectiv`
nepartizan` în studiul civiliza]iilor.
Citind, analizând [i publicând pentru
prima dat` documente asiatice în nu-
meroase limbi imperfect studiate în Eu-
ropa, Deguignes a descoperit, dincolo
de inevitabila marj` de eroare, virtu]ile
compara]iei neutre [i încadrarea timpu-
lui istoric într-un singur organism. Fa]`
de opera lui, sinteza lui Toynbee e un
mo[tenitor direct. Într-un articol cele-
bru din memoriile Académie des In-
scriptions et Belles-Lettres, avea s`
demonstreze c` acel Sandracottos al
surselor grece[ti referitoare la
expedi]iile lui Alexandru în Asia e Can-
dragupta, „împ`rat“ indian al dinastiei
Maurya, [i îi va stabili cronologia [i suc-
cesiunea. Descoperirea a introdus India
veche într-o istorie global` [i a luminat
 NUM~RUL 1 (40) h IANUARIE 2008
concordan]ele efective care irigau via]a
lumii vechi. Acela[i timp putea fi per-
ceput pentru tot mai multe meridiane.
Sunt mul]i cei care îl ignor` pe
Deguignes, de[i el nu e condamnat la
asta individual, ci – spune incultura [i
fac ecou prodigioasele ei rubedenii –
împreun` cu secolul, cu epoca, cu stilul
ei, a[adar cu o întreag` bibliotec`. Cu
atât mai r`u pentru Deguignes, cu atât
mai r`u pentru ei, cu atât mai r`u pen-
tru noi. E îns` de sondat albia cea mai
larg` în care î[i plasa vechiul înv`]at
francez descoperirea. Nu atât cum a fost
tratat`, a[adar, descoperirea în detaliul
ei auster [i pre]ios, cât cum a fost
calificat` profesional [i situat` cultural
cunoa[terea la care îndrept`]e[te o
asemenea expertiz`. Rezolvarea ecua]iei
Sandracottos = Candragupta, pe a c`rei
fiabilitate sprijinim în bun` m`sur` azi
în]elegerea sincronicit`]ii dintre anti-
chit`]ile europene [i asiatice, a prilejuit
un moment de ruptur`. A despica, fie [i
conven]ional, o prea mare mass` de tre-
cut presupune opera]iunea periodiz`rii,
cople[itor de responsabil`, misterioas`
în cele din urm`. Toate tradi]iile inte-
lectuale de la care se revendic` azi isto-
ria religiilor con]in nenum`rate
episoade prin care un spa]iu religios
dep`rtat [i considerat marginal a prins
cadranul canonic al unei istorii univer-
sale, ai c`rei mae[tri au polemizat gene-
ra]ii în [ir cu privire la anul exact [i du-
rata potopului biblic, sau al aceluia
descris de mitologiile indiene.
2. Tezaurul de Antic [i trecutul-forte.
Consecin]ele reunirii atâtor trecuturi a
reclamat repozi]ionarea discret` a
no]iunii de „antichitate“. Forma]i prin
adâncirea canonului greco-latin,
erudi]ii care au declan[at explorarea is-
toriei religiilor i-au c`utat scrisorile de
noble]e [i au reg`sit, acolo unde câteo-
dat` se a[teptau mai pu]in, vechimi
nelini[titoare [i antichit`]i alterne.
Când definim azi Antichitatea ne
gândim înc` exclusiv la greci, sau la Im-
periul Roman, la limbile [i religiile lor
[i, de fapt, la propria noastr` genealogie.
Pentru a o rediscuta s-au acumulat între
timp suficiente argumente – cu ele ope-
reaz` fiecare istoric al religiilor care se
consacr` studiului unei antichit`]i [i lu-
creaz`, a[adar, asupra fundamentelor.
