De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.

Munții Măcinului

Vârful Ghiunaltu 442 m.

Altitudine Vârful Greci 467 m.

Localizare Județul Tulcea, România

Aparține de Munții Dobrogei

Coordonate 45°10′22″N 28°18′22″E

Localizare pe hartă

Munții Măcin (România)

Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care
reprezintă latura nordică a horstului dobrogean.
În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinică a Munții Măcin, zona triasică a Tulcei și zona Bazinului
Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleași unități, cu deosebirea că în zona triasică au fost distinse două regiuni:Dealurile Niculițeluiui
și Dealurile Tulcei. Podișul Dobrogei de nord se află în partea de sud-est a țării și se diferențiază de celelalte subunități ale podișului dobrogean prin
complexitatea reliefului și prin marea diversitate a alcătuirii geologice.

Limitele acestui compartiment dobrogean sunt conturate de două linii tectonice, dispuse una la nord, pe direcția Focșani-Galați-Tulcea și alta la sud, pe
aliniamentul nord-vest-sud-est între localitățile Peceneaga-Camena-Ceamurlia de Jos. Dunărea limitază aceasta regiune atât în partea de vest, unde o
desparte de Balta Brăilei și Câmpia Română, cât și în partea de nord, unde o separa de Delta marelui fluviu. În partea de est, limita e dată de țărmul lagunar
al Razimului, iar spre sud de podișul Dobrogei Centrale.

În podișul Dobrogei de nord, relieful se caracterizează prin înălțimi ce variază de la câțiva metri în regiunile de luncă și câmpiile de pe litoral, până la 467
m în vârful Greci (Țuțuiatu) punctul cel mai înalt al întregului podiș dobrogean. Cea mai mare parte din suprafața acestei regiuni (49%) are altitudini
cuprinse între 50 și 200 m, iar circa 40% înaltimi mai mici de 50 m. Relieful cel mai înalt între 200 m și 400 m, nu reprezinta decat 11% din podișul
Dobrogei de Nord. Înalțimile cu peste 400 m nu ocupă decăt 9 km 2 (0,3%) și se află răspândite în jurul vârfului Țuțuiatu și vârful Sacari din podișul
Atmagea.Cele mai mari înalțimi se afla în vestul acestei subregiuni, anume Munții Măcinului.Catre est cu altitudini ceva mai reduse, se desfășoară dealurile
Niculițelului, în mare parte împădurite și fragmentate de o serie de dealuri (cursuri de apă cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporara). Ele
se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici și cu văi scurte ce se îndreaptă către lunca Dunării.

În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful
depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșiră cateva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun,
Greci, Dorobanțu s.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri. Spre latura estică, se desfășoară Depresiunea Nalbant, care ocupă circa 9% din
spațiul podișului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim e mărginită de câmpiile Nucarilor și Ceamurliei.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima se manifestă printr-un regim temperat cu pronunțat continentalism unde verile sunt secetoase, iar iernile sunt friguroase și lipsite de umiditate.
Temperatura medie anuală variază între 10.5°C și 11°C. Vara, în iulie, se înregistrează temperaturi medii cuprinse între 22°C, iar iarna, în ianuarie, mediile
termice se înscriu cu valorile între -1,9°C și -1,5°C. Maxima absolută s-a semnalat în 1968 la Jurilovca de 38°C.

Precipitațiile sunt scăzute, fapt ce se reflectă negativ în scurgerea râurilor și într-o anumită masură, în procesul de vegetație al culturilor agricole.

În aria Munților Măcinului cade cea mai mare cantitate medie/ an de precipitații (circa 500 mm/an) din Dobrogea, iar în Depresiunea Nălbant și în
porțiunea marginală a lacului Razim, aceasta scade circa 400 mm/an.

Apele[modificare | modificare sursă]

Cele de la baza unor deluvii, au debite reduse și sunt extrem de fluctuante. Principalele râuri din Dobrogea de Nord sunt: Taița (57 km), Telița (48 km),
Slava (38,3 km), care se varsă în Lacul Razim și râurile Cerna, Aiorman, Jijila-Sarniar, care se varsă în Dunăre.

Lacurile din această zonă se împart după geneză:

 limane maritime (situate pe țărmul lacului Razim): Babadag, Agighiol, Sarinasuf, Tuzla;

 limane fluviatile: Peceneaga, Traian;

 lacuri situate pe albia unor brațe părăsite ale Dunării: Beibugeac, Slatina, Sărat, Carpina.

Solurile