Turismul pentru relaxare și odihnă[modificare 

| modificare sursă]

Turismul de recreere a fost asociat cu Revoluția Industrială din Marea Britanie – prima țară

din Europa care a promovat turismul de recreere și odihnă pentru lucrătorii din industrie al cărui
număr era în creștere în acea perioadă. Inițial, acesta era destinat deținătorilor de mijloace de
producție, oligarhiei economice, comercianților și proprietarilor de fabrici. Aceștia reprezentau
noua clasă de mijloc. Cox&Kings a fost prima companie turistică oficială înființată în 1758.

Originea britanică a acestei noi industrii este reflectată și de denumirile utilizate. În Nice, Franța, una
dintre primele stațiuni de pe riviera franceză ce s-a impus de-a lungul timpului, promenada poartă și
astăzi numele de „Promenada Englezilor”, iar în multe alte stațiuni istorice
din Europa continentală, hoteluri vechi, de rezonanță, sunt denumite Bristol/Carlton/Majestic, ceea
ce reflectă dominanța de început a clienților englezi.

Mulți dintre turiștii atrași de turismul de odihnă călătoreau la tropice, atât în perioada de iarnă cât și
în cea de vară. Locurile cele mai vizitate erau : Mexic, Bali în Indonezia, Brazilia, Cuba, Republica
Dominicană, Malaezia, insulele
din Polinezia, Queensland din Australia, Tailanda, Florida și Hawaii din Statele Unite ale Americii.

Turismul de iarnă[modificare | modificare sursă]

Stațiunile turistice de schi cele mai renumite se află în țări

din Europa (Austria, Bulgaria, Elveția, Franța, Germania, Islanda, Italia, Norvegia, Polonia, Republica
Cehă, România, Suedia, Slovacia, Spania), Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Japonia, Coreea
de Sud, Chile și Argentina.

Turismul de masă[modificare | modificare sursă]

Turismul de masă s-a dezvoltat datorită progreselor tehnologice, permițând transportul unui număr

mare de persoane într-un timp scurt către locuri de interes turistic, astfel încât din ce în ce mai mulți
oameni s-au putut bucura de petrecerea timpului liber în respectivele localități sau stațiuni.

În Statele Unite ale Americii, primele stațiuni litorale în stil european au fost amenajate în Atlantic
City, New Jersey și Long Island, New York.

În Europa continentală, printre primele stațiuni s-au numărat: Ostend, devenită populară datorită

locuitorilor orașului Brussels ; Boulogne-sur-Mer (Pas-de-Calais) and Deauville (Calvados) pentru
parizieni; și Heiligendamm, fondată în 1793, ca primă stațiune de litoral pe malul Mării Baltice.

Turismul de nișă[modificare | modificare sursă]

Turismul adjectival se referă la numeroasele forme de turism de nișă sau de specialitate care s-au

afirmat de-a lungul anilor, fiecare definită fiind de propriul său adjectiv. Multe dintre ele s-au impus
datorită industriei turistice și universităților de profil. Altele avansează concepte care pot fi sau nu
acceptate de publicul larg. Exemple ale celor mai cunoscute dintre piețele turismului de nișă sunt :
  Agroturismul

 Turismul Culinar

 Turismul Cultural

 Ecoturismul

 Turismul Extrem

 Geoturismul

 Turism patrimonial sau cultural-patrimonial

 Turismul destinat persoanelor cu orientări sexuale diferite

 Turismul Medical

 Turismul Nautic

 Turismul Pop

 Turismul Religios

 Turismul Spațial

 Turismul în zone de război

 Turismul în natură pentru cei interesați de faună și floră

 Turismul subacvatic pentru pasionații de scufundări

Dezvoltarea turismului în decursul ultimilor ani[modificare | modificare sursă]

S-a remarcat în special în Europa o piață de lux în turismul din ultimele decenii, care se bazează
pe voiaje de scurtă durată. Turiștii interesați de această formă de turism au venituri disponibile
ridicate, timp de odihnă considerabil, sunt educați, și au gusturi sofisticate. Cererea se definește,
astfel, prin calitatea superioară vizată, ceea ce a condus la fragmentarea pieței turismului litoral de
masă, turiștii pretinzând versiuni specializate, stațiuni mai liniștite, stațiuni pentru petrecerea
concediilor în familie ori hoteluri axate pe turismul de nișă. Dezvoltarea tehnologiei și
a infrastructurii de transport ( avioane cu reacție, linii de zbor low-cost și aeroporturi mult mai ușor
accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile. Organizația Mondială a
Sănătății estimează că peste 500.000 persoane se află în avion în fiecare moment. Au intervenit, de
asemenea, modificări în stilul de viață, cum ar fi vârsta de pensionare, fapt ce susține turismul de-a
lungul întregului an. Acesta este facilitat de vânzările online ale produselor turistice. Unele site-uri au
început acum să ofere și pachete dinamice, când un preț inclusiv este estimat pentru un pachet
personalizat solicitat de turist. Au existat și anumite regresiuni în turism, cum a fost cea
datorată atacului di 11 septembrie și amenințărilor teroriste destinate destinațiilor turistice (Bali și
mai multe orașe din Europa). De asemeni cele datorate tsunami-ului din 26 decembrie 2004
și cutremurului din 2004 din Oceanul Indian ce a afectat țările din Asia de la Oceanul Indian și Insulele
Maldive. Mii de vieții s-au pierdut atunci și mulți turiști au murit, fapt ce a condus la stoparea sau
restricționarea turismului în respectivele zone. Termenii de turism și călătorie sunt uneori folosiți
ca sinonime. În acest context, călătoria poate fi definită ca și turismul, dar se diferențiază prin faptul
că se referă la o anumită destinație sau un scop bine definit. Termenul de turism sau turist sunt
folosiți uneori cu sens peiorativ, implicând interesul superficial pentru cultura sau locurile vizitate de
turiști.