No]iunea de antichitate a definit
epoca (sau mai degrab` un ansamblu de
epoci) [i nu se îngrijea de dispozi]ia sa
geografic`. A le califica anticilor timpul
– ca antic – era suficient: geografia era
deja (perceput` ca) omogen`, harta era
deja întregit`. Componentele dezirabile
pentru a stabiliza originile erau de la
sine selectate [i nu mai includeau, cel
pu]in pentru o lung` perioad` de timp,
nici un fel de descoperire sau, mai grav,
nici un fel de cercetare. Cum patrimo-
niul precursor declan[eaz` convenabil
identitate doar fiind atent selectat, dup`
ce selec]ia [i-a ar`tat roadele au disp`rut
ra]iunile intransigen]ei, geloziei sau
ignor`rii. Trecutului-etalon al „Antichi-
t`]ii clasice“ îi vor urma trecuturi subal-
terne, privite în principal ca f`r`
leg`tur` unele cu altele, în neorân-
duiala elastic` a unei providen]e de care
istoricul nu se poate ocupa. În pofida di-
versit`]ii inepuizabile [i a frag-
ment`rilor benefice ale Lumii Vechi, de
îndat` ce a fost concurat` de alte Lumi,
Antichitatea ren`scut` la scar` plane-
tar` s-a autodefinit ca singurul conti-
nent temporal existent: restul timpului
– cu prezenturi [i mai ales trecuturi din
ce în ce mai diverse [i unificabile – a
p`rut un arhipelag traversabil [i, în cele
din urm`, anexabil numai prin longi-
tudinea-forte a definirii timpului ca is-
torie. Descoperirea Troiei [i inventarea
meridianului Zero, dou` figuri tempo-
rale aproape suprapuse, definesc în
replic` nu o istorie, ci limitele acceptate
ale unei geografii, singura geografie de-
cupat` identitar. Ca [i na[terea tezauru-
lui de Antic la dispozi]ia Occidentului
european, longitudinea se va stabili cu
concursul direct, cu aprobarea figurii
Imperiului. Greenwich e, în fond, cel
mai de seam` vestigiu func]ional al
epocii victoriene.
Silen]ios [i zguduitor, orice
bun antic elocvent în afara
Europei [i a m`rii sale fonda-
toare a fost învecinat nu cu
cel mai just [i eficient
canon, ci cu culturile
moarte, cu civiliza]iile
disp`rute. Pozi]ia Egiptului
egiptean, adic` african, e
atât de gr`itoare. A inven-
ta fleacuri precum
scrisul, hârtia sau
lingvistica e, desig-
ur, eventual re-
marcabil, dar au
vreun drept
Masc` de bronz a lui Śiva © Cabinet des Médailles, Bibliothèque Nationale, Paris
Sumerul, China sau India, cu mileniile
lor care preced adolescen]a european`,
s` concureze eficace la marea burs` a
trecutului-forte? Per[ii pentru greci?
Ni[te barbari. Grecii pentru indieni?
Ni[te barbari (mleccha) de asemenea. {i
totu[i, dincolo de r`zboaie, s-au adresat
unii altora [i au evoluat împreun`. S-au
vizitat [i [i-au scris deseori, au împru-
mutat unii de la al]ii, iar consecven]a
prezentului lor comun ne oblig` s`-i
lu`m în seam` m`car tot atât cât
în]elegem de ce Alexandru [i-a dorit Asia,
pe care avea s` o presare cu ora[ele sale.
Totul comunica, în sensul deplin al cu-
vântului [i f`r` a mobila tehnologic
apeten]a pentru comunicare. Or, pentru
noi, expeditorii sunt într-o epoc`, iar des-
tinatarii într-o geografie: unii emit de
undeva anume, al]ii recep]ioneaz` la
un anumit moment, [i invers. Geografia
nu conteaz` (pentru c` e marginal`),
dar epoca, ea, da (pentru c` numai ea
distribuie sensul centralit`]ii [i dis-
tribuie semnifica]ii). Dotat cu o labo-
rioas` intermediaritate, nici Evul Mediu
nu mai e mediu în sensul definirii sale
ini]iale: în sens strict [i celelalte epoci
sunt medii. E ciudat.
3. „Rena[terea oriental`“: a c`rei
Antichit`]i? Descoperirile orientali[ti-
lor occidentali care îi urmau lui
Deguignes [i mai ales lui Anquetil-
Duperron au agravat in-
certitudinea benefic` a di-
mensiunilor Antichit`]ii
euro-afro-asiatice. A[a
numai am putut afla cum,
la grani]a occidental` a
imperiului s`u, Asoka s-a
gr`bit s`-[i graveze
edictele în limbi pre-
cum greaca [i aramaica,
dup` ce împânzise sub-
continentul indian cu
m`rturia voca]iei
politice indiene.
Nu putea fi vor-
ba de latin`, în
vremea sa –
altminteri, ar fi adoptat-o cu siguran]`.
