Geografie economică – Lect.univ.dr.

Smaranda TOMA

7. GEOGRAFIA TURISMULUI
7.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Turismul desemnează ansamblul activităţilor legate de deplasarea persoanelor pentru petrecerea

timpului liber în scopuri recreative (odihnă, tratament, agrement) în altă localitate sau ţară. Turismul este o
activitate social-cultural-recreativă, care a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în decursul ultimului secol, ca
urmare a creşterii nivelului de trai, a veniturilor, a timpului liber, dar şi datorită dezvoltării transporturilor
care au permis deplasarea la mari distanţe într-un timp scurt şi bineînţeles apariţiei unor noi regiuni şi centre
turistice. Astfel turismul a devenit principala sursă de venituri în state precum Grecia, Italia, Spania, Elveţia,
ţările din jurul Mării Caraibilor, unele insule din Oceanul Pacific etc.
Pe de altă parte, turismul reprezintă şi industria de bunuri şi servicii creată pentru satisfacerea
dorinţelor, preferinţelor sau motivaţiilor turiştilor în locul de destinaţie. Industria turismului cuprinde şi
structurile de primire turistică, adică acele construcţii şi amenajări destinate cazării turiştilor, servirii mesei
pentru aceştia, agrementului, transportului, tratamentului. Structurile de primire turistică includ:
- unităţi de cazare: hotel, motel, vilă, cabană, bungalou, camping, pensiune, nave de croazieră, camere de
închiriat;
- unităţi şi servicii de alimentaţie publică: restaurant, cantină, bar, cofetărie, unităţi de tip fast-food;
- structuri pentru agrement: parcuri de distracţie, terenuri pentru practicarea sporturilor, cluburi, cazinouri,
săli polivalente;
- structuri de transport: autocare, trenuri, trenuleţe, nave de croazieră, vapoare, transport pe cablu
(telecabină, telescaun, teleschi, telegondolă);
- unităţi de tratament;
- unităţi comerciale (pentru suveniruri etc).

7.2. RESURSELE TURISTICE ŞI FORMELE DE TURISM PRACTICATE

Resursele turistice sunt acele componente ale mediului natural sau antropic, care pot constitui
atracţii turistice datorită calităţilor şi specificului lor, fiind înscrise şi valorificate prin turism. Resursele
turistice pot fi:
 naturale: forme spectaculoase de relief, peisaje deosebite, râuri şi lacuri, ţărmuri şi plaje, elemente de
floră şi faună, ape minerale, climat cu efecte terapeutice etc;
 antropice: monumente istorice, arhitectonice, culturale, religioase şi de artă (cetăţi, castele, biserici,
catedrale, muzee), ansambluri memoriale, oraşe medievale şi contemporane cu arhitectură deosebită,
obiective etnografice şi de folclor etc.
În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire se practică următoarele forme de turism (după
Neguţ, 2003; Erdeli, 2000):
- turismul balneo-maritim, practicat pentru cura heliomarină (uneori şi pentru nămol terapeutic);
- turism montan de sejur sau de drumeţie şi alpinism, practicat pentru drumeţii, alpinism,
climatoterapie, ciclism montan, practicarea sporturilor de iarnă, parapantism;
- turism de cură balneară (balneoturism) practicat în staţiunile cu ape minerale, termominerale şi
termale cu proprietăţi terapeutice;
- turism pentru vânătoare şi pescuit sportiv, cu variantele safari şi fotosafari;
- turism de agrement acvatic, cu practicarea sporturilor nautice (schi nautic, surfing, caiac-canoe,
rafting, scufundări);
- turism cultural-istoric, pentru vizitarea monumentelor istorice, arhitectonice şi de artă, a muzeelor,
caselor memoriale;
- ecoturism pentru vizitarea parcurilor şi rezervaţiilor naturale, precum şi petrecerea timpului liber în
natură şi protejarea acesteia;
- turism rural legat de petrecerea timpului liber în comunităţile rurale şi cunoaşterea valorilor
etnofolclorice;
- turism festivalier, legat de centrele unde se desfăşoară festivaluri cultural-artistice naţionale şi
internaţionale;
- turism sportiv, legat de manifestările sportive de anvergură (olimpiade, campionate mondiale sau
continentale);

1
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- turism de reuniuni şi congrese, prin participarea la mari manifestări ştiinţifice, culturale, artistice;
- turism religios ce antrenează pelerini către centrele marilor religii: Roma, Athos, Ierusalim, Fatima
(pentru creştini), Mecca, Medina, Fez (pentru islamici), Lumbini (pentru buddhişti), Kyoto (pentru
adepţii shintoismului) etc;
- turism de afaceri, animaţie şi servicii, caracteristic marilor oraşe unde au loc conferinţe, congrese,
expoziţii, saloane.

