Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Migratia Externa Consecinte Si Dimensiuni
Migratia Externa Consecinte Si Dimensiuni
Bucureşti,
2012
MIGRAŢIA EXTERNĂ
CONSECINŢE ŞI DIMENSIUNI
2
CUPRINS
Capitolul I.Preambul........................................................................................................................................4
Capitolul II-MigraŢia –aspecte generale..........................................................................................................5
2.1.Definirea termenului de migraţie............................................................................................................5
2.2.Forme de migraţie...................................................................................................................................6
2.3.Tipologia migraţiei...............................................................................................................................11
2.4.Fluxuri de emigraţie..............................................................................................................................14
2.5.Migraţia externă – o formă de export de capital uman..........................................................................16
2.6.Migraţia externă pentru muncă.............................................................................................................18
2.7.Cauze ale migraţiei...............................................................................................................................19
Capitolul III- DIMENSIUNI ALE MIGRAŢIEI............................................................................................23
3.1.Dimensiunea externă a politicii comune privind migraţia.....................................................................23
3.2.Dimensiunea socio-culturală a fenomenului migraţionist actual în România.......................................24
3.2.1.Profilul migrantului.......................................................................................................................24
3.3.Platforma de cooperare în domeniul migraţiei şi dezvoltării.................................................................26
3.4.Volumul şi intensitatea migraţiei externe.............................................................................................26
Capitolul IV-ConsecinŢe ale migraŢiei externe.............................................................................................30
4.1.Consecinţe ale migraţiei la nivelul comunităţii...................................................................................30
4.2.Consecinţe ale migraţiei la nivelul familiei.........................................................................................32
4.3.Consecinţe la nivelul migranţilor..........................................................................................................33
V.MIGRATIA DIN ROMANIA SI POLITICILE UE IN..............................................................................37
5.1.Orientări actuale ale statelor membre UE în domeniul imigraţiei. Efecte posibile pentru România 38
5.2.Perspective ale migraţiei forţei de muncă din România.....................................................................38
5.3.Migraţia politică la români...................................................................................................................40
VI.CONCLUZII ŞI PROPUNERI..................................................................................................................44
VII.Bibliografie..............................................................................................................................................45
3
Capitolul I.Preambul
4
Capitolul II-MigraŢia –aspecte generale
2.2.Forme de migraţie
6
este considerată emigrare, acţiunea de plecare din ţara de origine iar
persoanele aflate în această situaţie se numesc emigranţi;
acţiunea de intrare într-o altă ţară (chiar dacă nu este ţara vizată) se numeşte
imigrare, iar cei în cauză sunt imigranţi în acea ţară.
7
Migrantul este persoana care, din alte motive decât temerea întemeiată de a fi
persecutată în propria ţară, o părăseşte în mod voluntar, pentru a-şi stabili reşedinţa
în altă parte.
emigraţie/imigraţie
De exemplu, migraţia poate fi categorisită în conformitate cu direcţia în care
persoana se mişcă, spre/dinspre o ţară. Termenul folosit pentru a descrie mişcarea de
plecare dintr-o ţară cu scopul de a se stabili în altă ţară este „emigraţie”. Invers,
atunci când mişcarea este făcută cu scopul de a intra într-o ţară, este folosit termenul
„imigraţia”. Ambii termeni conţin implicaţii pe termen lung, respectiv mişcarea este
făcută pentru stabilirea sau rezidenţa permanentă în noua ţară.
internaţională/internă
O distincţie poate fi făcută şi între migraţia internaţională şi migraţia internă.
Migraţia internaţională se referă la mişcarea persoanelor care pleacă din ţara lor de
origine sau din ţara unde-şi au reşedinţa de obicei, pentru a se stabili în mod
8
permanent sau temporar într-o altă ţară. În acest caz e trecută frontiera. Migraţia
internă are loc în interiorul unui stat, cum este de exemplu migraţia rurală către
mediul urban.
legală/ilegală
Migraţia internaţională poate fi divizată în migraţiune legală şi ilegală.