Posesor al unui imperiu mai întins
decât „Europa“ clasici[tilor, a intuit c` o
civiliza]ie [i un mesaj universal – ne
situ`m în sec. IV a. Chr. – nu mai pot fi
redactate într-o singur` limb`; nici
m`car în câteva. Trebuia exprimat în
toate limbile vremii sale, o perioad` pe
care manualele o trec grav la „India
antic`“ [i o despart riguros de „Antichi-
tatea clasic`“, chiar dac` É. Benveniste [i
Louis Robert apreciau greaca
inscrip]iilor indiene din actualul Afgan-
istan.
Reluând puternica metafor` a
Rena[terii orientale lansat` de Quinet,
Alfred Foucher, arheolog indianist
51
c`ruia îi dator`m priorit`]i f`r` num`r
în studiul artei religioase buddhiste,
scria la moartea lui Sylvain Lévi: „dans
le creuset où les orientalistes d’aujour-
d’hui jettent à pleine main l’héritage ac-
ISTORIA RELIGIILOR
cumulé des sagesses indienne et chi-
noise, s’élabore également la formule
d’une nouvelle civilisation ; et celle-ci
ne sera plus seulement méditer-
ranéenne, européenne ou américaine:
elle sera mondiale ou ne sera pas. C’est
par ce biais inattendu que leur rôle d’ex-
térieur si livresque, s’apparente, tout
impondérable qu’il est, à celui des
autres unificateurs de la planète,
perceurs d’isthmes ou constructeurs de
ponts – sans oublier les ponts mou-
vants que sont les navires et les ponts
volants que sont en passe de devenir les
avions. (…) La tâche des philologues, de-
structeurs de préjugés, n’apparaît pas en
cette affaire moins urgente que celle des
ingénieurs, supprimeurs d’obstacles“1.
Coresponden]a acestor doi gigan]i,
p`strat` în arhivele lor pariziene, e
încânt`tor de precis` atunci când îi
adres`m întrebarea: între astfel de
c`rturari, cum se suprim` in concreto
asemenea obstacole?
O „a doua Rena[tere“ nu a mai avut
loc nu pentru c` noile lumi descoperite
de Occident nu ar fi fost la în`l]imea
Antichit`]ii greco-latine, nici pentru c`
ele nu au fost asimilate mai întâi de
„creatori“, fiind în schimb ilustrate de
„filologi“. Dihotomia spune multe de-
spre capacitatea noastr` de (dez)inte-
grare [i e, între altele, fals`. O „a doua
Rena[tere“ nu a mai avut loc pentru c`
antichitatea altern` primei, singurei
Rena[teri saturate nu a fost constituit`:
nu a fost reperat`, nu a fost studiat`, nu
a fost adâncit` [i nici considerat`
dintr-un unic punct de vedere, stabilit
consensual [i sprijinit adecvat, f`r` hia-
tus. Ce poate rena[te dac` antichitatea
fondatoare nu-[i prezint` certificatul de
na[tere? Dar problema îns`[i a „celei
de-a doua Rena[teri“ a fost incomplet
în]eleas`, iar prezentul celor implica]i
în descoperirea pas cu pas a altor trecu-
turi a r`mas captiv prezentului lor cul-
tural.
A reduce Antichitatea la Mediterana
e unul din modurile de a sparge
omogenitatea timpului, perceput în-
deob[te ca puternic reliefat. Dar un alt
mod de a sparge o aceea[i omogenitate
e, azi, contestarea acid` a rolului Eu-
ropei, dizolvat între colonialisme fu-
neste, înc` demn doar pentru c` se
poate ru[ina inclusiv de victorii. Cele
dou` opera]ii seam`n` prea bine ca s`
nu fie, mai devreme sau mai târziu, re-
cunoscute în convergen]a lor: versiunea
restrâns` a Antichit`]ii clasice [i ide-
ologiile care se hr`nesc cu depatrimo-
nializarea culturii europene sunt înru-
dite. A pará nefastul ultimelor se asocia-
z` deja cu altoirea vechiului concept de
„antic“. Ea e elaborat` azi mai ales de
acei savan]i care pot survola compara-
tiv cea mai veche istorie religioas` a Eu-
ropei [i a Asiei. Tr`im într-o lume
[tiin]ific` abundent` în metodologii, [i
totu[i ni se spune pu]in despre aceast`
posibil` reunire.
l
1 Alfred Foucher, „Lettres sur Sylvain
Lévi“, Bulletin de la Maison franco-japonaise,
Tokyo, vol. 8 (1937), nos. 2–4, pp. 22–28, aici
pp. 26–27. j