7.3. FLUXUL TURISTIC MONDIAL. SOSIRILE DE TURIŞTI ŞI ÎNCASĂRILE DIN

TURISMUL INTERNAŢIONAL PE MARILE REGIUNI GEOGRAFICE ŞI PE ŢĂRI

În ultimele șase decenii, turismul a cunoscut o expansiune și o diversificare continuă, devenind unul
dintre cele mai dinamice sectoare economice la nivel mondial. Turismul a devenit un factor cheie al
progresului socio-economic, prin apariția unui număr din ce în ce mai mare de destinații turistice în întreaga
lume (pe lângă destinațiile tradiționale din Europa și America de Nord), investiții în turism, prin crearea de
locuri de muncă și întreprinderi, veniturile din exporturile de produse și servicii turistice și dezvoltarea
infrastructurii.
Fluxul turistic internaţional (numărul turiştilor internaţionali, adică turiştii care călătoresc în altă
ţară decât cea de rezidenţă) a înregistrat o creştere spectaculoasă și practic fără întrerupere în timp, în ciuda
șocurilor ocazionale, demonstrând forța și reziliența acestui sector economic. Perioada 2000-2003 a fost una
de stagnare, iar în anul 2009 s-a înregistrat o uşoară scădere a numărului de turişti internaţionali, ca urmare a
crizei economice ce a afectat şi acest sector. Turismul a cunoscut o redresare spectaculoasă în perioada 2010-
2011. În anul 2011 s-a înregistrat o cifră record a sosirilor de turişti internaţionali (996 milioane), chiar dacă
în acest an redresarea economică la nivel mondial a fost lentă, au avut loc schimbări politice majore în
Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sau dezastre naturale în Japonia (cutremure, tsunami). Cifra record de 1
miliard turişti a fost depăşită la finele anului 2012.
Sosirile de turiști internaționali s-au dublat în ultimii 16 ani: de la 674 milioane în anul 2000, la
1,326 miliarde turiști în anul 2017 (tabel 1), 1,401 miliarde turiști în anul 2018 și 1,461 miliarde turiști în
anul 2019 (tabel 1).
Cererea turistică internațională în 2019 a urmat tendința de creștere din anii precedenți, multe
destinații raportând rezultate notabile, deși unele destinații s-au confruntat cu probleme de securitate. Se
observă unele redirecționări ale fluxurilor turistice, însă creșterea numărului turiștilor internaționali per
ansamblu s-a datorat cererii mai ridicate, conectivității sporite, transportului aerian mai accesibil și
procedurii mai simple de eliberare a vizelor în multe țări1.
Anul 2019 a fost un alt an de creștere puternică a sosirilor de turiști internaționali, mai scăzută totuși
(rata de creștere anuală fiind de 4%) în comparație cu ratele excepționale din 2017 (+ 7%) și 2018 (+ 6%).
Cererea a fost mai scăzută în special în economiile avansate și în special în Europa (cauzele fiind multiple:
incertitudinea legată de Brexit, geopolitica, tensiunile comerciale, schimbările majore în sector datorate
prăbușirii companiei Thomas Cook și a mai multor companii aeriene low-cost din Europa). Toate cele 5
regiuni OMT au înregistrat o creștere a sosirilor: Orientul Mijlociu (+ 8%), urmat de Asia și Pacific (+ 5%),
Europa și Africa (ambele + 4%), America (2%).
Deși previziunile OMT arătau o creștere de 3-4% a turismul internațional pentru anul 2020,
pandemia Covid 19 a avut un impact negativ asupra acestui sector. Bolile infecțioase pot trece cu ușurință
frontierele de stat și pot amenința stabilitatea economică la nivel național, regional sau global, după cum
demonstrează HIV, SARS sau epidemiile de gripă H1N1 și H5N1. Cu toate acestea, prognozele arată că
COVID 19 va avea un impact mult mai distructiv asupra economiei decât orice alt virus din perioada
modernă.
De asemenea, încasările din turismul internațional au crescut de la 495 miliarde USD în anul
2000, la 1451 miliarde USD (1229 mld.euro) în anul 2018 (tabel 1). În plus față de încasările obținute în
destinații, turismul internațional a generat și exporturi în valoare de 256 miliarde USD prin intermediul
serviciilor de transport internațional de călători în 2018, ridicând valoarea totală a exporturilor din turism la
1,7 trilioane USD (o medie de 5 miliarde USD pe zi).
Turismul este şi cea mai mare industrie la nivel mondial, deoarece oferă cele mai multe locuri de
muncă (1 din 10 locuri de muncă) şi asigură 10% din PIB. Turismul este o categorie majoră de comerț

1
Tourism Highlights, UNWTO, 2017, 2018.

2
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

internațional cu servicii, reprezentând 7% din exporturile mondiale de bunuri și servicii. Turismul a crescut
mai rapid decât comerțul mondial în ultimii cinci ani. Privit ca o categorie de export internațional, turismul
se situează pe locul trei după produse chimice și combustibili și înaintea produselor auto și alimentelor. În
multe țări în curs de dezvoltare, turismul este prima categorie de export (International Tourism
Highlights, 2019, UNWTO).
Ţinând cont de o serie de criterii (poziţia geografică, potenţialul turistic, sosirile turişti internaţionali,
încasările din turismul internaţional, potenţialul turistic, infrastructura turistică, calitatea mediului
înconjurător), Organizaţia Mondială a Turismului (OMT sau UNWTO) a distins cinci mari regiuni turistice
pe glob: Europa, Asia şi Pacificul, Americile, Africa şi Orientul Mijlociu, fiecare cu subregiunile sale.
Cele mai mari regiuni turistice ale globului în privința sosirilor de turiști internaționali și încasărilor
din turism sunt: Europa, Asia-Pacific și Americile (tabel 1).
Conform previziunilor Organizației Mondiale a Turismului, se așteaptă ca numărul turiștilor
internaționali să crească cu o medie de 3,8 % până în anul 2030. Se preconizează că rata de creștere va
scădea treptat în timp, până la 2,9 % în anul 2030. În cifre absolute, sosirile turistice internaționale vor crește
cu aproximativ 43 milioane anual (comparativ cu o creștere medie de 28 de milioane anuală în perioada
1995-2010). La rata prognozată de creștere, se așteaptă ca sosirile internaționale ale turiștilor la nivel
mondial să atingă 1,8 miliarde în anul 2030.
Tabel 1. Sosirile de turişti internaţionali şi încasările din turismul internaţional
pe marile regiuni geografice
SOSIRI turişti INCASĂRI din turismul
Regiuni şi subregiuni internaţionali internaţional
geografică (2019) (2018)
milioane % mld. US $ mld. Euro %
Mondial 1461 100 1451 1229 100.0
Europa 742.3 50.8 570.5 483.0 39.3
Europa de Nord 79.6 5.4 93.9 79.0 6.5
Europa de Vest 203.8 14.0 187.5 159.0 12.9
Europa Centrală şi de Est 154.3 10.6 68.7 58.0 4.7
Europa de Sud (mediteraneană) 304.6 20.8 220.4 187.0 15.2
Asia şi Pacific 323.1 24 435.5 368.7 30.0
Asia de Nord - Est 363.6 24.9 188.4 160.0 13.0
Asia de Sud – Est 172.2 11.8 142.3 121.0 9.8
Oceania 138.6 9.5 61.1 52.0 4.2
Asia de Sud 17.5 1.2 43.6 37.0 3.0
Americile 210.9 16 333.6 282.5 23.0
America de Nord 220.1 15.1 258.9 219.0 17.8
Caraibe 146.2 10.0 32.0 27.0 2.2
America Centrală 27.1 1.9 12.8 11.0 0.9
America de Sud 35.7 2.4 29.9 25.0 2.1
Africa 71.2 4.9 38.4 32.5 2.6
Africa de Nord 26.3 1.8 10.7 9.0 0.7
Africa Subsahariană 44.9 3.1 27.7 23.0 1.9
Orientul Mijlociu 63.9 4.4 73.0 61.8 5.0
Sursa: International Tourism Highlights, 2019, UNWTO și World Tourism Barometer, 2020

