Sunteți pe pagina 1din 23

76.

Limfocitele T – origine, evolutie, tipuri, functii:

majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din


care 2/3 sunt CD4+ iar 1/3 sunt CD8+. Sunt localizate la niv
org limf secundare in zonespeciale: zona precorticala a gg,
mansonul limf din jurul arterelor centrale splenice. Cea mai
imp fct: inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune
specifice la antigene, prin recunoastrea unor peptide
antigenice legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe,
maduva osoasa si timus. De la celula stem hematopoietica
multipotenta (CD34+, CD38-), o prima diferentiere probabila
se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte) comuna limf
T si B cu fenotipul CD34+, CD45RA+, CD10+. Ulterior apare
protimocitul capabil sa paraseasca MRH si sa se cantoneze in
corticala subcapsulara a timusului.. in timpul maturarii doar
1-2% din celule ajung LT mature, restul sunt fagocitate de
macrofage. Activarea unui LT specific se face printr-o dubla
actiune: contact cel-cel cu o cel prez de Ag; stimularea d
catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul
produce el insusi IL-2 si lantul alfa al receptorului IL-2,
mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper – este un veritabil „mesager”
orientand imunit catre RIC sau RIU. T- citotoxic se refera in
pp la LT CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele
LT CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima
molecule HLA I in timp c CD4+ nu poate liza decat cel c
exprima HLA II. LT inductoare ale hipersensibilitatii
intarziate: cele acre secreta IL-2 si in acelasi timp IFN-
gamma, activatoare pt alte LT, NK si macrofage. LT
supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.

77. Limfocitele B – origine, evolutie, tipuri, functii:


Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din
foliculii limf, gangl si splina. Rolul lor esential este sinteza d
Ac, in contextul imun umor spec. Ele provin la om si la
mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+, CD38-) ale
progenitorilor limfoizi. LB paraseste maduva si trece in
zonele B din organele limfoide secundare. Prez markerid e
supraf sepcifici CD19 si CD20 si CD10. LB abia migrat in cel
limf sec se numeste naiv (virgin) si are urm caract: -exprima
Igm si IgD membranare; -exprima R pt IL-1 si Il-4; - expr rec
pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca
PWM. Transformaera unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in
plasmocit necesita interventia secventiala a unei serii de
citokine. Lb se dif progresiv intr-un limfoblast
(imunoblast)secretant de IgM, sub act unor citochine are loc
comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu
se transf in plasmocite ci persista k Lb de memorie. Are 2
fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2. secretia
imunoglobulinelor.
78.Sistemul mononuclear – origine, tipuri de cel,
functii:
Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in
imunologie, prin interv lor in imun naturala, in prezentarea
antigenica si in react imuna specifica. Macrofagele exista in
toate tesuturile. Se form in maduva osoasa hematogena,
dintr-un precursor comun monoblast-mieloblast, cand devin
mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain
sange 6-8 ore dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume
dif si au fct dif: histiocite in t conj, celule microgliale in t
nervos, osteoclaste, macrofage alveolare pulmonare,
macrofage peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat,
macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in maduva osoasa si
timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele
dendritice, care pot avea la randul lor o capacit de fagocit
fata d L apoptotice)
79.Granulocitele – tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si
in imunitatea specifica datorita recept proprii pt Ig si
complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc
lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor fagocitara este
limitata. Granulele lor contin produsi toxici pt diversi paraziti,
pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care
inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite
 procesul inflamator + migrarea leucocitelor la focarul
infectios. Bazofilele: au rol in reactia de hipersensibilitate
mediata umoral.

80.Sistemul complement – definitie, elem


componente, roluri si efecte biologice:
Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii
umorale si respectiv unul dintre elem import ale reactiei
imune survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct esentiale:
1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2. eliminarea
complexelor imune; 3. regalrea fiziologica a rasp imun. Poate
aeva si efecte daunatoare. Cuprinde circa 30 de comp
plasmatice si celulare. S-au descris 2 cai de activare , una
numita clasica, iar cealalta alternativa, care converg spre
C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre subst
activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare
comuna, implicand ultimele componente ale sistemului
cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib,
reglatoare precum si rec pt complement. Aceste comp se
gasesc fie in plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod
curent sist compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare
componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi
urmata d o litera c semnifica o subdiviziune.

