1.

Definiți noțiunile: credit obligatar, credit de consum, dobînda

nominală
Creditul obligatar
Constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de
împrumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului
bugetar.
In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importantă, care se
măsoară ca pondere a datoriei publice fată de produsul intern brut.
Principala formă de existentă a creditului obligatar o reprezintă creditul public.
Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al
datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.
Creditul de consum
Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de
folosintă îndelungată si de mare valoare (mobilă, autoturisme, articole de uz
casnic).
Intre creditul de consum si creditul bancar există strânse legături, în sensul
unor raporturi de determinare.
Pentru plata în rate, comerciantii recurg la credite bancare.
In conditii de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile, iar
uneori, în functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele
achitate.
Dobânda nominala, exprimata ca atare, prin rata curenta, de piata. Aceasta
este înscrisa în contractul de credit si depinde de variati factori cum ar fi:
gradul de eficienta a valorificarii capitalului, cererea si oferta de capital de
împrumut, riscul de capital, de dobânda si de imobilizare, bonitatea debitorului.
-Rata dobanzii cu care este remunerata o obligatiune de imprumut ce intra in
calculul randamentului titlului.
2. Enumerați și caracterizați elementele specifice creditului.
Pentru evidentierea caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea
elementelor incluse în raporturile de creditare:
a) participantii la rapotul de credit;
b) promisiunea de rambursare;
c) garantarea creditului;
d) scadenta;
e) dobânda (pretul creditului).

a) Partcipantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti în

literatura de specialitate cu termenul “ subiecte ale raportului de credit”.
Analiza participantilor la raportul de credite evidentiază marea diversitate a
acestora si dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea în
trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia, statul,
agentii economici.
Agentii economici detin o importantă pozitie în rândul creditorilor, în cazul în
care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente
modalităti de plasare pe piata monetară sau de capital.
Populatia participă la procesul de creditare în dublă calitate, de creditor si
debitor, remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de
creditare.
Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în situatia
înregistrării de excedente bugetare si a disponibilizării în economie a unor
importante sume, dirijate către sistemul asigurărilor si protectiei sociale ori
către alte destinatii.
In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiile
contemporane, ca urmare a înregistrării de deficite bugetare.
b) Promisiunea de rambursare reperzintă angajamentul debitorului de a
rambursa, la scadentă, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca
pret al creditului.
Datorită unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate
afla în incapacitate de plată, sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadentă.
Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului să se adopte măsurile
necesare pentru prevenirea si eliminarea rscului de nermabursare
c) Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de ramburasbilitatea
acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei,
se poate face distinctie între garantia reală si garantia personală.
Garantia reală are la bază garantarea sau “gajarea” creditului cu valori
materiale, prin a căror valorificare se pot obtine sumele necesare achitării
creditului.
O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care
debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare.
Garantia personală reperzintă angajamentul luat de o tertă persoană de a plăti
suma ajunsă la scadentă, în cazul incapacitătii de plată a debitorului.
d) Scadenta sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în
functie de particularitătile sectorului de activitate si de nivelul eficientei
activitătii beneficiarilor de credite.
Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore ( în cazul pietei
interbancare) până la durate medii si lungi (20 sau 30 ani) în cazul
împrumuturilor obligatare.

e) Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului si constituie, după cum se

desprinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau
“chiria”, pe care o plăteste debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a
 folosi capitalul împrumutat. In general, nivelul dobânzii se corelează cu rata
profitului obtinută de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează
prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un instrument de
influentare a cererii si ofertei de credite.