Din punct de vedere al sosirilor de turişti internaţionali, marile destinaţii turistice din 2019 au fost:
Franţa (89,42 mil.), Spania (84,88 mil.), S.U.A. (81,18 mil.), China (63,64 mil.), Italia (61,96 mil.), Turcia,
Mexic, Germania, Thailanda și Marea Britanie (tabel 2).

Tabel 2. Ierarhizarea ţărilor după sosirile şi încasările din turism în 2019

Nr. Sosiri turişti Nr. Încasări
Ţara Ţara
crt. (milioane) crt. (mld.$)
1 Franţa 89.42 1 S.U.A 264.57
2 Spania 84.88 2 Spania 81.36
3 S.U.A 81.18 3 Franța 72.88
4 China 63.64 4 Thailanda 66.15

3
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

5 Italia 61.96 5 Germania 60.25

6 Turcia 44.65 6 Italia 50.89
7 Mexic 42.20 7 Marea Britanie 49.58
8 Germania 39.72 8 Australia 48.08
9 Thailanda 39.34 9 Japonia 45.52
10 Marea Britanie 37.46 10 China 40.73
Sursa: International Tourism Highlights, 2019, UNWTO

Din punct de vedere al încasărilor din turismul internaţional (2019), pe primul loc se află S.U.A.
(264,57 mld.$), urmată de Spania (81,36 mld.$), Franţa (77,82 mld.$), Thailanda (60,15 mld.$), Germania
(60,25 mld. $), Italia, Marea Britanie, Australia, Japonia și China.
Cheltuielile turiştilor internaţionali pentru cazare, masă, transport local, agrement şi shopping
reprezintă un element important al economiilor multor destinaţii turistice, creând locuri de muncă şi
oportunităţi de dezvoltare. În topul cheltuielilor în turismul internațional se situează China, SUA, Germania,
Marea Britanie, Franța, Australia, Rusia, Canada, Rep. Coreea, Italia. Peste 80 de ţări ale lumii încasează
peste 1 mld.$ anual din turismul internaţional.

7.4. MARILE CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE ALE TERREI

Ţinând cont de o serie de criterii (poziţia geografică, potenţialul turistic, sosirile turişti internaţionali,
încasările din turismul internaţional, potenţialul turistic, infrastructura turistică, calitatea mediului
înconjurător), Organizaţia Mondială a Turismului (OMT sau UNWTO) a distins cinci mari regiuni turistice
pe glob: Europa, Asia şi Pacificul, Americile, Africa şi Orientul Mijlociu, fiecare cu subregiunile sale.

7.4.1. MARILE CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE DIN EUROPA

Europa este continentul cu o activitate turistică neîntreruptă, fiind cea mai mare regiune turistică a
lumii și atrăgând anual jumătate din sosirile de turiști internaționali (742.3 mil.turişti în anul 2019) şi 39 %
din încasările din turismul internaţional (570.5 mld. USD în anul 2018).
Unele țări europene au înregistrat creșteri spectaculoase, de peste 10% (Islanda, Norvegia, Irlanda,
Georgia, Slovacia, Portugalia, Serbia, Slovenia, Bulgaria, România), altele însă au au avut rezultate mai
reduse datorită problemelor de securitate (Franța, Belgia, Germania, Austria, Federația Rusă).
Europa Meridională cuprinde cea mai puternică aglomerare de centre turistice de pe glob şi
polarizează un sfert din mişcările turistice internaţionale. Aici se remarcă următoarele zone şi centre turistice
costiere şi balneare (figura 78):
- în Spania: Costa de la Luz (cu staţiunile Cadiz, Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife), Costa del Sol (cu
staţiunile Marbella, Torremolinos, Estepona, Almeria şi oraşul Malaga), Costa Blanca şi Costa Calida
(Alicante, Cartagena, Calpe, Benidorm), Costa del Azahar (cu centrul turistic Valencia), Costa Dorada (la
sud de Barcelona, cu staţiunile Mataro, Salon), Costa Brava (în Catalonia, la nord de Barcelona, cu staţiunile
Cadaques, Palamos, Tossa del Mar, Blanes), Arhipeleagul Balearelor (Menorca, Mallorca, Ibiza,
Formentera);
- în Franţa: Côte d’Azur cu staţiunile Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;
- în Italia: Riviera di Ponente şi Riviera di Levante (San Remo, Alassio, Bordighera, Nervi, Santa
Margherita, Rapallo, Lerici, oraşul Genova), coasta adriatică (Venezia, Lido di Venezia, Rimini, Riccione),
Riviera Sarda în Sardinia, Riviera Palermitana în Sicilia, Golful Napoli cu insulele Capri şi Ischia;
- coasta dalmato-muntenegreană (Slovenia, Croaţia, Muntenegru) cu staţiuni renumite: Opatija, Brioni,
Rovigno, Split, Dubrovnik;
- Grecia cu insulele Corfu, Leucada, Santorin, Paros, Myknos, Rodos, Samos, Creta, Riviera Olimpului
(Paralia Katerini, Leptokaria);
- Turcia cu centrele turistice Antalya, Izmir, Istanbul, Efes.
Se adaugă oraşele-muzeu şi oraşele cu vestite valori de patrimoniu turistic naţional şi mondial:
Roma, Venezia, Florenţa, Verona, Pisa, Napoli, Bologna, Madrid, Barcelona, Atena, Salonic etc.
Şi Europa Atlantică este cunoscută pentru staţiunile balneo-maritime din Franţa (Côte d’Argent şi
cele din Normandia), Marea Britanie (Whitley Bay, Brighton, Southsea, Glasgow, Edinburgh), Portugalia

