Introducere

Perioada cuprinsă între 1300 şi 1648 este considerată o perioadă de profunde

transformări, o adevărată epocă a schimbării. În general viziunea istoriografiei referitoare
la această epocă este pozitivă subliniindu-se elementele de modernitate şi minimalizându-
se caracteristicile medievale. Perioada este identificată cu Renaşterea şi se subliniază
mereu contrastul cu evul mediu, se insistă asupra elementelor de noutate pe care le
introduce această mişcare în artă, literatură şi filosofie. Renaşterea este prezentată ca o
epocă a individualismului, ca o eră în care triumfa raŃiunea, ca un timp al secularizării, ca
o lume care se desparte de credinŃă.
Pentru Michel Mollat în lucrarea sa Genèse medièvale de la France moderne
(XIV-XVIeme siècles), în această epocă trebuiesc căutaŃi germenii modernităŃii. Pentru
Johann Huizinga în cartea sa Amurgul evului mediu epoca reprezintă un sfârşit de drum în
care lumea medievală clasică de dezintegrează în timp ce valorile ei cad în desuetudine.
Pentru a sesiza schimbarea este necesară o comparaŃie cu lumea evului mediu
clasic (secolele XI-XIII) în articulaŃiile ei principale. În primul rând, Europa evului mediu
clasic era o lume agrară, în care baza economiei o reprezenta exploatarea pământului.
Prin urmare, proprietatea asupra pământului (sau diversele forme de posesiune) dictează
atât dinamica relaŃiilor economice cât şi ierarhia socială. În lumea medievală se
stabilizase o societate tripartită (împărŃită în oratores, belatores şi laboratores), dominată
de clerici şi de nobili, primii născocind în esenŃă acest model ideal de funcŃionare a
ierarhiei sociale care promova imobilitatea. Modelul a fost analizat de Ganshof şi mai
apoi de Jacques le Goff în toate subtilităŃile simbolice ale sistemului. Mai mult, Europa
evului mediu clasic este o lume în care relaŃiile sociale – aşa cum demonstraeză atât
Ganshof cât şi Marc Bloch în Societatea feudală - sunt articulate în jurul vasalităŃii care
reprezintă un sistem bine structurat de relaŃii personale.
Epoca cuprinsă între secolele XIII şi XVII este perioada în care se formează
sistemul dinastic european, în primul rând datorită dinastiilor Capet şi Platagenet care,
începând cu secolul al XI-lea au creat un sistem de guvernare şi administraŃie care a dus
la o primă centralizare a teritoriilor coroanei. Este pe de altă parte perioada în care se
afirmă o biserică care se constituie într-un adevărat ‚stat’ (monarhia papală) aşa cum

1
demonstrează convingător cartea lui Colin Morris, The Papal Monarchy. Mai mult,
biserica începe să ofere un model de guvernare celorlalte regate medievale.
În acest context clericii devin marii producători de ideologii. Pe de o parte, ei
creează o teorie despre guvernare, expusă în acele miroirs sau speculum destinate
principilor, pe de alta oferă un model de funcŃionare a societăŃii, de exemplu deja amintita
schemă tripartită prezentă pentru prima dată ca un appendix la traducerea lucrării lui
Boethius, De consolatione philosophiae elaborată pentru regele Angliei, Edward
Confesorul. Modelul tripartit apare şi în textele lui John of Salusbury şi Adalbert de Laon
în timp ce traducerea cea mai târzie este produsă pentru regele Poloniei, Boleslav Gură
Strâmbă. Mai mult, biserica oferă şi un model comportamental individual pe care îl
diseminează către un corp social mai larg prin exempla integrate în predici şi îl
implementează cu ajutorul manualelor de confesor.
Pe de altă parte, biserica oferă şi un model de dezvoltare instituŃională. EvoluŃia
monarhiei papale în perioada secolelor XI-XIII face ca biserica să devină o instituŃie
centralizată. Modelul administrativ propus de biserică este copiat de monarhiile europene,
mai ales dacă avem în vedere că biserica pune la dispoziŃia autorităŃii seculare specialiştii
de care aceasta are nevoie, transformând clericii de rang înalt în funcŃionari ai regelui.
Cu toate aceste progrese Europa evului mediu clasic rămâne o lume a cărei
expansiune este în primul rând interioară, aşa cum sugerează Jacques le Goff când, în
lucrarea sa CivilizaŃia occidentului medieval se referă la ‚insuliŃele de civilizaŃie’. În
acele timpuri, doar o mică parte a Europei era efectiv cultivată şi se făcea simŃită prezenŃa
omului. Tot efortul acestei lumi era îndreptat înspre cucerirea teritoriilor sale interioare,
prin augmentarea suprafeŃelor arabile cu ajutorul defrişării şi asanării. Lupta cotidiană
este transpusă în legende, ceea ce îi permite lui Goff să vadă în Melusine o ‚zână a
defrişării’ care aduce abundenŃa în timp ce povestea referitoare la lupta Sfântului Marcel
cu balaurul este interpretată ca o transpunere în literatură a unui episod asociat asanării
mlaştinilor din jurul oraşului Paris. Preocupat de integrarea câmpiei în structurile
civilizaŃiei mediteraneene, Fernand Braudel în Mediterana în epoca lui Filip II o
consideră un spaŃiu de colonizare explorat de rezervorul uman al zonelor montane.
Exprimat metaforic ‚Europa a găsit în câmpie Americile sale interioare’, acest efort