3. Definiți conceptul de dobîndă

Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditului
de către debitor, pentru folosirea capitalului împrumutat. Astfel, dobânda poate
fi privită ca “pret” al capitalului împrumutat si poate fi analizată atât ca mărime
absolută cât si în mărime relativă (sub formă de rată procentuală).
4. Enumerați și caracterizați principalele forme ale dobînzii
Forme ale dobânzii
Există mai multe criterii în functie de care se face analiza tipurilor de
dobânzi.
A. Din punct de vedere al băncii, se distimg:
a) Dobânda bonificată: reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate
disponibilitătile bănesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In
general, dobânda bonificată este mai scăzută decât dobânda percepută la
credite.
Factorii care influentează nivelul acestei dobânzi sunt:
 rata inflatiei;
 rata de refinantare (taxa oficială a scontului);
 ratele dobânzilor practicate de celălalte bănci comerciale.
b) Dobânda percepută: exprimă dobânda încasată de la clientii care
beneficiază de creditele acordate.
Factorii de influentă asupra nivelului acestei dobânzi sunt:
 erodarea monetară;
 nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare;
 gradul de risc;
 profitul bancar;
 rezerva minimă obligatorie.
B. Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:
a) taxa oficială a scontului (tos);
b) taxa privată a scontului (tps);
c) dobânda practicată între întreprinzători;
d) dobânda practicată pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert
emise de societăti comerciale.
Alte forme ale dobânzii în functie de nivelul la care se practică se
concretizează în:
- dobânda la creditul de licitatie, care se determină în cadrul sedintelor de
licitatie, săptămânal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea
nivelului minim de pornire a licitatiei revine băncii centrale. Factorii care
influentează această dobândă sunt: suma obtinută sub formă de credit si
termenul de rambursare;
- dobânda la creditul lombard este dobânda aferentă creditelor acordate de
banca centrală băncilor comerciale sub formă de refinantare. Se stabileste
zilnic la nivelul băncii centrale, poate fi modificată fără preaviz si se plăteste
lunar, în ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective.
Prezintă cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja băncile să apeleze la
acest tip de credite.
- dobânda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte scăzut
comparativ cu rata dobânzii pe piată îmbracă atât forma dobânzii bonificate cât
si a unei dobânzi penalizatoare pentru neîndeplinirea rezervelor minime
obligatorii.
C. Din punct de vedere al relatiei existente între rata dobânzii si rata inflatiei, se
realizează distinctia între dobânda nominală si dobânda reală.

5. Definiți noțiunile: sistem bancar, banca centrală, banca comercială

Sistemul bancar este ansamblul instituțiilor, relațiilor financiar-bancare,

normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacționează în mod complex, cu
scopul de a mobiliza sub formă de depozite și de a distribui, sub formă de
credite, fonduri financiare, precum și de a oferi facilități, inclusiv sisteme de
plăți, pentru diverși agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv
persoane fizice. Sistemul bancar este o componentă a sistemului financiar al
unei țări.
Banca centrală a unui stat este acea instituție economică ce emite moneda
națională a statului respectiv. Bancă centrală este o instituție căreia, în baza
unui act juridic, i-a fost încredințată responsabilitatea de aplicare a politicii
monetare într-o anumită zonă.
Băncile comerciale moderne, avînd rolul de intermediari financiari,
îndeplinesc o funcţie macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea
interramurală şi interregională a capitalului bănesc. Mecanismul Bancar de
distribuire şi redistribuire a capitalului pe sfere şi ramuri permite dezvoltarea
economiei în dependenţă de necesităţile obiective ale producerii şi contribuie la
restructurarea economiei.

6. Enumerați funcțiile băncii centrale. Caracterizați funcția băncii

centrale de bancă a băncilor, și funcția de bancă a statului.
 Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin centralizat al băncilor
centrale, acestea exercită funcţii generale şi, uneori, ocazionale, prin care se
evidenţiază rolul în cadrul sistemelor bancare şi al economiilor
contemporane. Astfel, pot fi enumerate următoarele funcţii:
• funcţia de emisiune monetară;
• funcţia de centru al politicii monetare;
• funcţia de creditare a economiei naţionale;
• funcţia de centru valutar;
• funcţia de bancă a băncilor;
• funcţia de bancă a statului.
Această funcţie reuneşte trei activităţi, strâns corelate între ele, pe care le
desfăşoară banca centrală.
-În primul rând, fiecare bancă de rang secundar (bancă din sistemul bancar)
are un cont la banca centrală, care nu poate fi debitor, şi pe baza căruia pot fi
realizate viramente şi compensări interbancare.
-În a doilea rând, dacă în procesul compensărilor, anumite bănci au nevoie
de refinanţare, atunci banca centrală poate, în anumite condiţii să furnizeze
resursele necesare, alimentând piaţa monetară. Se poate manifesta şi situaţia
în care banca centrală poate absorbi lichidităţi de pe piaţă, dacă se consideră
că acestea sunt în surplus.
-În al treilea rând, banca centrală trebuie să utilizeze intervenţiile pe piaţa
monetară pentru a menţine masa monetară şi rata dobânzii în limitele fixate
de către autoritatea monetară.
-Funcţia de bancă a băncilor Această funcţie decurge tocmai din faptul că
banca centrală reprezintă autoritatea care gestionează riscul aferent
sistemului bancar, reprezentând, în fapt interesele întregii economii în
preîntâmpinarea problemelor ce pot să apară în onorarea de către bănci a
cererilor de retragere a depozitelor din partea clientelei. Un prim aspect legat
de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează
funcţionarea băncilor în cadrul sistemului bancar, etapa imediat următoare
vizând impunerea aplicării normelor prudenţiale bancare elaborate de
autoritatea monetară.
Funcţia de bancă a statului.Prin aceasta functie banca centrala activeaza ca
bancher si ca agent fiscal al statului,reprezinta statul in cadrul relatiilor
financiare internationale,si organismele financiare internationale.In unele tari
banca centrala acorda imprumuturi statului pentru acoperirea deficitului
bugetar.