Migraţia internaţională legală deşi nu este nouă, este în creştere şi se află cu prioritate
pe agendele naţionale şi internaţionale. Profesorul Ghosh, a scris în cartea sa pe
această temă: „şi iată că încă nu este o definiţie clară sau universal acceptată a
migraţiei ilegale. Un motiv important pentru acest lucru este că
neregularitatea/ilegalitatea mişcărilor migratoare poate fi văzută din diferite
unghiuri. Aceasta cel puţin contează pentru diferita terminologie folosită pentru a
specifica astfel de deplasări”. El explică că migraţia ilegală ca fenomen în sine este
văzut din perspectiva ţărilor de destinaţie noi, adesea asociind migraţia ilegală cu
intrarea, şederea, munca ilegală într-o ţară, însemnând că migrantul nu are autorizarea
necesară sau documentele necesare în conformitate cu reglementările privind intrarea,
şederea şi/sau munca în ţara respectivă. Oricum, ilegalitatea în mişcările migratorii
poate apărea şi-n ţara de provenienţă, spre exemplu, atunci când o persoană
traversează frontiera fără a avea un paşaport sau document de călătorie valabil ori nu
îndeplineşte cerinţele de a părăsi ţara respectivă. Ca atare este un termen larg şi
flexibil, adesea folosit fără precizie, însă în general înţeles să acopere acele deplasări
care „au loc în afara cadrului obişnuit de norme din ţările de plecare, tranzit şi
primire”.
În mod evident termenul de migraţiune legală se referă la migrarea care are loc
în conformitate cu legile ţării în cauză.
voluntară/forţată
Migrarea e voluntară atunci când persoanele implicate se deplasează din
proprie iniţiativă. Migraţia forţată apare atunci când deplasarea persoanelor are loc ca
urmare au nor evenimente exterioare, cum ar fi calamnităţile naturale, războiul,
9
conflictele interne, persecuţia din partea reprezentanţilor guvernului, etc. Migraţia
forţată presupune intervenţia unei forţe externe voinţei persoanelor implicate şi care
determină deplasarea persoanelor.
individuală/ de masă
Deplasarea persoanelor poate fi individuală, atunci când se are în vedere
deplasarea la nivel de individ. Aceasta presupune luarea deciziei de migrare de
fiecare persoană în parte şi totodată alegerea căilor şi mijloacelor de migrare, de
regulă întinzându-se pe perioade lungi de timp.
permanentă/temporară
În funcţie de timpul cât migrantul rămâne în ţara de destinaţie, migraţia poate fi
permanentă sau temporară. Atunci când migrantul se stabileşte definitiv în ţara de
destinaţie, uneori dobândind şi cetăţenia acestui stat, ne aflăm în prezenţa unei
migraţii permanente.
Când migraţia se face în ţara de destinaţie pentru o perioadă de timp, după care
se întoarce în ţara de origine, ne aflăm în prezenţa unei migraţii temporare.
returnarea
Prin returnare, se înţelege procedura de întoarcere a migranţilor în ţara sau
regiunea de origine. Returnarea poate fi benevolă, în situaţiile în care persoanele în
cauză se întorc din proprie iniţiativă în regiunea de origine sau forţată atunci când
migrantul este obligat de autorităţile ţării de destinaţie sau de tranzit să se întoarcă.
10
Returnarea are loc, de regulă, după încetarea cauzelor care au generat deplasarea
persoanei (încetarea războiului sau conflictului intern, înlocuirea urmărilor
calamnităţii naturale, schimbarea guvernelor care folosesc practici discriminatorii,
etc.)
2.3.Tipologia migraţiei
11
Noţiunea de migraţie –fără specificarea de eveniment sau de fenomen-face
abstracţie de natura agentului uman-individ sau mulţime de indivizi –care suportă
schimbarea.
