Tema 1. Cadrul legislativ de bibliotecă.

Generalități

Biblioteconomia Republicii Moldova integrează un cadru de reglamentări juridice

temeinice după anul 1990, oferind un spectru amplu de acte legislative specific și tangențiale de
bibliotecă. Afirmația prof.,dr, I Stoica potrivit căreia „ aceasta face dovada maturității, a forței
sale de afirmare și de dezvoltare a domeniului” certifică cu adevărat un nivel de dezvoltare a
activității biblioteconomice din țară. Bibliotecile au funcționat și anterior, desigur, dar în baza
unor acte legislative ideologizate, ce reglamentau incomplete activitatea lor.Astfel la începutul
anilor 90 ai s-a reiterat imperios, atât la nivel international, cât și national, necesitatea elaborării
Legii cu privire la bibblioteci, producând și alte acte normative reglamentatoare.

Crizele sau incertitudinile din domeniul biblioteconomic sunt cauzate deseori de lipsa
unui cadru normative juridic, postulat susținut și de forumurile internaționale de specialitate.

În domeniul bibliotecilor legislaţia joacă un rol-cheie, acestea reprezintă o expresie a

convertirii raporturilor sociale în raporturi de natură juridică. Cadrul de reglementare creează un
suport forte pentru organizarea bibliotecilor la standarde înalte, oferind o platformă legală clară
pentru menţinerea bibliotecilor de către factorii de decizie.

Experienţele europene au demonstrat că există ţări, precum Danemarca , care, deşi nu a

dispus de un cadru juridic de bibliotecă până în 2000, totuşi instituţiile bibliotecare s-au dezvoltat
şi au ajuns în topul biblioteconomiei mondiale. Există, într-adevăr, diferenţe în modul de
abordare a diferitor ţări legate de funcţionarea şi dezvoltarea bibliotecilor, menţionează Victoria
Stoian . Unele ţări beneficiază de o legislaţie „forte”, în timp ce altele înregistrează o legislaţie
„slabă”. În unele ţări reglementările referitoare la biblioteci sunt exprimate în forma unei
legislaţii specifice (Legea cu privire la biblioteci, Islanda; Legea cu privire la depozitul legal,
Federaţia Rusă), în timp ce în altele, reglementările cu privire la biblioteci sunt în legi ce aparţin
domeniului administraţiei locale (Legea cu privire la administrarea publică locală, Armenia), în
unele ţări legislaţia de bibliotecă are un caracter extensiv (ex. Federaţia Rusă), în timp ce în
altele (ex. Finlanda) funcţionează o lege-cadru, care este succedată de prevederi adiţionale
reflectate în alte acte normative.

Unii specialişti consideră că este mai bine de a include unele obiective fundamentale,
incluse într-un manifest sau declaraţii, însă aici apare problema dacă o declaraţie poate genera
schimbări sau să denote obligativitate.

Totuşi s-a demonstrat că existenţa unui cadru juridic special de bibliotecă are menirea de a
sublinia angajamentul susţinerii financiare integrale şi coordonării furnizării serviciilor de
bibliotecă la nivel naţional. În practica biblioteconomică europeană elaborarea cadrului juridic
pentru biblioteci a urmărit în general două finalităţi, subliniază Al. Rău: una legată de existenţă,
de ocrotirea de către stat a instituţiei bibliotecare şi alta referitoare la garantarea drepturilor
cetăţenilor de a avea acces la colecţiile bibliotecilor. Astfel principiul accesibilităţii şi cel al
finanţării obligatorii sunt momentele care trebuie să fie reflectate într-o lege de bibliotecă.
 In prezent o legislaţie privitoare la biblioteci trebuie să fie mai complexă, ca răspuns la
problematica diversificată a lumii contemporane. Instituţiile de informare - biblioteci, muzee,
arhive, centre de informare, tind sa formeze un bloc compact faţă de care autorităţile publice
adoptă strategii globale, impuse de societatea informaţiei şi comunicării planetare. Experienţa
Norvegiei este una deosebită - s-a considerat nenorocoasă ideea unificării bibliotecilor sub
aceeaşi instituţie - a muzeelor şi arhivelor. Bibliotecile considerau că nu vor mai fi o prioritate,
deşi s-au înşelat.

Giuseppe Vittelo , consultant în probleme de Conţinut Digital, Carte şi Arhive în cadrul

CE, declara cu ocazia seminarului de la Strasbourg, din 23-25 noiembrie 1998, organizat sub
egida Consiliului Europei în colaborarea cu EBLIDA că mai multe teme domină problematica
bibliotecilor contemporane vizavi de legislaţia referitoare la biblioteci:

- libertatea de exprimare şi accesul liber la informare;

- bibliotecile în cadrul politicilor naţionale ale cărţii şi informaţiei;

- bibliotecile şi industriile cunoaşterii;

- protecţia patrimoniului bibliotecilor.

Aceste idei au fost incluse pe parcurs în Liniile directoare ale Consiliului Europei / EBLIDA
privind legislaţia şi politica bibliotecilor în Europa - document care a reprezentat rodul unei
cercetări a legislaţiei de bibliotecă, aplicate în bibliotecile din Europa, astfel sugerând tuturor
ţărilor armonizarea legislaţiei de bibliotecă şi ajustarea la noile cerinţe UE şi ale SUA.