7. Definiți noțiunile: monedă, paritate monetară, masă monetară

Moneda- reprezinta o piesa de metal emisa de autoritatea suverana a statului
pentru a servi ca mijloc de schimb.
Paritate monetar-expresie a raportului valoric dintre doua monede nationale,
care se determina prin raportarea lor cantitativa pe baza definirii legale a
fiecareia.
Masa monetară, definită ca totalitate a mijloacelor bănești existente în
economia unei țări la un moment dat sau în medie pe o anumită perioadă.
Componentele masei monetare sunt studiate cu ajutorul agregatelor monetare.
Agregatul cel mai larg din punctul de vedere al Băncii Naționale Române este
reprezentat de agregatul M3.

8. Enumerați și caracterizați indicatorii de structurare a masei

monetare
Din punct de vedere statistic, pentru măsurarea masei monetare se recurge la
structurarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor şi a agregatelor
monetare.
Delimitarea componentelor masei monetare din circulaţie se realizează după
următoarele criterii, utilizate în statistica monetară internaţională.
A. sfera pe care o serveşte masa monetară - masa monetară poate fi analizată ca
monedă scripturală (bani de cont) şi numerar. Aceste sume apar ca solduri în
conturile bancare sau asupra populaţiei, sau ca numerar în casieriile agenţilor
economici şi ale instituţiilor.
B. natura social economică a deţinătorilor de monedă - din acest punct de
vedere se disting mijloace băneşti (monede) ce aparţin sectorului public si
mijloace băneşti ale sectorului privat.
C. rotaţia şi rolul diferitelor componente ale masei monetare - din acest punct
de vedere se disting:
mijloace băneşti cu circulaţie curentă;
mijloace băneşti economisite;
alte mijloace băneşti.
D. gradul de lichiditate al diferitelor componente - din acest punct de vedere se
disting urmatoarele:
lichidităţi primare
lichidităţi secundare
lichidităţi terţiare

9. Enumerați funcțiile monedei

a) functia de instrument unic de schimb;
b) functia de etalon al valorii;
c) functia de rezerva a valorii;
d) functia de mijloc de plata;
e) functia de lichiditate.

10. Caracterizați funcția monedei de etalon al valorii și funcția monedei

de mijloc de plată
Functia de etalon al valorii - Moneda este un etalon de valoare, datorita
proprietatii sale are capacitatea de a aduce la acelasi numitor bunurile
eterogene, aceste bunuri si servicii putand fi astfel ierarhizate. Cu ajutorul
monedei, folosite ca etalon al valorii, toate bunurile devin comparabile.
Functia de mijloc de plata - Obligatia de plata se efectueaza in mare masura
cu ajutorul monedei. Folosirea monedei ca mijloc de plata dovedeste puterea
liberatorie, universala si nelimitata a monedei.

11. Idențificați rolul monedei în cadrul sistemului economic.

Rolul monedei în viaţa economică şi socială necesită abordarea evoluţiei
şifuncţiilor îndeplinite de aceasta încă din perioada circulaţiei pieselor din
metale preţioase.Trecerea
economiilor de la forma preponderent naturală (bazată pe troc) laeconomia de
schimb, concurenţială, antrenează importante modificări în rolul îndeplinitde
bani în cadrul tuturor loturilor activităţii umane şi economice.În contextul
economiilor contemporane, deşi s-au produs modificări importantedin punctul
de vedere al formei de existenţă, moneda continuă să îndeplinească rolul
deetalon al valorii, instrument de plată şi mijloc de tezaurizare.