Migraţia este deci o formă de„mobilitate teritorială ” sau „geografică” ale cărei
note specifice derivă din faptul că implică deplasări:
12
Criteriile cele mai importante pentru o tipologie a migraţiei derivă în mare
parte ,din definiţia dată.
a)raportul dintre tipurile de medii rezidenţiale de la originea şi destinaţia
migraţiei.În funcţie de acest criteriu este de semnalat ,în primul rând ,diferenţa dintre
„migraţie de colonizare” şi celelalte forme ale migraţiei.se vorbeşte de migraţie de
colonizare atunci când teritoriul destinaţiei este lipsit nu atât de populaţie , cţt mai
ales de o structură socialp constituită care să servească drpet cadru social de integrare
a noilor sosiţi .În toate celelalte cazuri , migraţia are ca punct de sosire o altă
comunitate locală ,cu o structură socială constituită istoric.
În funcţie de tipurile de comunitate locală de origine şi de destinaţie se face
curent distincţia între migraţiile rural-rural , rural-urban ,urban-urban,urban-rural.
b)conţinutul schimbărilor realizate prin migraţie , din punctul de vedere al
imigrantului:
-migraţia forţei de muncă („de lucru”,”pentru muncă”).Conţinutul schimbării
este dat de o schimbare a locului de muncă.Dacă se iau în considerare ,în plus,şi
durata sau ritmul de deplasare a persoanelor care schimb locul de muncă de la o
comunitate locală la lata,atunci rezultă ca subtipuri:navetismul sau migraţia
alternantăşi migraţia sezonieră.
O categorie marginală din punctul de vedere al definiţiei date migraţiei o
constituie persoanele care se deplasează în afara comunităţii de rezidenţă pentru a
lucra,dar care pleacă la intervale şi pe durate de timp variabile.În principiu aceste
deplasări trebuie să fie luate în consideraţie ca migraţie dacă durata părăsirii
localităţii este atât de mare încât să implice consecinţe considerabile asupra modului
de funcţionare al familiei sau al comuităţii locale de origine.
Schimbările realizate la nivelul dimensiunilor statusului social al migrantului
sunt cele mai importante din punctul său de vedere,în majoritatea cazurilor.Sub acest
aspect ,conţinutul schimbării realizate prin migraţie poate fi profesiunea, nivelul de
instrucţie , statutul matrimonial,venitul,prestigiul,etc.În consecinţă , se pot defini,ca
subtipuri ale migraţiei , migraţia pentru venituri,pentru căsătorie,etc.
13
Evident aceste finalităţi ale migraţiei nu se exclud reciproc.Mai mult,există
tipuri de migraţie al căror conţinut este dat de schimbarea statusului altor membri ai
familiei.astfel , motivaţia migraţiei de la sat la oraş poate fi aceea de a ajuta la
îngrijirea copiilor mici ai unora din fiii căsătoriţi la oraş.Similar , părinţii pot renunţa
la domiciliul rural pentru cel urban în speranţa asigurării unor mai bune condiţii
pentru educaaţia copiilor lor.
Tipologia migraţiei în funcţie de conţinutul schimbării realizate prin acest act de
către migrant , este, în bună măsură , o tipologie a motivaţiei de migraţie.Trebuie
admis, totuşi,că motivaţia poate fi mai mult sau mai puţin diferită faţă de conţinutul
real al schimbării suportate de persoana care migrează.
2.4.Fluxuri de emigraţie
Destinaţiile preferate s-au schimbat şi ele. Dacă în primii ani fluxurile cele mai
importante erau spre Germania (în jur de jumătate), Ungaria şi Austria (cca 10%), în
2002-2003 destinaţiile preferate sunt SUA, Canada, Italia şi Germania cu cca 15-18%
fiecare (Graficul nr. 16).
În perioada 2002-2003, cei mai mulţi cetăţeni români care au emigrat în spaţiul UE
şi-au stabilit domiciliul în Italia (4233 persoane) şi Germania (3646). În Austria şi
Franţa au emigrat mai puţin de 1000 de persoane, iar în Grecia şi Suedia ceva mai
mult de 100 (MAI, 2004).