2
colonizator recuperează pentru agricultură, prin asanare şi irigaŃie aceste teritorii mai
puŃin dotate nativ.
În fine, în toată această perioadă, singura expansiune externă este cruciata, un
efort al creştinismului militant care aruncă Europa în afara graniŃelor ei.
Prin contrast cu acest portret al evului mediu clasic, Europa secolelor XIII-XVII
este descrisă ca o epocă a schimbării, fie că este văzută ca apusul unei civilizaŃii fie că
este aclamată drept zorii unei ere noi. O epocă a transformărilor este anunŃată de modul în
care este percepută, reacŃia în faŃa schimbării fiind de multe ori teama, anxietatea şi
pesimismul, nostalgia timpurilor trecute şi accentele critice faŃă de prezent.
Dacă ne uităm la cele mai vizibile documente supravieŃuite din această perioadă,
mai exact la imagini, argumentul în favoarea prevalenŃei fricii şi anxietăŃii în această
societate este uşor de construit. Printre temele recurente se înscriu Dansul Macabru,
Judecata de Apoi, Moartea Celui Drept şi Moartea Păcătosului, paralel cu o predilecŃie
pentru compoziŃiile intercesorii (Vir Dolorum şi Maria Mediatrix) alături de imaginile
unor sfinŃi cu domenii specifice de protecŃie: Christophor (care proteja drumeŃii de
moartea năprasnică), Sebastian şi Rochus (care protejau împotriva ciumei), Barbara
(capabilă şi ea să ofere sacramentul şi astfel protejând împotriva unui morŃi ‚rele’) şi
Margareta, care ocrotea femeile la naştere.
Aceste imagini sugerează că, în această epocă oamenii se temeau de moarte, de
Judecata de Apoi şi de posibilitatea pedepsei eterne, că ei căutau protecŃia unor
intercesori divini, în primul rând a lui Iisus - care este văzut tot mai mult ca mântuitorul,
salvatorul (spre deosebire de epoci anterioare în care el fusese în primul rând Bunul
Păstor sau lumina lumii) -, Fecioara şi sfinŃii. Aceste temeri aproape obsesive pe care le
sugerează imaginile sunt confirmate de textele din epocă, produse în mediul franciscan,
cum ar fi Meditationes Vitae Christi, atribuită greşit lui Bonaventura, în mediul
dominican, de exemplu Speculum Humanae Salvationis a lui Ludolphus de Saxonia, sau
în contextul creat de Devotio Moderna, de pildă Imitatio Christi a lui Thomas á Kempis.
Sugestia este întărită de impresionanta producŃie de Ars Moriendi care dezvoltă tema
morŃii bune şi a morŃii rele. Apetitul pentru acest subiect este sugerat şi de spectacolul de
stradă, un dans macabru performat în spaŃiul public care este amintit şi el în sursele
textuale şi reprezentat în cele vizuale.