4
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

(coastele Algarve şi Costa Dourada, centrele turistice din apropierea Lisabonei şi arhipeleagurile exotice
Madeira şi Azore).
Europa Alpină polarizează cea mai mare parte a turismului montan, în special pentru practicarea
sporturilor de iarnă, datorită dotărilor speciale şi potenţialului turistic natural deosebit al Munţilor Alpi.
Principalele staţiuni turistice sunt: Grenoble, Chamonix, Mégève, Aix-les-Bains (în Franţa), Cortina
D’Ampezzo, Vale D’Aosta, Baveno, Como, Garda, Limone (în Italia), Basel, Geneva, Montreaux,
Interlaken, Jungfrau, Davos, St. Moritz, Arosa, Sankt Gallen, Cross-Montana (în Elveţia), Obersdorf,
Garmish-Partenkirchen, Mittewald (în Germania), Innsbruck, Saalbach, Bad Gastein (în Austria).
Europa Centrală dispune de un bogat patrimoniu turistic antropic, oraşe-muzeu, castele, monumete
arhitectonice şi de artă: Parisul şi castelele de pe valea Loirei, Lyon, Marseille, Toulouse, Bordeaux,
Strasbourg, Viena, Bruxelles, Luxemburg, München, Berlin, Dresda, Postdam, Köln, oraşele medievale de
pe văile Rhinului şi Elbei etc.
Europa Nordică se remarcă mai ales prin turismul citadin, în oraşele care dispun de o mare varietate
de monumente arhitectonice şi de artă: Amsterdam, Haga, Hamburg, Cracovia, Copenhaga, Helsingor,
Helsinki, Turku, Oslo, Stockholm, Uppsala, Helsingborg. Se adaugă staţiunile pentru sporturi de iarnă,
circuitele fiordurilor în Norvegia, zonele cu tradiţii etno-folclorice din Suedia şi parcurile naţionale din
Polonia şi republicile baltice.
Europa Central – Sud-Estică dispune de o mare varietate a potenţialului turistic natural şi antropic.
Se remarcă Cehia (cu Praga şi staţiunile balneoclimaterice Karlovy-Vary, Marianske Lazne), Slovacia
(capitala Bratislava, Masivul Tatra), Ungaria (Budapesta, Lacul Balaton), Polonia (cu staţiunile din Munţii
Tatra şi Beskizii Orientali – Zakopane), Serbia (Belgrad, Novi Sad, staţiuni balneoclimaterice), Croaţia
(Zagreb, Dubrovnik), Slovenia (Ljubljana, Alpii Sloveni cu staţiunile montane Kranjka Gora şi Blend
Bohinj), Bulgaria (capitala Sofia şi împrejurimile, litoralul Mării Negre cu staţiunile Albena, Varna, Burgas)
etc.
România se remarcă în primul rând prin capitala ţării, Bucureşti, cel mai mare centru turistic al ţării,
cu numeroase monumente istorice şi de artă, muzee, edificii memoriale, parcuri, grădini, lacuri pentru
agrement. Urmează staţiunile balneo-maritime Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie, Costineşti, Mangalia şi
Delta Dunării (rezervaţie a Biosferei, patrimoniu universal UNESCO). Şi bisericile cu fresce din nordul
Moldovei, bisericuţele din lemn din Transilvania şi Maramureş şi cetăţile medievale din sudul Transilvaniei
fac parte din patrimoniul universal UNESCO. Se adaugă potenţialul turistic natural deosebit al Munţilor
Carpaţi: peisaje deosebite, parcurile naţionale (rezervaţiile Biosferei Munţii Retezat şi Munţii Rodnei),
parcurile naturale, Defileul Dunării, relieful carstic cu peşteri şi chei (Parcul Natural Munţii Apuseni şi
parcurile din Munţii Banatului), relieful glaciar cu vârfuri semeţe şi lacuri glaciare, relieful petrografic şi
structural, staţiunile montane şi pentru sporturi de iarnă (Predeal, Sinaia, Poiana Braşov, Păltiniş, Borşa,
Arieşeni), staţiunile balneoclimaterice (Băile Tuşnad, Băile Herculane, Vatra Dornei, Borsec, Covasna,
Călimăneşti). Se adaugă staţiunile turistice (climaterice şi balneo-climaterice) din zona deluroasă şi de podiş,
precum şi centrele urbane cu arhitectură deosebită, muzee, edifii memoriale (Timişoara, Cluj-Napoca,
Sighişoara, Sibiu, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa, Craiova, Oradea etc.). România dispune şi de un
potenţial etnofolcloric de excepţie, ce a constituit premisa dezvoltării turismului rural.

