FOTBALUL CA SURSĂ ECONOMICĂ

Student, Teodora – Maria Mareș

Științe Economice,
Specializare Marketing, anul I

Oamenii practică sportul și activitățile fizice din mai multe motive, inclusiv din
plăcere, relaxare sau pentru îmbunătățirea condiției fizice.
Intr-o economie modernă, sportul contribuie în mod direct la activitatea economică,
poate fi utilizat ca vehicul pentru generarea unei game tot mai largi de activități economice și
acțiuni sociale, fiind în același timp, un puternic factor motivant pentru diverse persoane și
grupuri. Pe scurt, sportul și activitățile fizice pot avea efecte economice și sociale majore, în
special la nivel local sau regional.
Fotbalul este un sport de echipa ce se dispută între doua echipe alcătuite din 11
jucători fiecare.
La începutul secolului al XXI-lea era jucat de peste 250 milioane de jucători în peste
200 de țări, ceea ce îl face cel mai popular sport din lume.
Legile jocului au fost formate în Anglia de The Football Association în anul 1863,
unde a primit denumirea de Association Football, pentru a nu se confunda cu numele altor
forme de fotbal existente în acele timpuri, printre care fotbalul american sau fotbalul
australian. În aceste zone este cunoscut și sub numele de soccer, termen originar din Anglia,
apărut în anii 1880.
Fotbalul se joacă după un set de reguli, cunoscute sub numele de Legile jocului și
anume:
- Două echipe de câte 11 jucători fiecare încearcă să lovească o minge rotundă (mingea
de fotbal), cu scopul de a o introduce în poarta adversă. Echipa care înscrie mai multe
goluri până la finalul jocului este declarată câștigătoare; dacă ambele echipe au
marcat același număr de goluri, meciul este considerat egal. Aceasta este cea mai
simplă explicație sau definiție despre sport.
Într-un mod mai complex putem explica în felul următor:
- Una dintre primele reguli este interzicerea atingerii intenționate a mingii cu mana în
timpul jocului (excepție fac portarii). Singura dată când jucătorul se poate folosi de
mâini este atunci când arunca de la margine (executa un aut). In rest, jucătorii se pot
folosi de orice parte a corpului pentru a direcționa mingea spre poartă.
Jucătorii se pot apropia de poarta adversă prin dribling (alergarea cu mingea la picior), prin
pasarea mingii între coechipieri și prin șutarea acesteia spre poartă. Jucătorii adverși pot
recupera mingea prin interceptarea unei pase sau prin deposedarea adversarului. În ACEST
caz contactul fizic este limitat.
Jocul se oprește doar în momentul în care mingea părăsește cu întreaga circumferința,
adică o linie ce marchează terenul (fie pe pământ, fie în aer) sau când arbitrul fluiera. Jocul se
reia prin diferite metode.
De-a lungul timpului a apărut o serie de poziții specifice jocului, acestea sunt:
 1. fundaș = jucător specializat în prevenirea încercărilor de marcare ale adversarilor.
2. mijlocașul = jucător care organizează jocul ofensiv al echipei și oferă pase decisive
atacanților; totodată el ajuta apărătorii, încercând sa oprească atacurile adverse încă de
la început.
3. atacantul = jucător al cărui principal rol este acela de a marca goluri.