3
 Bazându-se atât pe documente textuale cât şi vizuale, atmosfera şi starea de spirit
a acestei epoci au fost reconstituite de istorici cum ar fi Johann Huizinga, Jacques le
Goff, Jean Delumeau şi Philippe Ariès. În cartea dedicată Reformei, Naissance et
Affirmation de la Reforme, Jean Delumeau îşi propune să evalueze angoasele, să
exploreze anxietăŃile şi fobiile unei societăŃi, aşa cum sunt ele puse în evidenŃă de
preocuparea pentru sfârşitul lumii, de accentele milenariste din predici, de fervoarea
religioasă populară, de extremele ascetismului, sau ale automortificării trupului prin
flagelare, de entuziasmul pentru pelerinaje sau chiar pentru cruciate. Tema este reluată în
Frica în Occident, în timp ce cartea dedicată păcatului insistă asupra sentimentului de
culpabilitate care se naşte în această lume.
Sentimentul de nelinişte şi pesimismul în ceea ce priveşte posibilitatea mântuirii
sunt explorate atât de Ariès, în lucrarea despre moarte cât şi de Goff în cartea dedicată
apariŃiei doctrinei purgatoriului şi dezvoltării credinŃei în existenŃa acestui lor al expierii
păcatului. Goff de altfel are şi două studii mai punctule dedicate subiectului, referitoare la
spaŃiul şi timpul/durata acestei purificări. Preocuparea generală pentru această şansă
suplimentră pentru omenire este continuată de studiile Banii şi ViaŃa şi Negustori şi
bancheri, ambele dedicate unei categorii de vicii – lăcomia şi avariŃia - care limitau foarte
mult şansele individuui de a obŃine mântuirea.
Se conturează, prin urmare o epoca dominată de o stare de nelinişte în care
preocuparea indivizilor pentru mântuirea personală depăşeşte cu mult dorinŃa de salvare
comunitară. Omul se simte singur în faŃa judecătorului său şi caută o protecŃie pe care o
găseşte în intervenŃia intercesorie a Fecioarei şi a sfinŃilor. Este din această cauza
explicabilă dezvoltarea exacerbată în epocă a cultului mariologic şi a unor sfinŃi cu un
domeniu concret de protecŃie. Simpla apartenenŃă într-o confrerie a Rozariului garanta
efectul rugăciunilor colective ale membrilor în viaŃă şi defuncŃi ai asociaŃiei pentru
sufletul fiecărui membru. Pe de altă parte, în această epocă figura Sf Christophor începe
să fie reprezentată la exteriorul bisericilor – făcându-l mai accesibil credincioşilor –
deoarece, conform credinŃei populare, cine vedea faŃa sfântului de dimineaŃă nu murea în
acea zi.
Dar omul evului mediu târziu căuta şi protecŃia bisericii, intercesia asigurată de
cler prin rugăciunile sale. Tot biserica oferea indulgenŃe, adică absolvirea plenară de

4
păcat, oferită iniŃial doar celor care au plecat în cruciată (şi doar de către papă), iar mai
târziu oferită la cerere şi în schimbul unor donaŃii (obŃinută şi de la autoritatea
episcopală). IndulgenŃele sunt integrate în practicile religioase ale laicilor prin asocierea
lor cu imagini devoŃionale, cum ar fi Sancta Facies sau Vera Icon, Vir Dolorum, Maria
Mediatrix, Mater Dolorosa şi Anna Selbdritt în faŃa cărora urmau să fie rostite rugăciuni.
În fine, omului medieval i se cerea să-şi asume responsabilitatea pentru propria
mântuire prin promovarea unui model comportamental, a unei conduite corecte. El este
invitat să contemple, să mediteze pe marginea şi să imite viaŃa lui Iisus. În grila care a
început să devină familiară, interesul omului medieval este în primul rând pentru
suferinŃa lui Iisus în timpul Patimilor. Această suferinŃă oferă nu doar un model care
trebuia replicat în propria existenŃă - prin caritate, sărăcie, grija pentru aproape, dar şi
prin forme extreme de asceză, extaz şi viziuni - ci şi speranŃa mântuirii.
Angoasa şi neliniştea care bântuiau în evul mediu târziu nu erau rezultatul unei
predispoziŃii psihologice ci aveau şi nişte cauze concrete. Este o epocă marcată de
evenimente fără precedent pe care omul le considera pe drept cuvânt înspăimântătoare. În
această epocă Europa resimte efectele epidemiei de ciumă, trăieşte schisma papală, şi
asistă neputincioasă la nebunia regilor. Este o epocă marcată de descoperirea unor lumi
noi datorită călătoriilor întreprinse înspre orient şi continentul american. Mai mult, omul
acestei epoci trăia într-o stare continuă de război - războul de 100 de ani, războiul celor
două roze, războaiele husite, războaiele cu turcii şi ameninŃarea turcă tot mai concretă şi
mai invazivă în spaŃiul european, războaiele religioase de la mijlocul secolului al XVI-
lea, războiul de 30 de ani – cu toată mizeria şi toate consecinŃele înspăimântătoare ale
acestei situaŃii. Ravagiile războiului sunt subliniate de numeroase texte care descriu
sărăcia, nesiguranŃa drumurilor şi ruina absolută a zonelor în care au avut loc lupte.
Războiul în sine poate fi considerat un eveniment care a forŃat schimbarea, care a
provocat-o, bulversând lumea aşa cum era ea constituită în acel moment, aruncând în aer
‚structurile cotidianului’.
Evenimentul cel mai şocant el epocii este fără îndoială războiul de 100 de ani.
Privit din perspectiva consecinŃelor sale şi nu printr-o tentativă de reconstituire a etapelor
conflictului sau de glorificare a actorilor principali, războiul de 100 de ani semnalează
schimbările majore din epocă. În literatura consacrată războiului este în general acceptat