81. Calea clasica de activare a complementului:


Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a
declansa activarea lor este necesar un stimul, pt calea
clasica pct de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde
Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand subclaselor IgG1, IgG2
sau IgG3. compl poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol
IgG apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul
unor molecule IgG agregate. In mod asemanator calea
clasica poate fi activata si de microorganisme sau dif subst
chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei HIV,
complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin
urm proteine: C1 – compl plurimolec form din C1q, 2* C1r,
2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ
serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2. C4 – fragmentat
in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga prin
fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite celule 
complexul C1-C4b notat p scurt C14b. C2 – clivata in C2b
(mol mica cu activ d tip kinina) C2b mol mare care se leaga
de str tinta. Ansamblul necesita Mg si formeaza C3
convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si
comp C1 pot lipsi fara a stopa activarea) C3 – este clivata
in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate
anafilactoida si chinmiotactica, C3b se fix pe str tinta
printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din celula
acceptoare.

82. Calea alternativa de activare a complementului:


Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului
contra unui agent patogen, inaintea constituirii rasp imun.
Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme,
dar si de substante neimune, precum: bacterii gram + sau -,
virusuri, fungi, paraziti, diverse substante: endotoxine
bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten,
hemoglobina, prafuri, unele prod de contrast utiliz in
radiologie. Calea alternativa poate fi activata de complexe
imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii alternative
cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt
formate in permanenta mici cant de C3b  se fixeaza pe pe
supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor
infectate sau alterate). C3b actioneaza asupra factorului B
– este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez Mg
constituie C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol
d C3 in C3b. Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-
convertaza (C3bBb)n. Factorul D – este sub forma activa in
ser inainte de activarea C, cliveaza factorul B  faciliteaza
formarea C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii
calsice si alternative realiz o bucla de amplificare, care
permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b
astfel incat C3b sa opsonizeze peretele bacterian.

83.Interleukinele – origine, tipuri, efecte:


Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate
moleculara mica 8-70 kDa, cel mai frecvent sunt sintetizate
de celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori
asupra altor celule sau asupra lor insusi, la doze de ordinul
pico sau nanogramelor. Citokinele actioneaza datorita
prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti
uneori p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect
autocrin) sau p alte celule. TIPURI: Citochine pro-
inflamatorii: TNF α si TNF β (tumor necrosis factor) TNF α
este sintet de monocite/ macrofage in special – activ
antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF β produs d LT
activate si NK are act identice cu TNF α, actionand p aceiasi
rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt produse
de numeroase celule: APC, LT, LB, celule endoteliale
vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale. Citokine cu
activ anti-virala si anti-proliferativa: IFN α si IFN β, IFN
α este produs de monocite si cel hematopoietice iar IFN β de
celule d tipul fibroblastilor si cel endotel. Stimul cel NK, cresc
expresiv molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre
monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza IFNγ.
Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT
CD4 transforma cel NK in LAK (limphokine activated killer
cells) antreneaza prolif LB. IFN γ prod de LTh1 si cel NK, rol
pp activarea macrofagelor cu producere pecii reactive de
O2. Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si
unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si
subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13.
Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi
membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez o activitate
chemotactica fata de limfocite, monocite si eozinofile.
Hematopoietine: SCF(stem cell factor) si IL-3 sau multi-CSF
(multi-colony stimulating factor).

84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:


85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine,
in rasp imun:
86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce
intervin in RI:

87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint


de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza
fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele prezentatoare
de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de
LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si
etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu
interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II,
molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si
direct in cazul antig timoindependente de origine
polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in
activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si
creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In
acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23,
CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a
LB activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta
faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in
celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta
procesul de maturare iar diferite interleukine permit
orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de
Ac.