7.4.2. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE AMERICANE

În S.U.A., regiunile turistice renumite pentru turism balneo-maritim sunt cele din Peninsula Florida
(cu staţiunile Miami Beach, Palm Beach, Key West), coasta californiană (Malibu, Santa Barbara, Santa
Monica, Imperial Beach, Beverly Hills), litoralul nord-estic (Long Island, Seaside Beach, Surf City, Atlantic
City, Ocean City, Bethany Beach), Arhipeleagul Hawaii (cu plajele Walkiki şi vulcanii Mauna Loa şi Mauna
Kea). Dintre staţiunile pentru sporturi de iarnă menţionăm: Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley,
Paradise. Parcurile naţionale americane (primele înfiinţate pe glob) au suprafeţe foarte mari şi conservă o
varietate de elemente naturale, fiind vestite pentru ecoturism: Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon,
Sequoia, Everglades, Cascada Niagara. Se adaugă marile oraşe americane cu arhitectură specifică, muzee,
monumente etc.: New York, Washington, Boston, Los Angeles, Chicago, San Francisco. În Canada se
remarcă parcurile naţionale Wood Buffalo şi oraşele Montreal, Quebec, Toronto, Vancouver.
În Mexic sunt renumite staţiunile balneare de pe coasta pacifică (Acapulco), Golful Mexic
(Tampico), oraşele cu monumente (Ciudad de Mexico, Puebla, Veracruz), vestigiile civilizaţiilor maya,
aztecă şi toltecă. Brazilia este renumită pentru staţiunea balneară Copacabana şi festivalul de la Rio de

5
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Janeiro, Argentina pentru Buenos Aires, Mar del Plata, Venezuela pentru Caracas şi împrejurimi. Se adaugă
parcurile naţionale Nahuel Huapi, Los Glaciers, Ţinutul Lacurilor, cascada Iguaçu, arhipeleagul Galapagos,
turismul expediţionar în Amazonia, Ţara Focului, Patagonia.

7.4.3. CENTRE ŞI REGIUNI TURISTICE DIN ASIA ŞI PACIFIC

Cele mai intense fluxuri turistice din această regiune le înregistrează China, Malaysia, Hong Kong,
Thailanda, Indonezia, India, Macao, Coreea de Sud, Australia, Filipine. În China turismul este legat de
bogăţia monumentelor istorice, arhitectonice, tradiţii şi obiceiuri: Marele Zid Chinezesc, capitala Beijing,
numeroase oraşe vechi cu palate, temple şi pagode din diferite dinastii, Tibetul şi masivele montane,
peisajele deosebite. În India se remarcă oraşele bogate în monumente istorice şi de artă (Delhi, Mumbai,
Agra, Madras, Jaipur), parcurile naţionale şi staţiunile climaterice din Munţii Himalaya sau cele balneare de
la ţărmul bengalez sau indian. Thailanda atrage din ce în ce mai mulți turiști pentru peisaje exotice și natură
sălbatică (Phai, parcurile naționale Khao Yai, Erawan, Sri Nakarind, orașul Chiang Mai), plaje cu lagune
albastre (Phuket, Koh Phi Phi cu memorialul tsunami 2014), orașe cu ruine (Sukhothai, Ayutthaya), temple
budiste (Phanom Rung) și sate tradiționale, alături de metropole dinamice cu zgârie-nori, palate, piețe
zgomotoase și cluburi de noapte (Bangkok).
În Australia, Marea Barieră de Corali este probabil cea mai importantă atracţie ecoturistică, alături de
numeroase parcuri naţionale (cu elemente floristice şi faunistice unice pe glob); se adaugă oraşele cu
arhitectură deosebită Sydney, Canberra, Melbourne, Perth, Brisbane. În Japonia se remarcă centrele urbane
mari (Tokyo, Kyoto, Nara, parcurile de distracţii din Nagasaki şi Hiroshima), staţiunile balneare şi termale
(Beppu, Oita, Takarazuka), staţiunile pentru sporturi de iarnă (Sapporo).

6
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Figura 78. Turismul în ţările mediterane

(după Duraffour, Mesplier, 1992; citaţi de Muntele, Iaţu, 2003)

7
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Figura 79. Turismul în America de Nord

(după Duraffour, Mesplier, 1992; citaţi de Muntele, Iaţu, 2003)

8
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR

Exemple de subiecte pentru examinări

1. Industria turismului: definiţie, fluxul turistic mondial, sosirile de turişti şi încasările din turismul internaţional pe
marile regiuni geografice şi ţări
2. Resursele turistice şi formele de turism practicate
3. Marile centre şi regiuni turistice din Europa
4. Centre şi regiuni turistice americane

Exemple de întrebări tip grilă

Înconjuraţi litera corespunzătoare răspunsului corect. Din cele 4 variante de răspuns, doar una este corectă.

1. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă?

a) Turismul desemnează ansamblul activităţilor legate de deplasarea persoanelor pentru petrecerea timpului liber în
scopuri recreative (odihnă, tratament, agrement).
b) Turismul asigură subzistenţa şi unele materii prime pentru diferite ramuri industriale.
c) Turismul reprezintă şi industria de bunuri şi servicii creată pentru satisfacerea dorinţelor, preferinţelor sau
motivaţiilor turiştilor în locul de destinaţie.
d) Industria turismului cuprinde structurile de primire turistică, adică acele construcţii şi amenajări destinate cazării
turiştilor, servirii mesei pentru aceştia, agrementului, transportului, tratamentului.

2. Structurile de primire turistică nu includ:

a) unităţi de cazare;
b) unităţi şi servicii de alimentaţie publică;
c) structuri pentru agrement şi unităţi de tratament;
d) unităţi industriale.

3. Unităţi turistice de cazare sunt:

a) hotelul, motelul, vila, cabana, campingul, pensiunea;
b) restaurantul, cantina, barul, cofetăria, unităţile de tip fast-food;
c) parcurile de distracţie, terenurile pentru practicarea sporturilor, cluburile, cazinourile, sălile polivalente;
d) autocarele, trenurile, trenuleţele, navele de croazieră, vapoarele, mijloacele de transport pe cablu (telecabina,
telescaunul, teleschiul, telegondola).