5
faptul că acesta a dus la formarea FranŃei şi a Angliei, două regate ale căror destine
fuseseră legate din momentul în care coroana engleză a fost cucerită de ducele
Normandiei în 1066. Din această perspectivă războiul devine un conflict franco-englez
care doreşte să rezolve o problemă dinastică şi să separe cele două monarhii având
numeroase conotaŃii economice şi teritoriale.
Pe de altă parte, conflictul este un război civil deoarece fiecare dintre aceste
monarhii se angajează într-un proces de aglutinare teritorială. FranŃa încearcă să-şi
subordoneze teritoriile din nord, unde comiŃii francezi aveau prea multă autonomie, iar
oraşele vorbitoare de flamandă aveau interese economice care le legau destinele de cele
ale Angliei (de unde importau lână pentru producŃia de postav). Mai mult, soarta coroanei
franceze este marcată de nebunia lui Carol VI care face loc luptelor facŃionaliste în rândul
nobilimii în care sunt implicaŃi ducii de Anjou, Berry, Orlèans şi, mai ales ducele
Burgundiei, Philip (1369-1404). Pe de altă parte, apanajele regale reprezintă cel mai mare
pericol pentru coroana franceză. Aceste teritorii, oferite iniŃial principilor din familia
regală ca posesiuni viagere cu intenŃia de a asigura loialitatea acestora faŃă de coroană se
autonomizează extrem de mult împiedicând monarhia să exercite un control real asupra
teritoriului regatului. Datorită acestei evoluŃii, FranŃa începea să semene cu o federaŃie de
principate.
Anglia, pe de ală parte încerca să ardă graniŃele interioare integrând teritorii cum
ar fi Wales (łara Galilor), înfăptuită prin Statutes of Rhudlaw (1284) şi ScoŃia, de care o
despărŃeau atât limba – Anglia folosea franceza şi engleza, pe când ScoŃia folosea
majoritar gaelica – cât şi legislaŃia – Anglia funcŃiona după common law în timp de
ScoŃia folosea dreptul roman – a cărei integrare s-a înfăptuit doar prin ascensiunea lui
James VI al ScoŃiei la tronul englez. În plus Anglia are o problemă a succesiunii la tron,
care se declanşează în momentul în care Richard II este depus în 1399 printr-un act al
parlamentului. Rezolvarea problemei sucessiunii prin intervenŃia parlamentului şi
concurenŃa între dinastiile Lancaster şi York declanşează războiul celor două roze, un
adevărat război civil.
Prin urmare, ambele regate trebuiau să rezolve probleme privind integrarea unor
teritorii, controlul unor autonomii locale şi stabilirea unor zone de influenŃă. Astfel, din
perspectiva consecinŃelor politice excluderea regilor englezi din FranŃa a fost considerată

