Inspector / referent

resurse umane
COR - 333304

Răspunderea disciplinară și penală

 Angajatorul dispune de prerogativa
disciplinară

✓ Angajatorul are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților

săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară

✓ Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o

acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta
a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau
contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale
conducătorilor ierarhici
 Cercetarea disciplinară prealabilă

• Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului scris,

nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile

• Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau

va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în
legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens

• salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către

președintele comisiei sau de către consultantul extern, precizându-se obiectul,
data, ora și locul întrevederii
• Neprezentarea salariatului la convocare, fără un motiv obiectiv, dă dreptul
angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare
prealabile
• În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să
susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei
împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră
necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant
extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al
cărui membru este
• Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă
scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre
săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei
 Regulamentul intern

• Se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților

salariaților, după caz (cu excepția micro-angajatorilor)

• se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de

salariați din momentul încunoștințării acestora

• Obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern trebuie

îndeplinită de angajator
 Regulamentul intern

• Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conținutul regulamentului intern se stabilește prin

contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conținutul regulamentului intern

• Regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului

• Orice modificare ce intervine în conținutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare

• Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozițiile regulamentului intern, în măsura în care

face dovada încălcării unui drept al său

• Instanța poate fi sesizată în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de

soluționare a sesizării
 Regulamentul intern cuprinde:

• reguli privind protecția, igiena și securitatea în muncă în cadrul unității;

• reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de

încălcare a demnității;

• drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;

• procedura de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor

sau a reclamațiilor individuale ale salariaților

 Regulamentul intern cuprinde:

• reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

• abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;

• reguli referitoare la procedura disciplinară;

• modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;

• criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților.

 Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul:

• avertismentul scris

• retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care

s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile

• reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%

• reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere

pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%

• desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă

 Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu
gravitatea abaterii, ținând cont de:

✓ împrejurările în care fapta a fost săvârșită

✓ gradul de vinovăție a salariatului
✓ consecințele abaterii disciplinare
✓ comportarea generală în serviciu a salariatului
✓ eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta
➢ În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se
stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta
➢ Sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare,
dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen
➢ Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă
în formă scrisă
➢ Amenzile disciplinare sunt interzise
➢ Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune
 Sub sancțiunea nulității absolute, în
decizie se cuprind în mod obligatoriu:

• descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

• precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern,
contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil care au fost încălcate de salariat;
• motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat
în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu
a fost efectuată cercetarea;
• temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
• termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
• instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
✓ Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile
calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării

✓ Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în

caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau
reședința comunicată de acesta

✓ Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele

judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data
comunicării
 Răspunderea penală

• Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față
de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot
lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală

• Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o

măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când
fapta a fost săvârșită

• Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia
 Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale

❑ Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu

vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o
❑ Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de
vinovăție cerută de legea penală
❑ Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu
intenție depășită
 Avem intenție atunci când făptuitorul:

❖ prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte
❖ prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui

Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:

❖ prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce
❖ nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă

➢ Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului
➢ Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție
➢ Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres
 Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat
se consideră săvârșită și prin omisiune, când:

o există o obligație legală sau contractuală de a acționa

o autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat
pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit
producerea rezultatului
➢ Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există
vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege
➢ Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.
✓ Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice,
răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice
✓ Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea
unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat
✓ Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte
✓ Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și complementare
✓ Pedeapsa principală este amenda
 Pedepsele complementare sunt:
▪ dizolvarea persoanei juridice
▪ suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice
pe o durată de la 3 luni la 3 ani
▪ închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la
3 luni la 3 ani
▪ interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată
de la unu la 3 ani
▪ plasarea sub supraveghere judiciară
▪ afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare
Art. 350 CP
Nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor
stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin
aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de
muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a
instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor
pentru care s-a luat măsura opririi lor.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite din culpă se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 264 CM
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală
fapta persoanei care, în mod repetat, stabilește pentru salariații încadrați în baza contractului
individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și infracțiunea constând în refuzul nejustificat
al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării
verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale și speciale în domeniul relațiilor de muncă,
securității și sănătății în muncă, în termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitări.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și infracțiunea constând în împiedicarea sub
orice formă a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute de lege, în sedii, incinte, spații,
terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le folosește în realizarea activității lui
profesionale, pentru a efectua verificări privitoare la aplicarea reglementărilor generale și speciale în
domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă.
Art. 265 CM
(1) Încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condițiilor legale
de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activități cu
încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Primirea la muncă a unei persoane aflate în situație de ședere ilegală
în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane,
constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.