12. Enumerați principalele etape ale evoluției sistemului monetar

internațional contemporan
-Prima incercare pe linia cooperarii sistemelor monetare nationale a fost
conventia prin care sa creat uniunea Latina semnata la 23 decembrie 1865 de
Franta,Belgia,Italia,Elvetia
-O alta incercare a sistemelor monetare nationale a reprezentato Conferinta de
la Genova,care a avut loc intre 12 apr-12 mai 1922 si la care a participat 33 de
state
-O forma mai concreta de colaborare monetara o reprezinta blocul aurului
acesta a fost creat prin conventia din iulie 1933
-Un important pas in directia cooperarii monetare a fost facut prin acordul
monetar tripartid incheiat intre USA,Anglia si Franta.

13. Enumerați și caracterizați principiile care au stat la baza creării

sistemului monetar de la Bretton Woods
La baza sistemului creat la Bretton Woods a fost asezat etalonul aur-devize
iar în cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon si de principală
monedă de rezervă si de plată.
Principiile pe care s-a bazat sistemul, al cărui organism principal era Fondul
Monetar International, au fost următoarele:
a) Cooperarea monetară internatională
Este considerat esenta SMI si factorul determinant al creării FMI, organismul
care să asigure consultantă si colaborare în problemele monetare
internationale.Preocuparea principală era reprezentată de stabilitatea cursului
de schimb, multilateralizarea plătilor si eliminarea restrictiilor valutare.
b) Dezvoltarea economică a tuturor membrilor
Incă de la începutul discutiilor asupra planului White, India a propus să se
prevadă, ca principiu, sprijinirea dezvoltării economice a tărilor sărace,
propunere reînnoită în toate discutiile si formulată în două variante de
amendamente si la Bretton Woods.
c) Stabilitatea cursurilor de schimb
Adoptarea acestui principiu ca element de bază al sistemului monetar
international a condus la optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a
etalonului aur-devize. In acest scop, fiecare tară trebuia să stabilească
pentru moneda sa, cu acordul FMI, valoarea paritară exprimată în aur sau în
dolari SUA.
d) Multilateralizarea plătilor internationale
Principiul multilateralizării plătilor internationale a fost exprimat numai sub
forma unui sarcini a FMI, nefiind precizate modalitătile de aplicare a acesteia.

f) Convertibilitatea monetara
Functionarea convertibilitătii a vizat două aspecte distincte:
Primul se referă la convertibilitatea dolarului, în calitatea sa de etalon, monedă
de rezervă si de plată în cadrul sistemului;
Al doilea avea în vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte
tări, membre ale FMI.
In practică, FMI nu mai foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a
introdus notiunea de monede “liber utilizabile”.
g) Lichiditatea
Autoritătile monetare ale tărilor membre FMI aveau obligatia de a-si constitui
rezerve monetare, corespunzătoare nevoilor generate de două operatiuni:
Convertirea sumelor solicitate;
Interventiile pe piată ale autoritătilor monetare în scopul mentinerii stabilitătii
cursurilor de schimb.
g) Echilibrarea balantei de plăti
Acesta constituie un principiu de politică economică a fiecărei tări, fiind inclus
si în Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al FMI, care, prin creditele pe
care le acordă, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de
dezechilibru al balantelor de plăti ale tărilor membre.
14. Caracterizați rolul și locul Băncii Mondiale în cadrul Sistemului
monetar international actual și relațiile Băncii Mondiale cu
R.Moldova ?
Cooperarea RM cu Banca Mondiala vizeaza cele mai importante domenii de
activitate cum ar fi:
dezvoltarea serviciilor de sanatate si asistenta sociala,investitiile in
agricultura,energie,constructia drumurilor educatie de calitate,Gestionarea
finantelor publice,Reformarea administratiei publice;.Portofoliul banciii
mondiale pt tara noastra cuprinde 11 proiecte active cu un angajament total in
suma de 281 mil.dolari USA.

15. Enumerați funcțiile băncii centrale.

funcţia de emisiune monetară;
funcţia de centru al politicii monetare;
funcţia de creditare a economiei naţionale;
funcţia de centru valutar;
funcţia de bancă a băncilor;
funcţia de bancă a statului.