15
2.5.Migraţia externă – o formă de export de capital uman
România, ca ţară nemembră a UE, prin migraţia externă exportă capital uman,
mai mult sau mai puţin gratuit. Costul aferent este în creştere, fiind doar parţial
compensat de beneficiile potenţiale economice şi sociale:
16
atenuarea procesului de îmbătrânire demografică şi a tensiunilor create pe
pieţele muncii sau la nivel bugetar (lucrătorii migranţi sunt de regulă tineri, 18 – 40
ani, cu potenţial de muncă ridicat); contribuţii la creşterea producţiei, inclusiv a
exportului ţărilor de “adopţie”, uneori chiar în ţările lor de origine.
Pentru lucrător şi familia lui, de asemenea efectele sunt diverse; dar apreciem că
soldul este pozitiv.
Cele mai semnificative câştiguri constau în:
obţinerea unui venit care asigură reproducţia forţei de muncă a lucrătorului şi a
familiei sale, venit pe care în ţară nu l-ar fi obţinut, datorită nivelului comparativ mult
mai redus al salariilor în România pentru acelaşi gen de activitate;
sporeşte capacitatea de economisire şi investiţii, fie în bunuri de folosinţă
îndelungată (locuinţă, înzestrare electronică, maşini agricole etc.), fie pentru lansarea
în afaceri pe cont propriu. Oricum, prin asemenea investiţii contribuie la sporirea
avuţiei naţionale şi/sau la crearea unor noi locuri de muncă. În ultimii ani, valoarea
totală a transferurilor băneşti a crescut, transferurile de valută (inclusiv a celor care
muncesc în străinătate) au depăşit investiţiile directe de capital străin;
câştiguri în plan profesional şi al culturii muncii – de cunoştinţe, deprinderi,
comportamente, disciplină a muncii, securitate a muncii, participare. La acesta se
adaugă un spor calitativ în planul relaţiilor inter-umane, spirit civic, implicare în viaţa
comunitătii, etc.
Pierderile la nivel de individ sunt atât de natură economică, cât mai ales socială:
discriminare de tratament, comparativ cu forţa de muncă autohtonă sau chiar a altor
lucrători migranţi;
riscul de nerespectare din partea angajatorului a contractului de muncă
încheiat. Cazurile de acest gen au determinat reacţii, inclusiv din partea tărilor de
destinaţie - sindicatele italiene şi cele spaniole, de exemplu, s-au angajat, pe baza
unui protocol semnat cu cele din România, să apere şi drepturile lucrătorilor migranţi
proveniţi din România;
17
tensiuni în relaţiile cu forţa de muncă autohtonă, putând ajunge uneori până la
conflict;
dificultăţi de acomodare şi ca atare eficienţă redusă în muncă, ceea ce poate
conduce la nemulţumiri şi de o parte şi de alta;
protecţie socială mai redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitate
şi condiţii de muncă nu totdeauna satisfăcătoare, oricum sub cele promise la interviul
de selecţie şi angajare.
Această categorie recrutată direct, adesea chiar din ultimii ani de studii sau prin
organisme specializate româneşti sau străine - are şi cele mai multe şanse de a obţine
contracte pe termen lung şi în final de a obţine dreptul de stabilire în ţara gazdă. În
plus, se încadrează în categoria de vârstă 25 - 40 ani, considerată cea mai creativă şi
productivă;
A. Cauze şi trăsături
19
de a controla migraţia, în special migraţia ilegală prin organe de stat naţionale sau
interstatale ori prin organizaţii internaţionale.
Cauze dintre cele mai diverse şi mai complexe fac ca mişcările de populaţii să capete,
în prezent, o deosebită amploare. Printre astfel de cauze amintim: foametea,
conflictele armate, catastrofele naturale, restricţiile religioase.
Factorii care determină aceste cauze sunt şi ei foarte diverşi: demografici, economici,
tehnologici, de dezvoltare, politici sau combinaţi.
20
De obicei aceşti factori nu acţionează independent, nu apar izolaţi, ci efectul (şi
anume migraţia) se datorează acţiunii lor conjugate.