Aceste poziții nu sunt restricționate de reguli, iar fotbaliștii sunt liberi să-și schimbe
pozițiile în timpul jocului. Acest lucru se aplica și portarilor, care, deși în marea majoritate a
timpului se află în preajma propriei porți, pot participa oricând la jocul ofensiv al echipei.
Cele mai întâlnite cazuri sunt loviturile libere sau cele la cornere.
Dispunerea jucătorilor pe teren se numește așezare tactică.
Exemple de așezări tactice:
- 4-4-2 (4-fundasi, 4-mijlocasi, 2-atacanti) ;
- 4-5-1, 4-3-3. Stabilirea așezării tehnico-tactice a echipei intră în subordinea
antrenorului.
Din punct ce vedere economic, fotbalul este poate cel bine finanțat sport, deoarece este o
activitate sportivă dorită și foarte bine mediatizată. Dacă luăm exemplul F I F A, observăm că
atât echipele cât și jucătorii primesc mulți bani din sponsorizări. Conform estimărilor FIFA,
în perioada 2003-2006 a avut venituri de 3.238 milioane de franci elvețieni (CHF) și
cheltuieli de 2.422 milioane CHF, profitul fiind unul de 816 milioane CHF, 92% (2.986
GHF) din venit provine din vânzarea drepturilor de televizare ale competițiilor internaționale,
în special cele ale CM 2006, care au adus în vistieria forului 1.660 milioane CHF.
Restul de 714 milioane franci elvețieni au fost obținuți din produse de merchandising. In
ceea ce privește cheltuielile, 69% (1.682 milioane de franci elvețieni), din venit, au fost
folosiți la organizarea competițiilor viitoare și la dezvoltarea sportului, 46% din totalul
cheltuielilor (1.125 milioane de franci elvețieni) au mers către organizarea de noi competiții,
iar 26% (622 milioane de franci elvețieni) au fost cheltuiți pe servicii de transport, chirie,
servicii juridice, servicii de comunicații etc. Alte 5% (118 milioane de franci elvețieni), se
pierd de la schimbul valutar și din dobânzi.
Bugetele cluburilor de fotbal pot varia în funcție de zona de pe glob. Cele mai mari
bugete pot fi găsite în Europa, în mod special în primele ligi din Germania, Spania, Italia și
Anglia. Aici, drepturile de televizare, publicitate, vânzările de bilete și merchandisingul
acoperă o mare parte din buget, dacă luăm cazul echipelor de fotbal din America de Sud,
bugetele au crescut datorita transferurilor de jucători în Europa.
Fotbalul joacă, de asemenea, un rol de solidaritate. Una dintre contribuțiile principalele
ale F I F A este dezvoltarea sportului în zonele în care acest lucru este îngreunat de lipsa
materială și a tehnicii. F I F A colaborează cu U N I C E F din anul 1999, furnizând materiale
și echipament special pentru fotbal pentru a fi distribuite de către această organizație a
Națiunilor Unite.
Există reuniuni periodice în întreaga lume în scopuri caritabile, promovate de vedete din
fotbalul mondial.
Cluburile cheltuiesc mult pe transferuri pentru a-și realiza obiectivele. Un jucător în
formă, bineînțeles, are o cota mare.
 Deși unele transferuri sunt foarte scumpe din punct de vedere economic, acestea sunt
amortizate în cele mai multe cazuri din veniturile publicitare, cum a fost în cazul lui Cristiano
Ronaldo.
Câteva dintre salariile celor mai buni fotbaliști din lume, reprezintă uneori o adevărată
avere de câteva milioane de euro, așadar putem spune că fotbalul rămâne în clasamentul celor
mai bine plătite meserii și activități, iar în acest sens, avem următoarele exemple:

Top 10 cele mai scumpe transferuri din istoria fotbalului universal

- In 2017 jucătorul Neymar Jr. de la FC Barcelona la Paris Saint-Germain cu suma de 222

mil. Euro.
- In 2013 jucătorul Gareth Bale de la Tottenham Hotspur la Real Madrid cu suma de 100 mil.
Euro.
- In 2009 jucătorul Cristiano Ronaldo de la Manchester United la Real Madrid CF cu suma de
94 mil. Euro.
- In 2016 Gonzalo Higuain de la SSC Napoli la Juventus FC cu suma de 90 mil. Euro.
- In 2009 jucătorul Zlatan Ibrahimovic de la Inter FC la FC Barcelona cu suma de 69 mil.
Euro.
- In 2009 jucătorul Kakå de la AC Milan la Real Madrid CF cu suma de 67,2 mil. Euro.
- In 2013 jucătorul Edinson Cavani de la SSC Napoli la Paris Saint-Germain cu suma de 64
mil. Euro.
- In 2000 jucătorul Luis Figo de la FC Barcelona la Real Madrid CF cu suma de 62 mil. Euro.
- In 2013 jucătorul Radamel Falcao de la Atletico Madrid la AS Monaco cu suma de 60 mil.
Euro.
- In 2011 jucătorul Fernando Torres de la Liverpool FC la Chelsea FC cu suma de 58 mil.
Euro.