16. Caracterizați particularitățile băncii centrale. Enumerați atribuțiile

Băncii Naționale a Moldovei
Toate funcţiile sale banca centrală le realizează prin operaţiunile sale – pasive
şi active.
Operaţiunile pasive. Principala sursă a resurselor băncii centrale, în marea
majoritate a ţărilor, o constituie emisiunea de bancnote (de la 54 – 85% din
totalul activelor). La etapa contemporană, emisiunea de bancnote este
fiduciară, adică, nu este convertibilă în aur. Convertibilitatea în aur a
bancnotelor este suspendată în prezent, însă, necătând la aceasta, în unele ţări
formal continuă să existe restricţii privind emisiunile fiduciare.
Operaţiunilor active ale băncii centrale li se atribuie: operaţiunile de
reescontare, investiţiile bancare, operaţiunile cu aur şi cu valute.
Operaţiunile de reescontare sunt de două tipuri: credite băncilor comerciale şi
statului. În calitate de gaj se utilizează cambiile comerciale, cambiile
trezoreriale, obligaţiunile emise de autorităţile publice, etc. şi operaţiuni de
reescont – cumpărarea de către banca centrală a cambiilor de la autorităţile
publice şi de la băncile comerciale.
Cumpărarea cambiilor de la băncile comerciale se numeşte reescontare,
deoarece are loc scontarea a doua oară. Diferenţa dintre suma pe care banca
centrală o plăteşte băncii comerciale cumpărând cambia, şi suma ce va fi
primită de la debitor, când va sosi cadenţa, formează venitul băncii centrale.
Rata dobânzii, în baza căreea banca central acordă credite băncilor comerciale
şi reescontează cambiile lor se numeşte rată de reescont sau rată de refinanţare.
Investiţiile bancare – reprezintă cumpărarea de către bancă a hârtiilor de
valoare. Investiţiile băncii centrale constau din alocări în hârtii de valoare ale
statului. Cumpărarea de către banca centrală a obligaţiunilor publice, în
majoritatea ţărilor industrial-dezvoltate servesc ca formă de creditare a
guvernului.
Atribuţiile de bază ale B.N.M. sunt:
 stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;
 activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;
 autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;
 supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea
funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare;
 emisiunea monedei naţionale;
 stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al
monedei naţionale;
 gestionarea rezervelor valutare ale statului;
 întocmirea balanţei de plăţi a statului
 reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a.

17. Identificați rolul BNM în cadrul sistemului bancar autohton.

Rolul principal al Băncii Naționale a Moldovei este asigurarea și menținerea
stabilității prețurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca
Națională promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței
și sprijină politica economică generală a statului.

18. Definiți noțiunile: sistem monetar, valoare paritară, etalon monetar ?

In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de
organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tară, pe baza unor legi
speciale ale statului respectiv.
Valoare paritară reprezintă cantitatea de metal preţios care se atribuie, prin
lege, unei unităţi monetare.
Etalon monetar- metalul din care sunt confectionate monedele care circula pe
teritoriul unui stat

19. Enumerați și caracterizați elementele specifice sistemului monetare

La modul general, se consideră că un sistem monetar cuprinde următoarele
elemente:
a) metalul monetar;
b) unitatea monetară;
a) baterea si circulatia monedei;
b) emisiunea si circulatia bancnotelor;
c) emisiunea si circulatia monedei scripturale.
a) Metalul monetar constituie bază a sistemului monetar, în sensul că
reprezintă metalul din care sunt confectionate monedele care circulă în
interiorul granitelor unui stat, putând fi reprezentat de aur, argint sau de ambele
metale.
Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numesc sisteme
metaliste, în cadrul cărora se disting:
 Sisteme monometaliste (bazate pe un singur metal monetar);
 Sisteme bimetaliste (bazate pe două metale monetare).
b) Unitatea monetară este strâns legată de metalul folosit pentru baterea
monedei si se caracterizează prin două elemente definitorii:
- valoare paritară;
- paritate monetară.
Valorea paritară reprezintă cantitatea de metal pretios care se atribuie, prin
lege, unei unităti monetare.
Paritatea monetară reprezintă raportul valoric dintre două unităti monetare.
c) Baterea si circulatia monedei ca element al sistemului monetar cuprinde
baterea:
 Monedelor cu valoare intrinsecă (confectionate din aur si argint);
 Monedelor fără valoare deplină (confectionate din aliaje de metale
nepretioase, zinc, aluminiu).
d) Emisiunea bancnotelor este reglementată la nivelul fiecărei tări si vizează
aspecte referitoare la emisiune si la relatiile dintre banca centrală si băncile
comerciale, cu scopul dimensionării corecte a masei monetare.
Preocupările pe această linie, în cadrul unui sistem monetar, decurg din esenta
bancnotelor, care sunt înscrisuri ale băncilor de emisiune si întrunesc anumite
caracteristici:
 Convertibilitatea în metalul monetar;
 Valabilitate pe întreg teritoriul unei tări;
 Monedă reprezentativă (fiduciară)
e) Emisiunea si circulatia monedei scripturale prezintă importantă în cadrul
unui sistem monetar prin faptul că de-a lungul timpului, statele au recurs la
înlocuirea monedelor cu valoare integrală si a bancnotelor convertibile cu bani
de hârtie, neconvertibili, reprezentativi. La baza acestei înlocuiri a stat ideea
egalitătii între cantitatea de metal pretios si banii de hârtie reprezentativi, orice
neconcordantă între aceste două mărimi reprezentând, în fond, o formă de
manifestare a inflatiei.