6
un pas semnificativ pentru formarea ‚naŃiunii franceze moderne’. Este vorba de o tradiŃie
istoriografică care foloseşte episodul Jeanne D’Arc, persoana care îşi asumase misiunea
de a salva FranŃa - mobilizând forŃele franceze şi stimulând sentimentul ‚naŃional’ -
pentru a susŃine semnificaŃia războiului în devenirea regatului francez. În acest context,
încoronarea delfinului (moştenitorul tronului) la Reims în 1429 (este vorba de Carol VII),
devine un act cu încărcătură simbolică imensă.
Războiul de 100 de ani are, pe de altă parte importante consecinŃe sociale. Una
dintre ele se datorează transformărilor profunde pe care le suferă armata, echivalabile cu
o adevărată revoluŃie militară. În primul rând, au survenit schimbări importante în
strategie şi tactică. De exemplu, descoperirea şi generalizarea utilizării prafului de puşcă
a dus la folosirea tunului în asediu, iar din secolul al XV-lea a archibuzelor. Datorită
acestor modificări în tactica asediului, oraşele care aveau fortificaŃii mai extinse şi mai
puternice s-au transformat în punctele de rezistenŃă cele mai importante şi au devenit
astfel, din punct de vedere strategic mai semnificative decât castelele. Noua lor
importanŃă în domeniul militar a avut consecinŃe pentru oraşe deoarece cetăŃenii acestora
încep să plătească o taxă pentru întreŃinerea fortificaŃiilor. Alternativ, o parte a taxelor
datorate regelui rămân în folosinŃa oraşului în acest scop.
Pe de altă parte importanŃa tot mai mare pe care o au asediile în ultima parte a
războiului a dus la diminuarea importanŃei cavaleriei, în timp ce a crescut rolul arcaşilor
şi al celor care manevrau efectiv acest armament nou. Din această cauză, rolul şi
angajarea nobilimii în armată au scăzut. Starea nobiliară îi ajută pe membrii acestui ordin
să-şi menŃin rolul în conducerea armatei, dar posturile de comandă nu-i mai revin
automat doar datorită apartenenŃei la această stare. Aparent asistăm la o democratizare a
armatei. Dar, în realitate, odată cu generalizarea utilizării prafului de puşcă, armatele care
deveniseră şi mult mai mari – mai ales datorită efortului de a compensa pierderile de vieŃi
umane – sunt marcate, de fapt de un puternic clivaj social. Nobilimii îi sunt destinate
posturile de comandă, în timp ce oamenii de rând devin literalmente carne de tun.
Este deci momentul să discutăm şi despre pierderile de vieŃi omeneşti. IniŃial,
tunurile aruncau pietre şi abia apoi au fost utlizate proiectile metalice, produse uniform şi
în cantitate mare. DificultăŃile întâmpinate în transportarea tunurilor şi a muniŃiei au dus
la standardizarea şi calibrarea armelor. Aceste noi proiectile sunt mult mai eficiente şi

7
duceau la pierderi imense în rândul combatanŃilor. Dacă un cavaler medieval avea şanse
să moară, nu atât pe câmpul de luptă ci datorită rănilor infectate, noul armament era în
multe cazuri fatal.
O altă schimbare semnificativă apare în sistemul de recrutare. DependenŃa armatei
medievale faŃa de auxilium, adică faŃă de obligaŃia vasalului de a răspunde solicitării
seniorului - echipându-se pentru combat şi luptând un număr prestabilit de zile - nu mai
funcŃiona în această perioadă. Armatele feudale nu erau suficiente în noul context al
războiului de „durată lungă”, nici prin efectivele lor, nici prin timpul alocat serviciului.
Era, prin urmare necesar un nou sistem de recrutare. Armatele sunt acum formate din
mercenari care sunt plătiŃi (printr-o soldă), ceea ce duce la apariŃia soldatului de profesie.
Schimbarea în modul de recrutare şi funcŃionare a armatei a avut consecinŃe
pentru rolul nobilimii în societate. Nobilimea, deşi pregătită pentru război era
familiarizată cu o formă a acestuia care devenise anacronică. În evul mediu, bătăliile erau
ansambluri de lupte individuale în care calităŃile personale dominau şi asigurau succesul
în luptă, unde curajul individual era mai important decat forŃa materială a armelor. Pe de
altă parte, cavalerul era supus unui cod comportamental, unei etichete tradiŃionale a
războiului, în care onoarea de a muri juca un rol central. El nu avea dreptul sa eşueze sau
să supravieŃuiască unei înfrângeri.
Acest cod este foarte bine ilustrat de situaŃia descrisă în Chanson de Roland, cel
mai celebru poem epic al epocii medievale clasice, redactat probabil în jurul anului 1070.
Un aşa-numit Chanson de Geste, cântecul lui Roland transformă un episod real, un atac al
bascilor asupra ariergardei lui Carol în trecătorile Pirineilor, într-un episod eroic al luptei
împotriva musulmanilor. În ce constă episodul real? Sub conducerea lui Carol cel Mare
se întreprinde o expediŃie în Pirinei pentru a asedia Saragosa ocupată de arabi. O revoltă
în Aquitania îl determină pe Carol cel Mare să se întoarcă în FranŃa, moment în care
ariergarda este atacată de basci care îi masacrează pe franci. Bătălia se dă în trecătoarea
Ronceveaux, unde comitele Roland moare.
Constatăm cum epopeea modifică şi reinterpretează realitatea. Două tendinŃe sunt
de menŃionat în mod special. În primul rând, inamicul este redefinit. Atacul bascilor
devine un atac al arabilor. Prin urmare, inamicul este redefinit prin diferenŃa religioasă, el
este ‘necredinciosul’ marcat de alteritatea lui. Actele eroice ale protagoniştilor francezi

