Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucru Individual
CHISINAU 2016
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………….1
Concluzie…………………………………………………………………………5
Introducere
Obţinerea ceaiului începe cu plantarea plantelor de ceai
Planta de ceai necesită un climat tropical și soluri acide, permeabile şi bogate în humus. Ceaiul se
cultivă în pantă, pentru că apa de ploaie să se poată scurge, o prea mare umezeala fiind
dăunătoare. Cea mai bună calitate a frunzelor este obținuta din culturile situate la altitudini
mai mari de 1500 m, deoarece planta crește mai încet și capătă o aromă mai bună. Pe plantaţii
înmulţirea se face prin butaşi. După o perioadă de stat în pepiniere, noile plante de ceai sunt
transplantate şi lăsate să crească timp de patru ani înainte de prima recoltare.
Dacă asupra plantei nu se efectuează modificări, aceasta va crește sub forma unui copac, putând
atinge și 9 m înalțime, însă cele de pe plantă și sunt menținute la înălţimi mici (de cel mult 1.25
m) pentru a fi mai ușor de recoltat. O lumină solară indirectă favorizează obţinerea unor frunze cu
aroma mai bună, de aceea printre tufele tunse sunt lăsaţi să crească copaci care filtrează şi
împrăştie razele soarelui.
Viaţa plantei de ceai nu depăşeşte de obicei 40-50 de ani, însă există varietăţi care pot atinge şi
vârsta de 100 de ani. Perioadele în care se face culesul depind de climatul în care se află cultura
de ceai.
În China şi nordul Indiei (Darjeeling, Assam) sezonul durează din februarie până în noiembrie; în
Taiwan, de la sfârşitul lunii martie până la sfârşitul lunii octombrie; în Japonia, din mai până în
octombrie; în sudul Indiei, Sri Lanka (Ceylon) şi Indonezia culesul se face tot timpul anului,
exceptând zonele de mare altitudine.
Recoltarea se face după mai multe metode: fie se culeg doar mugurii apicali, fie se culeg şi
primele 2-3 frunze în josul tulpinii sau primele 4-5.
Frunzele se culeg împreună cu partea de tulpina pe care se află, pentru a permite vârfurilor să se
regenereze. După o perioadă de 7-10 zile, timp în care vârfurile plantei se refac, recoltarea se
reia.
În ţările asiatice majoritatea culegătorilor sunt femei, iar în Africa printre culegători sunt mai
mult bărbaţi. Ei poartă în spate coşuri de nuiele în care aruncă frunzele culese. De câteva ori pe zi
coşul este descărcat, recolta strânsă de fiecare culegător cântărită şi inspectata calitativ; fiecare
este plătit în funcţie de cantitatea de frunze recoltata.
La scurt timp dup ce sunt culese, frunzele de Camellia sinensis încep să se ofilească și să se
oxideze.
1
Clorofila se descompune și taninurile sunt eliberate, frunzele înnegrindu-se progresiv. Procesul
acesta de oxidare enzimatică este numit în industria ceaiului “fermentație”, deși nu este cu
adevărat un fenomen de fermentație, nefiind cauzat de microorganisme.
Următorul pas este oprirea procesului de oxidare (sau a “fermentării”) prin încălzire, metodă care
dezactivează enzima responsabilă. Fără un control atent al temperaturii și umidităţii, pe ceai se
pot dezvolta fungi; aceștia cauzează o fermentație adevărată, care contaminează ceaiul cu
substanțe toxice (uneori chiar cancerigene) și cu mirosuri nedorite, ceaiul devenind impropriu
consumului.
2
2. Tipurile de ceai .
Tipurile de ceai se disting după tipul de procesare, toate provenind din aceeași planta.
Ceaiul alb - mugurii și frunzele foarte tinere, acoperite cu puf alb, trec prin două etape: tratarea
termică pentru oprirea fermentării și deshidratarea. Frunzele nu sunt lăsate să se veștejeasca, nu
sunt rulate și nici lăsate la oxidat, păstrându-se cât mai multe dintre caracteristicile inițiale. Pentru
că este produs în cantitați mici, prețul sau este mare.