Deplasarea forţei de muncă calificată din ţările în curs de dezvoltare spre ţările
industrializate, unde este mai bine plătită, a luat o amploare îngrijorătoare mai ales
după deschiderea frontierelor de către fostele ţării socialiste, constituind o frână în
calea progresului economic al statelor de emigraţie.
Factorii economici pot fi analizaţi din două puncte de vedere: primul, cel al ţării
de origine, iar cel de-al doilea, cel al ţării de destinaţie. În primul caz sărăcia este
cauza care stă la baza emigraţiei. Relevant este în acest sens cazul unor ţări
considerate „sărace” cum sunt ţările din Africa, unele ţări din America de Sud sau
Asia şi chiar din Europa de Est. Ca ţări de destinaţie sunt vizate ţările puternic
dezvoltate: SUA, Canada, Europa de Vest capabile să salarizeze forţa de muncă
emigrantă.
Statisticile arată că în zilele noastre aproape 40% din numărul de migrări au loc
în Asia, 20% din numărul total al migranţilor se află în SUA iar în Europa 19%.
21
Factorii politici din unele state şi regiuni totalitare sau intolerante, care fac ca
anumite părţi ale populaţiei să fie ameninţate în existenţa sau libertatea lor,
determină expatrierea către ţări care să le asigure condiţiile de securitate pe
care nu le au în ţara de origine.
Cauzele politice din unele state şi regiuni totalitare sau intolerante care fac ca
anumite fracţiuni de populaţie să fie ameninţate în existenţa sau libertatea lor sunt
factori declanşatori ai imigraţiei spre ţări care să le asigure garanţii de securitate pe
care nu le au în ţara de origine.
Este şi cazul fostelor regiuni totalitare din Europa de Est şi fosta URSS; se poate
remarca astfel un fenomen interesant, dacă până în 1990 se emigra din raţiuni de
ordin politic acum se emigrează din motive de ordin economic. Reprezentativ este în
acest sens exemplul României: până în 1989, majoritatea celor care plecau o făceau
din raţiuni politice, acum, o dată cu democratizarea ţării au apărut noi cauze de
emigrare, de data aceasta economice.
22
Capitolul III- DIMENSIUNI ALE MIGRAŢIEI
23
3.2.Dimensiunea socio-culturală a fenomenului migraţionist actual în România
3.2.1.Profilul migrantului
Din perspectiva migraţiei ca fenomen social ce afectează direct o parte
semnificativă a populaţiei şi are implicaţii complexe asupra întregii societăţi, este
important de cunoscut şi evidenţiat profilul migrantului – al emigrantului din
România precum şi al imigrantului în ţara noastră.Aceasta face posibilă orientarea
corectă a măsurilor de administrare a fenomenului migraţionist, de asistenţă oferită
migranţilor.
24
În cadrul tendinţei naţionale dominante – migraţia pentru muncă, categoria
cea mai reprezentativă o constituie în prezent (potrivit unui sondaj CURS din iunie
2003) bărbaţii tineri (18-35 ani), cu nivel mediu de pregătire, lucrători calificaţi din
marile oraşe şi capitala ţarii, Bucureşti.
26
Din România au emigrat în ultimele două decenii ale secolului XX peste 600 mii
persoane, din care doar puţin peste jumătate în primii 10 ani de tranziţie. Raportată la
totalul populaţiei României, rata medie a emigraţiei pe întreaga perioadă a fost de
circa 1,3 persoane la mia de locuitori, ratele anuale extreme situându-se între o
valoare maximă de 4,2%0 în 1990 şi una minimă de 0,6%0 în 1999.
Rata medie a emigraţiei în perioada 1980-1990 a fost mai ridicată (1,34 persoane
la mia de locuitori), faţă de intervalul 1990-1999 ( 1,27 persoane la mia de locuitori).
Cauza principală a reprezentat-o subperioada 1990-1992, când rata emigraţiei a
oscilat între 1,5 şi 4,2 la mia de locuitori. Anul de vârf al migraţiei coincide cu primul
an al tranziţiei, când deschiderea graniţelor a permis trecerea frontierei pentru acele
persoane cărora li s-a refuzat migrarea de către vechiul regim comunist şi/sau şi-au
amânat în mod voluntar materializarea acestei dorinţe. Ratele anuale ale migraţiei, cu
excepţia celor trei ani menţionaţi, sunt relativ reduse, respectiv mai puţin de 1 la mie.