4. Unităţi şi servicii turistice de alimentaţie publică sunt:

a) hotelul, motelul, vila, cabana, campingul, pensiunea;
b) restaurantul, cantina, barul, cofetăria, unităţile de tip fast-food;
c) parcurile de distracţie, terenurile pentru practicarea sporturilor, cluburile, cazinourile, sălile polivalente;
d) autocarele, trenurile, trenuleţele, navele de croazieră, vapoarele, mijloacele de transport pe cablu (telecabina,
telescaunul, teleschiul, telegondola).

5. Structurile turistice pentru agrement includ:

a) hotelul, motelul, vila, cabana, campingul, pensiunea;
b) restaurantul, cantina, barul, cofetăria, unităţile de tip fast-food;
c) parcurile de distracţie, terenurile pentru practicarea sporturilor, cluburile, cazinourile, sălile polivalente;
d) autocarele, trenurile, trenuleţele, navele de croazieră, vapoarele, mijloacele de transport pe cablu (telecabina,
telescaunul, teleschiul, telegondola).

6. Structurile turistice de transport includ:

a) hotelul, motelul, vila, cabana, campingul, pensiunea;
b) restaurantul, cantina, barul, cofetăria, unităţile de tip fast-food;
c) parcurile de distracţie, terenurile pentru practicarea sporturilor, cluburile, cazinourile, sălile polivalente;
d) autocarele, trenurile, trenuleţele, navele de croazieră, vapoarele, mijloacele de transport pe cablu (telecabina,
telescaunul, teleschiul, telegondola).

7. Resursele turistice sunt:

9
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

a) acele componente ale mediului natural sau antropic care pot constitui atracţii turistice datorită calităţilor şi
specificului lor, fiind înscrise şi valorificate prin turism;
b) teritorii cu suprafaţă considerabilă, unde resursele turistice sunt valorificate prin turism, influenţând
caracteristicile sociale şi economice ale teritoriului respectiv;
c) servicii destinate turiştilor în scopul utilizării patrimoniului turistic;
d) forme de comercializare a ofertei turistice, adică ansamblul de bunuri şi servicii turistice oferite turiştilor de către
o unitate turistică.

8. Resurse turistice naturale pot fi:

a) monumente istorice, arhitectonice, culturale, religioase şi de artă;
b) ansambluri memoriale, oraşe medievale şi contemporane cu arhitectură deosebită, obiective etnografice şi de
folclor;
c) forme spectaculoase de relief, peisaje deosebite, râuri şi lacuri, ţărmuri şi plaje, elemente de floră şi faună, ape
minerale, climat cu efecte terapeutice;
d) cetăţi, castele, biserici, catedrale, muzee.

9. Resurse turistice antropice pot fi:

a) forme spectaculoase de relief, peisaje deosebite;
b) monumente istorice, arhitectonice, culturale, religioase şi de artă, obiective etnografice şi de folclor;
c) râuri şi lacuri, ţărmuri şi plaje, ape minerale;
d) elemente de floră şi faună, ape minerale, climat cu efecte terapeutice.

10. Produsul turistic reprezintă:

a) acea componentă ale mediului natural sau antropic care constituie atracţie turistice, fiind înscrisă şi valorificată
prin turism;
b) un teritoriu cu suprafaţă considerabilă, unde resursele turistice sunt valorificate prin turism, influenţând
caracteristicile sociale şi economice ale teritoriului respectiv;
c) o localitate care pe baza resurselor turistice locale este dotată cu infrastructură pentru primirea turiştilor şi
îndeplineşte funcţii majoritar turistice;
d) forma de comercializare a ofertei turistice, adică ansamblul de bunuri şi servicii turistice oferite turiştilor de către
o unitate turistică.

11. Regiunea turistică reprezintă:

a) acea componentă ale mediului natural sau antropic care constituie atracţie turistice, fiind înscrisă şi valorificată
prin turism;
b) un teritoriu cu suprafaţă considerabilă, unde resursele turistice sunt valorificate prin turism, influenţând
caracteristicile sociale şi economice ale teritoriului respectiv;
c) o localitate care pe baza resurselor turistice locale este dotată cu infrastructură pentru primirea turiştilor şi
îndeplineşte funcţii majoritar turistice;
d) forma de comercializare a ofertei turistice, adică ansamblul de bunuri şi servicii turistice oferite turiştilor de către
o unitate turistică.

12. În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire se practică următoarele forme de turism:
a) turism de lungă durată, turism de durată medie, turism de scurtă durată;
b) turism balneo-maritim, turism montan de sejur sau de drumeţie şi alpinism, balneoturism, turism pentru
vânătoare şi pescuit sportiv, turism de agrement acvatic, turism cultural-istoric, ecoturism, turism rural, turism de
afaceri, animaţie şi servicii;
c) turism intern şi turism internaţional;
d) turism de sejur, turism de circulaţie, turism de tranzit.

13. După durata sejurului, se pot distinge următoarele forme de turism:

a) turism de lungă durată, turism de durată medie, turism de scurtă durată;
b) turism balneo-maritim, turism montan, turism pentru vânătoare şi pescuit sportiv, turism cultural-istoric,
ecoturism, turism rural, turism de afaceri, animaţie şi servicii;
c) turism intern şi turism internaţional;
d) turism de sejur, turism de circulaţie, turism de tranzit.

14. După criteriul provenienţei turiştilor, se deosebesc următoarele forme de turism:

a) turism de lungă durată, turism de durată medie, turism de scurtă durată;
b) turism balneo-maritim, turism montan, turism pentru vânătoare şi pescuit sportiv, turism cultural-istoric,
ecoturism, turism rural, turism de afaceri, animaţie şi servicii;

10
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

c) turism intern şi turism internaţional;

d) turism de sejur, turism de circulaţie, turism de tranzit.