20. Identificați rolul FMI în cadrul sistemului monetar internațional

actual. Enumerați criteriile de convertibilitate stabilite de către FMI . ?
Rolul cel mai important pe care îl detine Fondul este acela de manager al unui
sistem monetar international ordonat, previzibil si stabil, cu granite deschise si
care să ofere cadrul necesar unei cresteri echilibrate în comertul mondial si în
economiile tărilor membre. In acest sens, FMI functionează ca un organism
permanent de consultantă, în care membrii cooperează si participă activ în sfera
monetară internatională.

21. Definiți conceptul de credit și dobîndă

Creditul reprezintă o categorie economică ce exprimă relatii de repartitie a
unei părti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizează si se
distribuie disponibilitătile din economie si se creează noi mijloace de plată, în
scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizării unor obiective ale
politicii economice.
Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditului
de către debitor, pentru folosirea capitalului împrumutat. Astfel, dobânda poate
fi privită ca “pret” al capitalului împrumutat si poate fi analizată atât ca mărime
absolută cât si în mărime relativă (sub formă de rată procentuală).

22. Enumerați și caracterizați principalele forme ale creditului

A. Creditul comercial reprezintă creditul pe care si-l acordă agentii economici
la vânzarea mărfii sub forma amânării plătilor.
Creditul comercial se manifestă sub două forme: - creditul cumpărător
- creditul vânzător.
Creditul cumpărător:
- se manifestă sub forma plătilor în avans;
- aceste credite apar ca o prefinantare de către beneficiari a produselor pe
care intentionează să le achizitioneze;
- sunt frecvente în ramuri precum agricultura si constructiile de locuinte.
Creditul vânzător:
- are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.
B. Creditul bancar
Participantii la creditul bancar sunt reperzentati la modul general, de un agent
nebancar (producătorul sau agentul economic), pe de o parte, si bancă, pe de
alta.
C. Creditul de consum
Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de
folosintă îndelungată si de mare valoare (mobilă, autoturisme, articole de uz
casnic).
D. Creditul obligatar
Constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de
împrumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului
bugetar.
E. Creditul ipotecar
Reprezintă un credit garantat cu propietăti imobiliare sub forma clădirilor (în
special în mediul urban) sau de natura terenurilor (în mediul rural).
După calitatea debitorului se face distinctie între creditele acordate
persoanelor fizice (particulare) si cele acordate persoanelor juridice.
Din punct de vedere al calitătii debitorului si creditorului, se face distinctia
între:
- creditul privat, în care participantii la raportul de credit sunt subiect de drept
privat;
- creditul public, în cadrul căruia debitorul reprezentat de stat, care se
împrumută pe piata internă, pentru acoperirea deficitului bugetar. In acest caz,
populatia în ansamblul său si agentii economici apar în calitate de creditori.
După natura garantiilor se intâlnesc următoarele forme de credite:
- credite reale;
- credite personale.
După întinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului:
- credite denuntabile, care se manifestă atunci când creditorul îsi rezervă
dreptul ca oricând, înainte de scadentă, să ceară rambursarea acestui credit, cu
sau fără avizarea debitorului;
- credite nedenuntabile, când creditorul are dreptul de a cere rambursarea
numai la o scadentă dinainte stabilită;
- credite legate, caz în care creditorul conditionează acordarea creditului de
folosirea sa în anumite scopuri convenite cu debitorul.
După modul de rambursare, se face distinctia între:
- credite neamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadentă;
- credite amortizabile, caz in care rambursarea se face în transe egale sau
neegale, formate din rate de rambursat si dobânzi.
După termenul de rambursare, se remarcă:
- credite pe termen scurt, pe perioade care nu depăsesc 12 luni. Această
reprezintă forma curentă a creditului la bancă, întrucât corespunde exigentei de
lichiditate impuse băncilor;
- credite pe termen mediu, a căror durată de rambursare este de la 1 an la 5 ani,
se acordă pentru activitatea de export-import ori pentru activitatea de investitii;
- credite pe termen lung, a căror durată de rambursare depăseste 5 ani, se
întâlneste în cazul creditelor pentru constructii de locuinte si a creditelor
obligatare.