Rata emigrărilor se reduce în 2000 la aproximativ jumătate din nivelul anului 1992 şi
la o treime comparativ cu 1991. Se remarcă faptul că această diminuare a avut loc pe
fondul reducerii continue a populaţiei cu aproximativ 750.000 de persoane.
Emigraţia, deşi în proporţii relativ reduse, are un impact negativ asupra evoluţiei
demografice şi a potenţialului de dezvoltare economico-socială a ţării de origine.
Emigraţia asociată cu accentuarea îmbătrânirii demografice reprezintă două
fenomene cu impact tot mai însemnat asupra pieţei muncii. Deci şi emigraţia
detensionează, aparent, piaţa muncii prin scăderea şomajului, în fapt se produce o
reducere a calităţii profesionale şi a productivităţii potenţiale a ofertei de forţă de
muncă pe piaţa muncii din România. Este de semnalat, în acest sens, numărul mare
de persoane super calificate sau super dotate care migrează.
Cauzele migrării factorului muncă privesc mai multe aspecte, În primul rând, este
vorba despre o mişcare cvasinaturală provocată de dezechilibrul dintre populaţie şi
resurse. Populaţia care nu-şi mai găseşte mijloacele de hrană începe să se deplaseze în
locurile mai bogate, atât în interiorul aceluiaşi stat, dar mai ales în afara graniţelor
acestuia, în al doilea rând, avem de-a face cu deplasarea populaţiei din zona rurală către
centrele, chiar societăţile industriale, fapt ce dă naştere la un adevărat transfer al acesteia
către centrele urbane aglomerate.
Un alt aspect, mult mai discret, dar care a căpătat în ultimele decenii o importanţă
majoră este "fuga creierelor", un fenomen comun tuturor ţărilor cu posibilităţi
economice reduse.
28
Boom-ul de emigranţi a variat în funcţie de diferitele niveluri de pregătire,
ponderea medie (pe ansamblul categoriilor de educaţie în total emigranţi, în perioada
1980-1999) fiind de 16,35% în 1990 şi 7,44% în 1991, după care se instalează o
tendinţă generală (cu unele mici excepţii) de diminuare a numărului de emigranţi
pentru toate categoriile.
Este de remarcat că, deşi mărimea ponderilor anuale pentru emigraţia pe niveluri
de educaţie este diferită de la un an la altul, cei cu pregătire superioară, în primii ani
de tranziţie, au emigrat în proporţii anuale mai reduse, cuprinse între 5 şi 8%,
comparativ cu celelalte categorii, respectiv cuprinse între 6,26% şi 12,74% - studii
liceale şi postliceale, 6,38% şi 17,82% - învăţământ profesional şi şcoli tehnice, între
5,07% şi 19,99% - învăţământ primar şi gimnazial.
29
Capitolul IV-ConsecinŢe ale migraŢiei externe
31
Pentru statele de origine efectele negative ale migraţiei sunt determinate de pierderea
forţei de muncă înalt calificate, dar şi de consecinţele migraţiei ilegale, respectiv
nevoia de a-i integra în societate şi pe piaţa muncii pe cei repatriaţi. Pentru aceste
state, plecarea specialiştilor poate avea ca efect reducerea dezvoltării tehnologice, a
creşterii economice, scăderea veniturilor şi a ocupării în anumite sectoare. Există,
însă, modalităţi de a evita sau combate astfel de efecte: motivarea specialiştilor,
schimburile temporale de specialişti, crearea de reţele între specialiştii din ţară şi cei
stabiliţi în străinătate, stimularea investiţiilor din sumele trimise în ţară de către
specialiştii migranţi.