8
sunt revalorizate din această perspectivă. Pe de altă parte, epopeea are doi protagonişti în
rol principal, Roland, conducătorul ariergardei, care refuză să cheme corpul principal al
armatei în ajutor alegând să moară în luptă şi Olivier, care îl îndeamnă să sune din corn şi
să avertizeze restul cavalerilor despre atac. Prin urmare, poemul reflectă mentalitatea
cavalerească. Roland alege sacrificiul pentru că trăieşte după un cod al onoarei specific
cavalerului medieval. Olivier este vocea raŃiunii, care oferă o soluŃie pragmatică. Însă, în
secolul al XI-lea, aceasta nu era agreată sau valorizată de societate.
În secolul al XIV-lea însă, această lume a cavalerului onorabil nu mai exista.
Războiul devenise o profesie, iar arta combatului le revenise unor profesionişti. Din acest
punct de vedere, războiul de 100 de ani a reprezentat triumful unui soldat mercenar
asupra cavalerului, care datora serviciul militar în schimbul pământului deŃinut.
Schimbarea era sesizată în epocă. De exemplu, Jean Froissart s-a referit la asediul
de la Limoges, condamnând brutalitatea gratuită, în timp ce Philippe de Mezières, în
1395 afirma că războiul nu mai este o artă a luptei onorabile ci o activitate lucrativă,
pentru categorii sociale cărora le asigura existenŃa;chiar şi prin furt şi jaf.
Războiul, pe de altă parte devenise o sursă de profit, deoarece riscul necesita o
compensaŃie. Câştigurile regulate erau asigurate de soldă, dar mai sunt şi alte numeroase
ocazii de îmbogăŃire – prada, jaful, răscumpărarea pentru a se evita jaful şi pentru
prizonieri.- acestea fiind deseori cele mai lucrative.
În ciuda acestor schimbări, pentru nobilime, armata rămânea o carieră atrăgătoare,
în special pentru fiii mai mici şi pentru bastarzi.
Din punct de vedere economic, războiul devenise în această perioadă o activitate
costisitoare. Armatele trebuiau, pe de o parte întreŃinute – şi costurile erau crescute de
solde şi de proviziile aferente campaniilor militare – pe de altă parte distrugeau baza
economică a contribuabililor prin atacurile îndreptate împotriva civililor, făcând astfel
impozitarea şi mai covârşitoare. Cum plăŃile soldelor nu erau făcute cu regularitate,
armatele recurgeau la jaf pentru a supravieŃui. Această practică este instituŃionalizată de
englezi care, pe parcursul războiului foloseau cavalcata ca tactică de distrugere. Pentru că
majoritatea luptelor au avut loc în FranŃa, englezii au ajuns să lupte cu populaŃia civilă, cu
rezultate devastatoare pentru aceasta: distrugerea unor oraşe, a unor proprietăŃi şi a
recoltelor.