88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in


raspunsul imun:

89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici


principale:
Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu
exista ac specifici impotriva acestuia la primul contact cu
acesta se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele
caracteristici: latenta – perioada scursa de la contactul cu
ag pana la aparitia primilor Ac (5-15 zile) natura Ac: primii
care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor
creste in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista
sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa
administrarea unor doze reduse de Ag, latenta este
redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG diferenta dintre cele
doua rasp este datorata prezentei LB de memorie

90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:


Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate
sau inactive sau fractiuni de microorganisme in vederea
stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru
prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este definita
drept o metoda profilactica care urmareste crearea
rezistentei specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu
stimularea rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile
de vaccinare se vor avea in vedere mai multe ascpecte
incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau
imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in
timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei de cazuri
noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind
deja infectata in mom inocularii.

91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:


In functie de infectia care se doreste a fi prevenita
vaccinurile pot fi bacteriene sau virale. /// In functie de
modul de preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii ,
atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau chimici. Ex BCG,
hepatiti - vaccinuri subunitare preparate prin inginerie
genetica au un grad superior de siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si
absorbite pe suport mineral (DTP, DT, ADPA, atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: -
vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.
92.Descrieti schematic structura unei molecule de
imunoglobulina:
Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi
frele identice si 2 lanturi usoare identice legate intre ele prin
punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul
IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si usor. Fab =
prima jumatate a lantului greu + intregul lant usor legate
intre ele printr-o punte disulfurica. F(ab’) 2: constituie un
fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri
d legare. Fc: jumatatile terminale ale celor 2 lanturi grele
unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama. pFc’:
inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu.
Fd: coresp primei parti a lantului greu. Fv: corespunde
partilor variabile ale lantului greu si usor.

93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1
si IgA2
IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )

94. IgM si IgG, structura, rol:


IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str
monomerica si se termina prin aa 556-597, cuprinzand in
mod particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa
intracitopl. Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2
lanturi Igα si 2 Igβ, ansamblul foemand BCR (B cell receptor).
IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil
VH, 4 domenii constante C μ1 – C μ2 si un proc ridicat de
hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un pentamer cu
un prim inel al puntii disulf la sf lu C μ3, un al 2-lea la
terminarea lui C μ4 si un lant J (joining chain). Masa mol f
mare (970.000 D), cu un coef de sedimentare de 19 S. Conc
serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d IgG cu str
asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie facand
IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct pt lantul greu, si un
proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de
ordinul 11g/l din care IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si
IgG4=4%.

95.IgA si IgE, structura,rol:


IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se
gaseste k monomer (GM 160.000, 7 S) sau ca dimer sau
trimer, ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2
are o str originala. Lanturile usoare unite intre ele printr-o
punte disulfurica nu sunt legate printr-o leg covalenta cu
lanturile grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau
secretorie cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este
d 400 de mii, coef de sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2
unitati d IgA unite printr-un lant J. IgE desi conc lor serica
este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le
confera un rol important in hipersensibilitatea de tip imediat.
Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii confera
masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG,
IgE se fix pe rec prin interm domeniilor C ε2 si C ε3.

96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:


Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta
specific de catre sistemul imun, mai exact este o substanta
capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa
fie recunoscuta de catre sist imun(specificitate). Heptena =
un antigen incomplet, are specificitate dar nu are
imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale
sist imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa,
saruri min, uree sau comune majoritatii speciilor k: AG,
creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt Ag. Pe de
alta parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni),
responsabile de a[paritia alergiei sau medicamentele pot
deveni Ag daca se asociaa cu macromol.

97.Antigenele, factori de care depinde


imunogenicitatea:
1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat
mai indepartata) fata d str proprii. 2. Greutatea molec cat
mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp
imun dupa cuplarea cu o prot carrier. 3.str chimica cat mai
complexa. 4. doza d antigen, calea de admin, momentul
admin. 5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al
in cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei care
urmeaza sa reactioneze fata de resp Ag.