32
Deşi, pe plan material, plecarea părinţilor este justificată, lipsa de afecţiune şi
supraveghere pot determina o serie de riscuri. Principalele dificultăţi identificate se
referă la modul de relaţionare cu colegii, la îndeplinirea sarcinilor şcolare, la apariţia
unor probleme de disciplină, la scăderea rezultatelor la învăţătură. Toate acestea pot
cauza marginalizare, schimbarea anturajului de prieteni, deseori nefast pentru copil.
Migraţia a creat din totdeauna probleme şi pe linia sănătăţii publice. Aceste
probleme se referă în general la pericolul izbucnirii unor epidemii, care pot afecta atât
migranţii cât şi populaţia ţării gazdă. De asemenea este de notorietate precaritatea
asistenţei medicale în cazul deplasării unor grupuri mari de persoane care nu dispun,
de apă curentă, hrană suficientă, condiţii minime de preparare a hranei, asistenţă
medicală sau medicamente.
Pe lângă aceste probleme în ultimul timp, au apărut noi provocări care se referă
în special la tendinţa migranţilor ilegali de a solicita tratamente medicale, inclusiv
intervenţii chirurgicale foarte scumpe de care nu pot beneficia în ţara de origine sau
nu le pot obţine gratis. De multe ori migranţii folosesc ca argument starea sănătăţii
pentru a nu fi repatriaţi sau pentru a obţine un drept de şedere. Ţările dezvoltate au
ajuns astfel într-o adevărată dilemă în sensul că din punct de vedere umanitar înţeleg
nevoia de asistenţă medicală, dar pe de altă parte sistemul propriu de asistenţă
medicală este supraîncărcat şi trebuie să acorde prioritate propriilor cetăţeni care
contribuie direct sau indirect la finanţarea sistemului de sănătate.
33
comunitari migranţi sunt similare cu cele acordate cetăţenilor proprii. De asemenea,
de aceleaşi avantaje sociale beneficiază şi familia lucrătorului. Noţiunea de avantaj
social, în întelesul din Regulamentul nr. 1612/68, se deosebeste de cea de prestaţie
socială prevazută de Regulamentul nr. 1408/71 referitor la coordonarea sistemelor de
securitate socială.
34
În cazul lucrătorilor din Europa Centrală şi de Est, acceptarea condiţiilor oferite
în Statele Membre se datorează posibilităţii obţinerii unor câştiguri mai bune în
sectoare prost plătite din străinătate (unde există cerere), comparativ cu sectorul în
care lucrau sau în care li s-a oferit un loc de muncă în ţară. Acceptarea unui loc de
muncă cu prestigiu scăzut se face cu mai mare uşurinţă când este vorba de un post
temporar şi când cei din anturajul individului nu cunosc acest lucru.
35
străinătate, poate avea efecte negative asupra educaţiei copiilor sau asupra evoluţiei
viitoare a familiei.
36
V.MIGRATIA DIN ROMANIA SI POLITICILE UE IN
DOMENIUL GESTIONARII FORTEI DE MUNCA IMIGRANTE
37
5.1.Orientări actuale ale statelor membre UE în domeniul imigraţiei.
Efecte posibile pentru România
39
stimularea migraţiei circulare, în special în spaţiul UE, în beneficial
ambelor state implicate, stimularea cererii de muncă calificată remunerată
corespunzător şi eliminarea discriminării lucrătorilor migranţi;
încurajarea transferurilor băneşti prin sistemul bancar şi sprijin
(asistenţă, pregătire) pentru activitaţi antreprenoriale, pentru investiţii productive.
Politica ideală de investire a transferurilor băneşti este de reîntoarcere a lucrătorilor
migranţi şi iniţierea unei afaceri în care să-şi folosescă plusul de experienţă şi
pregătire profesională dobândit pe perioada migraţiei. O altă soluţie ar fi în investiţii
de perspectivă (în firme care promovează creşterea economică etc.).