23. Definiți contrapartidele masei monetare

Contrapartidele masei monetare se regasesc in activul bilantier al bancilor
emitente (aurul – in activul bancii centrale; devize; credite acordate statului,
trezoreriei; credite acordate bancilor comerciale; credite acordate agentilor
economici si populatiei).
In afara acestor elemente care constituie contrapartida interna exista si o
contrapartida externa, care exprima influentele relatiilor externe asupra
acesteia:
- importul de bunuri si servicii genereaza o scadere a incasarilor in moneda
nationala, deoarece agentul economic importator o transforma in valuta;
- exportul de bunuri si servicii aduce o crestere a incasarilor in moneda
nationala, deoarece intreprinderea care se ocupa cu aceasta activitate va
incasa valuta prin valorificarea marfurilor in exterior si o va transforma in
moneda nationala pentru a-si desfasura activitatea pe plan intern.

24. Caracterizați principalele aspecte ale circulației monetare.

Enumerați factorii determinanți ai vitezei de rotație.
Asupra vitezei de rotatie a monedei influenteaza un sir intreg de factori:
1.Veniturile populatiei(pe masura ce cresc veniturile popul.se inregistreaza o
reducere a vitezei de rotatie)
2.Procesul de economisire care determina in mod direct scaderea vitezei de
rotatie a monedei.
3.Politica monetar creditara promovata de Banca Centrala prin care poate fi
majorata sau micsorata masa monetara fapt ce determina majorarea sau
reducerea vitezei de rotatie.
4.Produsul intern brut(PIB) odata cu majorarea pib creste viteza de rotatie.

25. Definiți conceptul de bancă comercială și sistem bancar

Sistemul bancar reprezinta totalitatea institutiilor financiare care isi desfasoara
activitatea pe teritoriul unui stat in baza anumitor acte normativ legislative cu
privire la activitatea financiar bancara.
Băncile comerciale moderne, avînd rolul de intermediari financiari,
îndeplinesc o funcţie macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea
interramurală şi interregională a capitalului bănesc. Mecanismul Bancar de
distribuire şi redistribuire a capitalului pe sfere şi ramuri permite dezvoltarea
economiei în dependenţă de necesităţile obiective ale producerii şi contribuie la
restructurarea economiei.
26. Enumerați serviciile oferite de către băncile comerciale. Caracterizați
principalele forme ale băncilor comerciale.
Serviciile oferite de catre bancile comerciale:

 siguranta privind depozitele pastrate la banci;

 dobanda primita pentru acestea;

 faptul ca sumele pastrate in conturile bancare pot fi restituite oricand, la

cerere;

 transferurile de bani de care pot beneficia ( in loc de a purta asupra lor

mari sume de bani in numerar).

Principalele forme ale băncilor comercialeAstfel sunt banci universale si

banci specializate.

- banci universale – sunt denumite acele banci comerciale care efectueaza

toate operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite
sectoare (la noi, societatile bancare sunt, prin lege, banci universale).
- banci specializate – este denumirea generica pentru a desemna bancile
comerciale sau institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de
operatiuni bancare de baza, dezvolta preponderent operatiuni bancare de
un anumit tip sau un anumit domeniu.
- In continuare, vor fi prezentate cateva tipuri de banci comerciale
specializate.
- banca agricola – acorda credite si alte facilitati financiare si de plata
unitatilor agricole pentru cumpararea de terenuri si utilaje agricole,
ingrasaminte etc.
- banca de investitii – acorda credite, pe termen mediu si lung,
intreprinderilor industriale (uneori si din alte ramuri economice), de
regula pentru investiti, procurandu-si fondurile pe baza unor forme de
economisire pe durate mai indelungate decat cele obisnuite
- banca ipotecara – acorda imprumuturi pe termen lung cu o ipoteca
asupra imobilelor detinute de debitori
- banca de export-import – crediteaza, pe diferite termene,
producatorii/exportatorii autohtoni pentru a-i sprijini in activitatea de
promovare a produselor tarii respective pe pietele externe; garanteaza
creditele externe; efectueaza operatiuni de casa in favoarea importatorilor
si exportatorilor etc.
 - banca internationala (privata) – banca comerciala cu numeroase
sucursale in alte tari si pentru care operatiunile externe joaca un rol
important, dar nu chiar preponderent;
- bancile de depozit – realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan
intern prin atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si
persoanelor private. In Franta, bancile comerciale se numesc banci de
depozit.