98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:


Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii
determinante de p supr antigenului (epitop = o
proeminenta) cu situsul de combinare de pe supr Ac
(paratop = o adancitura). Prpr principale: specificitatea si
reversibilitatea.
Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de
Ac si depinde in mod direc de cantitatea si afinitatea Ac.
Reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune
primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.
Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea
primara. Datorita faptului ca Ag poate avea mai multi epitopi
iar Ag are minim 2 paratopi, complexele primare mici
solubile interactoneaza intre ele formand complexe
secundare, produsul final finnd o reatea 3d insolubila. Pot fi
evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic
si izotopic.
99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl,
utilizari:
Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand
complexe ag-ac care vor precipita atunci cand ag si ac se
gasesc in anumite proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este
foarte utila pentru a demonstra prezenta sau absenta
precipitatului in functie de concentratiile relative de ag si ac.
Reactia de precip in inel punearea in contact a Ag si Ac astfel
incat sa nu se amesrece, R va apaera la interfata dintre Ag si
Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia de
precipitare in tub capilar: a fost fol pt evid prezentei
proteinei C reactive dozajul nefelometric: se formeaza
complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si dispersia
luminii direct prop cu concentratia Ag sau Accu ajutorul unui
nefelometru se masoare difractia razelor luminoase c trec
prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d
etalonare. Folosit frecvent.

100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:


- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va
duce la vizualizarea reactiei ag-ac printr-un arc/linie de
precipitare
Imunodifuzia radiala simpla – mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de
cercetat intr-un gel care contine o cantitate constanta de
anticorpi, determinand aparitia unui cerc de preciitare al
carui diametru este direct proportional cu cantitatea de ag
din proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care
exista o cantitate constanta de anticorpi specifici in functie
de ag ce trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca
3mm in care se pune serul de cercetat. Se tine 10 min pe
masa si apoi 48h la 37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia
dubla radiara se bazeaza pe difuzia ag-ac unul spre celalalt
in gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur In mijloc se
pune ag iar in poz 1 si 4 martorii Imunoelectroforeza: se
realiz separearea electroforetica a prot in mediu gelozat,
apoi o imunodifuzie dubla cu antiser corespunzator.
Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care
deplasarea Ag fata de Ac este eccelerata d un cp electric 
reactie mai rapida si mai sensibila.
101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:
In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara.
Rc de aglutinare consta in rc ac cu ag de pe suprafata unor
particule (bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea
acestora prin scaderea fortelor electrostatice de repulsie
intre particule si formarea unor punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor
particule de catre ac specifici. Se poate utiliza pt
identificarea enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii
formolate, latex) sau naturale sunt incarcate in vitrocu ag
sau ac si sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente
din proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate
cu ag dupa ce in prealabil ac reactioneaza cu ag
corespundent. Se utilizeaza de ex pentru decelarea
mioglobinei sauin diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a
reactiei. Dispozitivul are 2 compartimente, partea in care se
introduc reactivii (superior) si o coloana situata inferior plina
cu microparticule de sticla. Dupa introducerea hematiilor si a
serului de cercetat si incubarea acestora dispozitivul este
centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va putea fi
vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc – se va
vizualiza in portiunea inferioara coloanei.

102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape,


utiliz, exemple:
Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe
complexul imun ag-ac. In prima faza a reactiei se introduce
serul de cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata
de ag cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat de
fixarea C care se va activa pe calea clasica si nu va mai fi
disponibil pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator
(hematii + ac antihematici). In cazul in care serul de cercetat
nu contin ac specifici atunci nu va mai avea loc formarea
unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie a
sist hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va
liza, hemoliza fiind observabila cu ochiul liber.