Într-un sistemul politic cum este cel românesc, în care rolul partidelor este foarte
mare, ocuparea oricărei funcţii publice, prin intermediul alegerilor populare
democratice, devine imposibilă fără sprijinul unei formaţiuni politice. Astfel,
propulsarea într-un post de senator, deputat sau consilier local (prin intermediul unui
sistem electoral proporţional cu liste blocate) din postura de independent este o
încercare ce nu are prea mulţi sorţi de izbândă. Ca atare, înscrierea într-un partid
politic este un prim pas care poate facilita alegerea. În acest context, migraţia politică
se manifestă prin trecerea unor politicieni aflaţi în funcţii publice, atât la nivel central,
cât şi local, de la un partid politic la altul. Ea se referă în primul rând la parlamentarii
care părăsesc formaţiunea politică pe listele căreia au candidat şi au obţinut mandatul,
dar şi la consilierii locali sau la primari. Problema nu este una legală; nici un act
40
normativ în vigoare nu pedepseşte acest comportament. Ea ridică mai degrabă semne
asupra moralităţii actorilor implicaţi.
unul dintre ele este cel amintit mai sus şi anume dorinţa de a fi reales (în
condiţiile în care locul unui politician pe listele partidului din care face
parte nu mai este atât de sigur).
Această dorinţă poate avea ca generator interese de ordin personal, chiar de tip
pecuniar;
41
Cauzele migraţiei politice trebuie căutate atât la nivel normative (legea
electorală4 şi regulamentele de funcţionare ale celor două camere parlamentare), cât
şi în modul de funcţionare şi structurare a partidelor politice. Conform tipului de
scrutiny practicat în România – proporţional pe liste blocate – alegătorul, chiar dacă
preferă doar un singur candidat din lista propusă de formaţiune politică, este obligat
să voteze întreaga listă. Ca atare, partidele şi nu candidaţii deţin, în realitate, locurile
în parlament. De aceea, un parlamentar ce părăseşte formaţiunea care l-a propulsat în
forul legislativ ar trebui să renunţe şi la mandat. Niciodată însă nu s-a întâmplat aşa.
Ba mai mult, chiar dacă un partid decide să retragă sprijinul politic pentru unul dintre
demnitarii săi, acesta îşi păstrează în continuare mandatul obţinut datorită prezenţei
sale pe listele electorale ale respectivului partid.
Aceeaşi situaţie ambiguă, de neinterzicere expresă a acestui fenomen, dar nici de
acceptare formală a lui, rezultă şi din prevederile regulamentelor de funcţionare ale
camerelor parlamentare.
De exemplu, regulamentul Senatului (art. 16, alin. 2) prevede: „Trecerea de la un
grup parlamentar la altul, precum şi constituirea de grupuri parlamentare ale unui
partid sau unei formaţiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obţinut
locuri în Senat în urma alegerilor este interzisă”. Pe de altă parte însă, acelaşi articol
(alin. 4) stipulează: „Senatorii aleşi ca independenţi sau deveniţi independenţi prin
părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui
grup parlamentar”. Astfel, sub statutul de independent, orice senator poate trece fără
nici un fel de problemă de la un partid la altul.
43
VI.CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În cazul Europei, problema migraţiei a devenit mult mai complexă în special din
cauza extinderii Uniunii Europene. Aderarea la UE a unor ţări cu un număr mare de
emigranţi ce au vizat şi vizează statele europene dezvoltate a pus sub semnul
întrebării atât statutul acestora în raport cu teritoriul vizat, cât şi reglementarea
fenomenului şi contracararea efectelor negative ale acestuia. Astfel, chiar dacă
mişcarea migranţilor se desfăşoară în cadrul aceleiaşi comunităţi, cea europeană,
fenomenul nu poate fi considerat migraţie internă, deoarece traversarea graniţelor
naţionale rămâne o caracteristică a migraţiei internaţionale. De asemenea, UE trebuie
să reglementeze această situaţie ţinând seama atât de drepturile şi statutul de cetăţean
european al imigranţilor, cât şi de drepturile cetăţenilor din ţările de destinaţie.
44
VII.Bibliografie
9.http://www.ces.ro/romana/politica_imigratiei.html
10.http://infoeuropa.ro
11.http://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie
45