Ceaiul verde - frunzele sunt culese, lăsate la veștejit, apoi sunt tratate uscat (în tigai, după
metoda chinezească) sau la abur fierbinte la maxim 2 zile după cules pentru împiedicarea
oxidării. Frunzele pot fi modelate în formă de perle, de spirale sau lăsat în stare liberă.
Ceaiul oolong - după ce frunzele sunt culese, lăsate la stafidit şi rulate, timp de 2-3 zile (sau mai
mult) sunt întinse pentru oxidare. Ceaiul oolong (sau wulong) este un tip intermediar între ceaiul
verde şi cel negru, apropiindu-se ca proprietăţi mai mult de unul sau de celălalt în funcţie de
perioada cât a stat la oxidat.
Ceaiul negru - frunzele sunt lăsate să se oxideze complet, procesul durând între 2 saptamânani și
o lună, după ce au fost parcurse etapele de veștejire și rulare. Apoi, intervine procesul de stopare
a oxidării, de eliminare a umezelii și sortarea frunzelor în funcție de gradul de fărâmițare.
Ceaiul pu-erh - frunzele culese manual din copaci de ceai bătrâni și sunt sortate, îndepărtându-se
frunzele rupte, veștede sau oxidate; sunt întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili un pic
înaintea următoarei etape: stoparea oxidării prin prăjirea în tăvi. Acum frunzele sunt rulate fără a
le rupe și întinse la soare pentru a se usca până mai rămâne nu mai multă umezeală decât este
nevoie pentru că frunzele să nu se sfărâme, apoi sunt sortate pe 10 categorii/grade (sau chiar mai
multe). Felul în care este prelucrat de acum înainte îl încadrează în tipul sheng sau shu.
-Pentru a obține pu-erh de tip sheng (crud), frunzele sunt aburite, comprimate în forme diverse și
depozitate în camere uscate, care permit o oxidare lentă. O seamă de micro-organisme participă
la desavârșirea aromelor ceaiului pu-erh.
-Ceaiul de tip shu este obținut prin oxidarea forțată a frunzelor: acestea sunt întinse, stropite cu
apă și lăsate să se oxideze câteva zile până la o lună. După oxidare urmează tratarea cu abur
fierbinte și presarea în forme.
3
3. Schema procesului de productie.
Fig.1 Schema tehnologică de producere a ceaiului
Rularea
Oxidarea („Fermenatatia”)
Sortarea
Ambalarea
Depozitare si transport
CONCLUZIE
In concluzie vreau sa spun ca ceaiul este o bautura foarte laudata pentru proprietatile sale. Inca din vechime
chinezii considerau ceaiul este un leac bun pentru diferite afectiuni. Incidenta mai scazuta a unor boli printre
consumatorii de ceai a starnit interesul cercetatorilor. Intr-adevar, fitochimicalele din frunzele de ceai ofera
numeroase beneficii starii de sanatate.
Consumul de ceai inbunatateste elasticitatea vaselor de sange si previne aparitia bolilor cardiovasculare prin
scaderea nivelului de colesterol .
Portivit studiilor, ceaiul verde ajuta sistemul imunitar impotriva toxinelor ce cresc riscul bolilor canceroase,
scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale in cazul cancerului de san, contracareaza efectele fumatului,
reducand riscurile cancerului la plamani.
Consumul de ceai poate contribui la mentinerea unei densitati osoase normale la femeile in varsta, reducand
riscul fracturilor.
S-a constata in urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creste metabolismul si de a arde grasimile, datorita
capacitatii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient in combaterea obezitatii. Deasemenea, s-a
constatat ca substantele continute in ceai scad nivelul zaharurilor din sange si previn cataracta la indivizii
diabetici.
Asa deci ceaiul este un produs necesar in alimentatia noastra, pe linga faptul ca ajuta la tratarea unor maladii el
mai poate fi servit si ca o pastila antistress.