Piemonturile

Piemont reprezintă un tip structural și petrografic de relief de acumulare aflat la poalele unui lanț

muntos, la contactul acestuia cu o câmpie sau cu o depresiune.
Se formează prin acumularea - în anumite condiții - a depunerilor aduse de apele curgătoare la
schimbarea de pantă. Sunt așadar necesare:
 existența unui climat semiumed cu două anotimpuri - climat în care apele nu pot transporta
toate aluviunile până la mare. Aceasta favorizează depunerea acestora la marginea munților. Se
formează astfel structuri plane, uneori înclinate, numite în zonele italiei piemonturi.
 existența unei perioade de formare a de abrupturi montane tectonice - când se înalță și reînalță
munții.

Terasele
Terasele sunt foste lunci, practic au structură de luncă, adică:
 Sector bazal cu constituit cu materiale grosiere bolovănișuri, pietrișuri
 Parte superioară cu depozite mai fine (depinde de zona unde este localizată terasa)
Terasele provin din foste lunci ca urmare a procesului de adâncire prin eroziunea râurilor, dar și prin
eroziune laterală.
Procesele care determină eroziunea în adâncime:
1. Oscilațiile climatice cuaternare (în cuaternar au existat oscilații climatice: în pleistocen mai ales)
= în perioadele de răcire a climei adâncirea văii/eroziunea laterală lipseau
= în perioadele interglaciare hghețarii începeau să se topească și apa se scurgea pe fostele văi
fluviatile (reîncepeau eroziunea în adâncime și laterală)
2. Oscilațiile eustatice din Câmpia Română (Lacul Getic), Câmpia de V(Lacul Panonic), Marea
Neagră = variații ale nivelului apei
=pozitive (crește apa, au loc procese de eroziune laterală)
=negative (scade nivelul apei, râurile își creau un nou profil de echilibru, adică se adânceau și
tăiau noi terase)
3. Procesele neotectonice din Cuaternar ce au afectat anumite sectoare: s-au înalțat mai mult
anumite sectoare montane. Creau potențial eroziv văilor fluviale, adică se adânceau