103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri,


exemple:
In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care
poate fi blocata prin cuplarea cu ac specific. Neutralizarea
efectului biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in
care determinantul pt toxicitate sau pt activitatea
enzimatica respectiva este acelasi cu determinantul
antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea
corynebacterium diphterae, clostridium botulinium, diag
serologic: ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT,
ATPA, ADPA

104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de


marcare, utiliari:
in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand
avantajul unei mari sensibilitati, sunt automatizate, si
adaptabile la toate testarile utile in toate disciplinele
medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda
parkeri de suprafata pot fi identif printr-o tehnica directa sau
indirecta care utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat
de fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat este aplicat
direct p preparatul care contine Ag (Bordetella Pertussis,
Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli).
Imunofl indirecta: identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p
un suport solid si este pus in contact cu produsul in care se
suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare se vor
folosi Ac anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic
sifilis, legionelozei, pneumoniei aticice cu Clamydia
pneumoniae). Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe capac
Ag din lich biologice de a reduce interactiunea Ag
radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific. Se repr
grafic procentul Ag radiomarcat – Ac specific, in fct de cantit
d ag neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba
standard pe baza careia se va determina conc necunoscuta
de Ag. Analiza imunoenzimatica: utilizeaza marcarea cu
diferite enzime (ex. Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag, Ac
sau Ac anti-Ig, activitatea enzimatica determinandu-se
printr-o R d culoare, detectata prin citire la
spectrofotometru. Cea mai cunoscuta R I-E este
ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).

105. Hipersensibilitatea – definitie, tipuri, exemple:


R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau
celule tunorale, inainte de a fi o reactie patologica d tipul
hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o
stare de reactivitate crescuta a organismului, pe baza uniu
mecanism imunologic, indusa de expunerea la anumite str
antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct
sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul
declansator, cu acelasi Ag care a fost impl in contct
sensibilizant. Se poate clasifica in fct de tipul d rasp imun in:
HS mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si Ac)
- HS de tip I (anafilactica, atopica), cum se inregistreaza in
cazul socului nafilactic, edemului Quincke, conjunctivitelor,
rinitelor alergice, astm alergic, urticariei - HS de tip II
(citotoxica) asa cum se intampla in liza celulara prin Ac,
complement dependenta say citotoxicitarea anticorp
dependenta, complement independenta. – HS de tip III
(prin complexe Ag-Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius,
boala serului, boal plamanului d efermier, glomerulonefrita
extraembrionara, lupus eritematos diseminat,
glomerulonefrita si periarterita poststreptococica). HS
mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si citokinele) ex.
HS tuberculinica sau in testarile intradermice care utilizeaza
lepromina, candidina Histoplasmina, tricofitina si multe
infectii virale.

106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de


manifestare:
Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag
variate: toxine, proteine, medicamente. Anticorpii anafilactici
(reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe rec
specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor. Activarea
bazofilelor sau mastocitelo r se realiz prin mec mediate
imun si necesita prez unui mesager secund intracelular (Ca
sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de reactii
biochimice. Manifestari clinice mai importante: - soc
anafilactic = manifestat prin colaps cardio-vasc si
bronchospasm, cu gravitate variabila. –edemul Quincke
care cuprinde fata, gura si uneori faringele, laringele 
asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate: mucoasa
oculara, erspiratorie ( polen, acarieni, praf de casa, spori
de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite, eczema
atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de
alergie la anumite alimente).

107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala


serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza
in tesuturi apare conceptul de Ag in situ.dupa ce compl imun
se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se
initiaza o cascada d evenimente: activarea compl si a fact
anafilactoizi chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile,
care produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de
trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta:
inaintea apritiei antibiot, multe boli infect erau tratate prin
inject de der de cal hiperimunizat  boal serica suferita d
unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului
cronica. Alte exemple: boala plamanului d fermier,
glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos
diseminat, glomerulonefrita si periarterita poststreptococica.

108. Hipersensibilitatea de tip IV – mecanism,


evidentiere, aplicatii practice:
Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la
contactul cu Ag si se dat LTh1 specifice antigenului. Este d
mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om).
2. HS de contact. 3.HS de tip tuberculinic. 4. HS
granulomatoasa. Reactii d Hs d tip IV obs in patologia
umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita
bijuteriilor ce contin nichel, produselor din piele d animal,
creme, compusi chimici de cauciuc, produse farmaceutice
(penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii
infectioase in care Ag se dezvolta intracelular (tuberculoza,
lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde). 3.alte
maladii (sarcoidoza ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce
virale B si C, SIDA, infectia HIV, poliartrita reumatoida,
reumatism articular acut)..