15. După gradul de mobilitate a turiştilor se disting următoarele forme de turism:

a) turism de lungă durată, turism de durată medie, turism de scurtă durată;
b) turism balneo-maritim, turism montan, turism pentru vânătoare şi pescuit sportiv, turism cultural-istoric,
ecoturism, turism rural, turism de afaceri, animaţie şi servicii;
c) turism intern şi turism internaţional;
d) turism de sejur, turism de circulaţie, turism de tranzit.

16. Numărul turiştilor internaţionali (turiştii care călătoresc în altă ţară decât cea de rezidenţă) a crescut în ultimul secol
într-un ritm accelerat, ajungând în prezent (2019) la aproximativ:
a) 800 milioane; b) 1,5 miliarde; c) 1,2 milioane; d) 1 milion.

17. Turismul reprezintă una dintre cele mai importante ramuri economice deoarece încasările din turismul internaţional
(în anul 2018) au fost de:
a) peste 100 mld.$; b) peste 400 mld.$; c) peste 1400 mld.$; d) peste 500 mld.$.

18. Cele mai mari regiuni turistice ale globului în privinţa sosirilor de turişti internaţionali şi încasărilor din turism sunt:
a) Europa de Nord, America de Nord şi Japonia;
b) Africa, Orientul Mijlociu şi Oceania;
c) America Centrală, Caraibele şi America de Sud;
d) Europa, America de Nord şi Asia de Sud-Est – Pacific.

19. După sosirile de turişti internaţionali din anul 2019, marile destinaţii turistice sunt:
a) China (56,9 mil.), Italia (52,4 mil.), Marea Britanie (35,8 mil.);
b) Franţa (89,42 mil.), Spania (84,88 mil.), S.U.A. (81,18 mil.);
c) Germania (35,6 mil.), Mexic (35 mil.), Thailanda (32,6 mil.);
d) Turcia, Austria (20 mil.), Grecia (17 mil.).

20. Conform încasărilor din turismul internaţional din anul 2019, pe primele locuri se află:
a) S.U.A. (264,57 mld.$), Spania (81,36 mld.$), Franţa (77,82 mld.$);
b) China (44,4 mld. $), Franța (42,5 mld.$), Italia (40,2 mld. $);
c) Marea Britanie (39,6 mld.$), Germania (37,4 mld.$), Hong Kong (32,9 mld.$);
d) Australia (32,4 mld.$), Turcia (18,5 mld.$), Grecia (15,5 mld.$).

21. Cea mai mare regiune turistică a lumii, ce atrage anual peste 740 mil. turişti (adică jumătate din sosirile de turişti
internaţionali, în anul 2019) şi peste 39 % din încasările din turismul internaţional (570 mld. USD, în anul 2018) este:
a) America; b) Asia şi Pacific; c) Europa; d) Africa.

22. Cea mai puternică aglomerare de centre turistice de pe glob, care polarizează un sfert din mişcările turistice
internaţionale, este în următoarea subregiune turistică:
a) America de Nord; b) Asia de Sud-Est; c) Africa de Nord; d) Europa Meridională.

23. În Spania sunt renumite următoarele zone şi centre turistice costiere şi balneare:
a) Costa de la Luz, Costa del Sol, Costa Blanca şi Costa Calida, Costa del Azahar (cu centrul turistic Valencia),
Costa Dorada, Costa Brava;
b) Côte d’Azur cu staţiunile Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;
c) coasta dalmato-muntenegreană cu staţiunile Opatija, Brioni, Split, Dubrovnik;
d) Riviera di Ponente şi Riviera di Levante (San Remo, Alassio, Bordighera, Nervi, Santa Margherita, Rapallo,
Lerici, oraşul Genova).

24. În Franţa sunt renumite următoarele zone şi centre turistice costiere şi balneare:
a) Arhipeleagul Balearelor (Menorca, Mallorca, Ibiza, Formentera);
b) Côte d’Azur cu staţiunile Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;
c) coasta dalmato-muntenegreană cu staţiunile Opatija, Brioni, Split, Dubrovnik;
d) Riviera di Ponente şi Riviera di Levante (San Remo, Alassio, Bordighera, Nervi, Santa Margherita, Rapallo,
Lerici, oraşul Genova).

25. În Italia sunt renumite următoarele zone şi centre turistice costiere şi balneare:
a) Arhipeleagul Balearelor (Menorca, Mallorca, Ibiza, Formentera);

11
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

b) Côte d’Azur cu staţiunile Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;

c) coasta dalmato-muntenegreană cu staţiunile Opatija, Brioni, Split, Dubrovnik;
d) Riviera di Ponente şi Riviera di Levante, coasta adriatică, Riviera Sarda, Riviera Palermitana, Golful Napoli (cu
insulele Capri şi Ischia).

26. Grecia este renumită pentru următoarele zone şi centre turistice costiere şi balneare:
a) centrele turistice Antalya, Izmir, Istanbul, Efes;
b) Côte d’Azur cu staţiunile Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;
c) insulele Corfu, Leucada, Santorin, Paros, Myknos, Rodos, Samos, Creta, Riviera Olimpului (Paralia Katerini,
Leptokaria);
d) Riviera di Ponente şi Riviera di Levante, coasta adriatică, Riviera Sarda, Riviera Palermitana, Golful Napoli.

27. Oraşe-muzeu şi oraşe cu vestite valori de patrimoniu turistic naţional şi mondial din Europa Meridională sunt:
a) Praga, Bratislava, Budapesta, Sofia, Bucureşti, Belgrad, Zagreb, Ljubljana;
b) Amsterdam, Haga, Hamburg, Cracovia, Copenhaga, Helsingor, Helsinki, Turku, Oslo, Stockholm, Uppsala,
Helsingborg;
c) Paris, Strasbourg, Viena, Bruxelles, Luxemburg, München, Berlin, Dresda, Postdam, Köln;
d) Roma, Venezia, Florenţa, Verona, Pisa, Napoli, Bologna, Madrid, Barcelona, Atena, Salonic.