Turismul sustenabil[modificare | modificare sursă]

„Turismul sustenabil a fost conceput pentru a administra toate resursele, astfel încât necesitățile
economice, sociale și estetice să fie satisfăcute, menținându-se în același timp integritatea culturală,
procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de susținere a vieții”(Organizația
Mondială a Turismului).

Dezvoltarea sustenabilă implică „satisfacerea necesităților prezente fără a compromite abilitatea

generațiilor viitoare de a-și împlini propriile nevoi”(Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare).

Ecoturismul[modificare | modificare sursă]

Ecoturismul, cunoscut și sub denumirea de turism ecologic, se referă la turismul în zone fragile,
sălbatice, de obicei protejate care încearcă să aibă un impact minor și să se mențină la o scară redusă.
Acest tip de turism este util în educarea turiștilor și în găsirea fondurilor pentru conservare, aduce
avantaje economiei și politicii locale și încurajează respectul pentru alte culturi și pentru drepturile
omului.

Turismul pentru păturile sărace (pro-poor tourism)[modificare | modificare sursă]

Turismului potențial ce trebuie să ajute masele foarte sărace din țările în curs de dezvoltare i se
acordă o atenție sporită de către cei implicați în dezvoltare, materializându-se atât prin proiecte mici
ale comunităților locale cât și prin abordări ale Ministerelor de Turism care vizează să atragă un număr
important de turiști. Cercetările efectuate de Institutul Internațional de Dezvoltare (Overseas
Development Institute) au condus la concluzia că nu este o metodă bună de a-i ajuta pe cei săraci,
pentru că aceștia nu beneficiază de aceste sume decât în proporție de 25%, sau în unele cazuri mult
mai puțin. Exemple de succes, când banii au ajuns într-adevăr la cei săraci, au existat totuși : cățărarea
pe munți în Tanzania sau turismul cultural din Luang, Prabang, Laos. Pentru ca turismul „pro-poor” să-
și atingă scopul și ca banii să ajungă într-adevăr în buzunarele celor nevoiași, turiștii trebuie să facă
efortul de a utiliza moneda locală, astfel localnicii își vor dezvolta abilitățile și contractele exclusive nu
vor mai domina sectorul.

Turismul de recesiune[modificare | modificare sursă]

Turismul de recesiune este o tendință în turism, care a evoluat ca urmare a crizei economice
mondiale. Identificată de antrepenorul american Matt Landau (2007), turismul de recesiune se
definește prin low-cost, experiențe de o valoare deosebită ce iau locul vacanțelor populare de altă
dată. Locuri de interes deosebit pentru turismul de recesiune au cunoscut un boom în
timpul recesiunii datorită atât nivelului de trai relativ scăzut și pieței mondiale a muncii în declin.

Turismul medical[modificare | modificare sursă]

Când există o diferență de preț semnificativă între țări pentru o anumită procedură medicală mai ales
în Asia de Sud-Est, India, Europa de Est și unde există regulamente diferite, referitor la proceduri
medicale particulare (ex: stomatologie), turismul în vederea obținerii respectivelor avantaje bănești
sau pentru a beneficia de regulamentele în cauză este adesea definit drept „turism medical”.

Turismul educațional[modificare | modificare sursă]

Turismul educațional dezvoltat datorită creșterii popularității învățării și predării de cunoștințe care să

amelioreze gradul de competență tehnică în afara sălii de clasă. În turismul educațional, principala
țintă a turului sau vizitei într-o altă țară este de a studia despre cultură, sau de a munci pentru a
aplica teoria învățată (Programe de Training, Programe Educaționale).

Turismul creativ[modificare | modificare sursă]

Turismul creativ a existat ca o formă a turismului cultural încă de la începuturile turismului. Rădăcinile

lui europene datează de pe timpul turului numit „Grand Tour”, când tinerii din familiile înstărite
călătoreau în scopul experimentării în plan educațional. Recent, turismul creativ a fost definit de
către Crispin Raymond și Greg Richards, care ca membri ai A.T.L.A.S. (Association for Tourism and
Leisure Education ) au condus o serie de proiecte pentru Comisia Europeană, incluzînd turismul
cultural și profesional, cunoscute sub numele de turism sustenabil. Ei au definit „turismul creativ” ca
turism ce se referă la participarea activă a turiștilor în cultura comunității gazdă,
prin seminare interactive și experimente de învățământ informal. În același timp, conceptul de turism
creativ a fost preluat de organizații prestigioase precum UNESCO, care prin programul Creative Cities
Network, a promovat turismul creativ ca pe o experiență susținută, autentică care angajează o
cunoaștere activă a trăsăturilor culturale specifice ale unei destinații turistice. Recent, turismul creativ
a câștigat popularitate ca formă a turismului cultural care implică participarea turiștilor în cultura
comunității gazdă pe care o vizitează. Multe țări oferă exemple ale dezvoltării acestui tip de turism
(Marea Britanie, Bahamas, Jamaica, Spania, Italia, Noua Zeelandă).

Turismul „negru”[modificare | modificare sursă]

O zonă emergentă care captează un interes deosebit a fost identificată de către Lennon și Foley (2000)

ca „turism negru”. Acest tip de turism implică vizitarea unor locuri „negre”, cum ar fi câmpuri de luptă,
locuri unde s-au petrecut crime oribile sau acte de genocid ( lagăre de concentrare). Turismul negru
rămâne un turism de nișă, animat de diferite motivații, cum ar fi cel de deplângere a victimelor,
comem