- bancile de accept – sau casele de accept sunt institutii bancare care

sustin, prin semnatura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de
exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini iar titlul de credit
astfel acceptat devine negociabil;
- case de emisiune – sunt institutii bancare care asigura plasarea pe piata a
unor emisiuni de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.). In Anglia,
aceste institutii sunt considerate “merchant banks”, in timp ce in SUA
sunt calificate drept “banci de investitii” (investment banks).

27. Identificați rolul BNM în cadrul sistemului bancar autohton.

Rolul principal al Băncii Naționale a Moldovei este asigurarea și menținerea
stabilității prețurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca
Națională promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței
și sprijină politica economică generală a statului.

28. Definiți principalele teorii monetare.

Metalismul exprima, în primul rînd, interesele capitalului comercial şi se baza
pe una din orientările politicii economice a acelei epoci - mercantilismul.
Conform acestei premise teoretice iniţiale, izvorul avuţiei societăţii este
comerţul exterior (operaţiile de export), al căror sold activ favorizează afluxul
de metale nobile în economia naţională.
Astfel, obiectivul practic al nominalismului lui Keynes se rezuma la
fundamentarea teoretică a trecerii la circulaţia banilor de hîrtie şi reglementarea
economiei prin gestionarea procesului inflaţiei.
Teoria monetară cantitativă.Această doctrină economică ne explică nivelul
preţurilor la mărfuri şi valoarea banilor prin cantitatea lor (masa monetară)
aflată în circulaţie.
Monetarismul contemporan.
Contingentul adepţilor teoriei monetariste contemporane include o serie de
economişti celebri ca M. Friedman, C. Brunner, A. Meltser şi D. Laidner.
Pornind de la modelele echilibrului în economie (ale lui A. Marshall şi L.
Walras), ei consideră că aceasta şi în prezent se poate realiza automat pe calea
modificării preţurilor „relative", sau a preţurilor diverselor mărfuri, iar
principalul obiect al cercetării trebuie să fie trecerea de la nivelul echilibrului la
alt nivel, adică „absolut" - nivelul general al preţurilor.

29. Enumerați și caracterizați particularitățile clasificării semnelor

monetare
Criterii de clasificare a semnelor monetare:
1.forma de existenta a monedei in raport de care moneda se clasifica in:
materiala (moneda metalica si moneda de hartie) si de cont (scripturala)
2.in functie de emitentul semnelor monetare putem grupa moneda in:
- moneda creata de agentii economici – a functionat in cadrul sistemelor
monetare bazate pe etalonul aur-moneda pe baza unui mecanism simplu.
- moneda creata de tezaur: vizeaza indeosebi moneda divizionara,
- moneda creata de banci: releva rolul decisiv pe care il au bancile in
creatia monetara, pe de o parte, prin emiterea biletelor de banca (de catre
banca centrala) si, pe de alta parte, prin crearea monedei de cont sau
scripturala (de catre bancile comerciale).
3) un alt criteriu este valoarea intrinseca in raport de care moneda cunoaste
doua forme:
- moneda cu valoare integrala – este moneda care contine o cantitate de
metal pretios egala cu cantitatea de metal pretios ce i se atribuie prin
valoarea nominala.
- Moneda semn – este reprezentata de monedele de metal sau de hartie pe
care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit numar de unitati
monetare. Aceste valori sunt fiduciare, acceptate si utilizate prin
increderea reciproca, atribuindu-li-se o anumita putere de cumparare.
4) In functie de obligatiile pe care si le asuma emitentul monedele se pot
grupa in convertibile si neconvertibile.
- moneda convertibila a fost reprezentata initial de bancnote care puteau fi
preschimbate in metal pretios. Aceasta era o forma a convertibilitatii
interne.
- moneda neconvertibila desemneaza in exclusivitate moneda care circula
numai in cadrul granitelor nationale.
5) in functie de capacitatea liberatorie (stabilita juridic) a monedei, exista
urmatoarea clasificare:
- moneda legala – cu capacitate liberatorie sau circulatie nelimitata,
recunoscuta prin lege, atribuita monedei nationale;
- moneda fractionara – cu capacitate liberatorie limitata, atribuita monedei
de argint (atunci cand circula paralel cu moneda de aur in cadrul
monometalismului aur) si monedei divizionare;
- moneda facultativa – care este, de regula o moneda straina.
30. Identificați principalele etape ale evoluției monedei unice Euro și
stabiliți rolul ei în cadrul Sistemului Monetar European