28. Oraşe care dispun de o mare varietate de monumente arhitectonice şi de artă din Europa Nordică sunt:
a) Praga, Bratislava, Budapesta, Sofia, Bucureşti, Belgrad, Zagreb, Ljubljana;
b) Amsterdam, Haga, Hamburg, Cracovia, Copenhaga, Helsingor, Helsinki, Turku, Oslo, Stockholm, Uppsala,
Helsingborg;
c) Paris, Strasbourg, Viena, Bruxelles, Luxemburg, München, Berlin, Dresda, Postdam, Köln;
d) Roma, Venezia, Florenţa, Verona, Pisa, Napoli, Bologna, Madrid, Barcelona, Atena, Salonic.

29. Europa Alpină polarizează cea mai mare parte a turismului montan, în special pentru practicarea sporturilor de
iarnă, în staţiunile:
a) Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley, Paradise;
b) Grenoble, Chamonix, Cortina D’Ampezzo, Vale D’Aosta, Como, Garda, Basel, Geneva, Montreaux, Interlaken,
Davos, St. Moritz, Cross-Montana, Obersdorf, Garmish-Partenkirchen, Innsbruck, Bad Gastein;
c) Whitley Bay, Brighton, Southsea, Glasgow, Edinburgh, Nice, Cannes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Antibes;
d) San Remo, Alassio, Bordighera, Nervi, Santa Margherita, Rapallo, Lerici, Venezia, Lido di Venezia, Rimini,
Riccione.

30. Cel mai mare centru turistic al României, cu numeroase monumente istorice şi de artă, muzee, edificii memoriale,
parcuri, grădini, lacuri pentru agrement este:
a) Constanţa; b) Bucureşti; c) Iaşi; d) Cluj-Napoca.

31. Nu fac parte din patrimoniul universal UNESCO:

a) bisericile cu fresce din nordul Moldovei;
b) cetăţile medievale din sudul Transilvaniei;
c) bisericuţele din lemn din Transilvania;
d) staţiunile balneo-maritime Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie, Mangalia.

32. Nu fac parte din patrimoniul universal UNESCO:

a) Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
b) parcurile naturale şi naţionale din Carpaţii Occidentali;
c) bisericuţele din lemn din Maramureş;
d) rezervaţiile Biosferei Munţii Retezat şi Munţii Rodnei.

33. Staţiuni montane şi pentru sporturi de iarnă din România sunt:

a) Predeal, Sinaia, Buşteni, Poiana Braşov, Păltiniş, Borşa, Arieşeni;
b) Băile Tuşnad, Băile Herculane, Vatra Dornei, Borsec, Covasna, Călimăneşti;
c) Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie, Costineşti, Mangalia;
d) Timişoara, Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa.

34. Staţiuni balneoclimaterice din România sunt:

a) Predeal, Sinaia, Poiana Braşov, Păltiniş, Borşa, Arieşeni;
b) Băile Tuşnad, Băile Herculane, Vatra Dornei, Borsec, Covasna, Călimăneşti;
c) Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie, Costineşti, Mangalia;

12
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

d) Timişoara, Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa.

35. Staţiunile balneo-maritime din România sunt:

a) Predeal, Sinaia, Poiana Braşov, Păltiniş, Borşa, Arieşeni;
b) Băile Tuşnad, Băile Herculane, Vatra Dornei, Borsec, Covasna, Călimăneşti;
c) Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie, Costineşti, Mangalia;
d) Timişoara, Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa.

36. Regiunile turistice renumite pentru turism balneo-maritim în S.U.A. sunt:

a) Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley, Paradise;
b) Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon, Sequoia, Everglades, Cascada Niagara;
c) Peninsula Florida (cu staţiunile Miami Beach, Palm Beach, Key West) şi coasta californiană (Malibu, Santa
Barbara, Santa Monica, Imperial Beach, Beverly Hills);
d) New York, Washington, Boston, Los Angeles, Chicago, San Francisco.

37. Parcurile naţionale americane (primele înfiinţate pe glob) au suprafeţe foarte mari şi conservă o varietate de
elemente naturale, fiind vestite pentru ecoturism:
a) Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley, Paradise;
b) Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon, Sequoia, Everglades, Cascada Niagara;
c) Peninsula Florida (cu staţiunile Miami Beach, Palm Beach, Key West) şi coasta californiană (Malibu, Santa
Barbara, Santa Monica, Imperial Beach, Beverly Hills);
d) New York, Washington, Boston, Los Angeles, Chicago, San Francisco.

38. Dintre staţiunile nord-americane vestite pentru sporturi de iarnă menţionăm:

a) Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley, Paradise;
b) Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon, Sequoia, Everglades, Cascada Niagara;
c) Peninsula Florida (cu staţiunile Miami Beach, Palm Beach, Key West) şi coasta californiană (Malibu, Santa
Barbara, Santa Monica, Imperial Beach, Beverly Hills);
d) New York, Washington, Boston, Los Angeles, Chicago, San Francisco.

39. În S.U.A., turismul citadin se practică în marile oraşe cu arhitectură specifică, muzee, monumente, cum ar fi:
a) Lake Placid, Denver, Salt Lake City, Sun Valley, Paradise;
b) Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon, Sequoia, Everglades, Cascada Niagara;
c) Peninsula Florida (cu staţiunile Miami Beach, Palm Beach, Key West) şi coasta californiană (Malibu, Santa
Barbara, Santa Monica, Imperial Beach, Beverly Hills);
d) New York, Washington, Boston, Los Angeles, Chicago, San Francisco.

40. Nu este o atracţie ecoturistică din America de Sud:

a) arhipeleagul Galapagos;
b) Parcul Naţional Los Glaciers;
c) Marea Barieră de Corali;
d) cascada Iguaçu.

13