9
 În concluzie, războiul de 100 de ani subliniază o criză a sistemului feudal. În
termenii de funcŃionare ai societăŃii feudale, la nivelul sistemului politic şi social,
problemele dinastice aduse la lumină de acest conflict nu aveau o rezolvare. Până la
sfârşitul războiului, regatul începea să se confunde tot mai mult cu domeniul, prioritatea
monarhului devenise controlul asupra teritoriului, iar noŃiunea abstractă a ‘coroanei’
exprima conceptul remanent al statului. Această evoluŃie reliefa incompatibilitatea a două
suveranităŃi pe pământul francez. Vor rezulta în consecinŃă două monarhii independente,
distincte, Anglia şi FranŃa, care îşi vor consolida stăpânirea în teritoriu, vor creea sisteme
eficiente de guvernare şi se vor concura pe scena politică internaŃională. Pe de altă parte,
vasalitatea nu mai putea fi folosită în relaŃiile inter-dinastice şi în funcŃionarea societăŃii.
Acest lucru este evident în cazul Flandrei sau al Bretaniei ale căror loialităŃi feudale faŃă
de FranŃa sunt în puternică contradicŃie cu interesele lor economice (comerciale) orientate
înspre regatul englez. Ele nu găseau în obiceiurile feudale formulele neutralităŃii de care
aveau nevoie pentru a-şi asigura viitorul. Războiul a pus în evidenŃă incapacitatea de
adaptare a structurilor şi mentalităŃilor tradiŃionale, care nu mai puteau oferi soluŃii
conforme cu evoluŃia precoce a statului monarhic şi a conştiinŃei naŃionale.
Prin urmare, în această perioadă un prim sistem de organizare al puterii politice
este regatul, unde monarhul tinde înspre controlul teritoriului. Dacă, în cazul Angliei şi al
FranŃei, războiul de 100 de ani a avut un rol esenŃial în acest sens, în alte teritorii ale
Europei situaŃia este mai complicată.
Să reflectăm de exemplu la situaŃia din Peninsula Iberică. La începutul perioadei,
regiunea consta dintr-o serie de mici regate, ducate, comitate, a căror unificare nu părea
inevitabilă, deoarece instituŃiile lor erau foarte diverse. Exista totuşi, pe lângă loialiatea
faŃă de diferitele regate, o ideologie care favoriza unificarea şi eventuala centralizare, un
sentiment al identităŃii spaniole: Hispania era o denumire care fusese folosită pe tot
parcursul evului mediu pentru a desemna Peninsula Iberică şi această himeră putea fi
invocată pentru a stimula unificarea.

Dar ce ce era unificarea Spaniei dificilă? O problemă a fost cea a recuceririi

peninsulei de la musulmani, care o ocupaseră aproape în întregime până în secolul al XI-
lea. După 1248, musulmanii mai deŃineau doar Granada, în partea sudică a pensinsulei,
dar asta nu însemna că problema unificării era rezolvată. Portugalia se despărŃise de

10
Castilia în secolul al XII-lea. Blocată la est de Castilia, Portugalia se orientează înspre
Atlantic şi se angajează în expansiunea geografică deja în secolul al XIV-lea şi, mai ales
în secolul al XV-lea. Regatul Navarrei care includea łara Bascilor în vestul Pirineilor
avea o dinastie franceză.

Regatele cele mai importante erau Aragonul şi Castilia. Aragonul în sine era un
regat sărac în interiorul peninsului, fără acces la coastă. Dar regatul includea şi Catalonia.
Dinastia era catalană şi catalanii erau cei care dominau atât guvernarea cât şi economia.
Regii Aragonului aspirau la unele teritorii din sudul Italiei ca rezultat al căsătoriei fiicei
lui Pedro al Aragonului cu Manfred, fiul nelegitim al împăratului Frederick II (1212-
1250). Cel mai mare oraş al regatului era Barcelona în Catalonia, cel mai important port
al Mediteranei de vest până la intrarea lui în declin după 1430 când s-a prăbuşit industria
textilă a oraşului. Regatul Aragonului includea şi Valencia care era musulmană până la
cucerirea ei de către Aragonezi în 1238. Valencia preia o parte din activităŃile comerciale
ale Barcelonei, după 1450.

Castilia era de fapt regiunea centrală a Spaniei, o zonă muntoasă cu sol subŃire şi
o coastă îngustă atât la Atlantic cât şi la Mediterană. Fiind puternic implicată în luptele cu
Musulmanii, Castilia a ajuns să aibă o nobilime puternică şi o reŃea de oraşe fortificate
care s-a dezvoltat de-a lungul frontierelor pe măsură ce acestea se mutau înspre sud. Am
putea chiar să afirmăm că, în urma Reconquistei Spania avea o nobilime supranumerară,
mai ales raportată la o populaŃie creştină activă economic.

Castilienii au expulzat brutal populaŃia musulmană rurală din Andalusia după ce

au cucerit regiunea în secolul al XIII-lea. Pământul astfel obŃinut a fost dat soldaŃilor, dar
aceştia l-au vândut fie nobililor, fie ordinelor militare, Calatrava şi Alcantara. Din această
cauză Andalusia, care fusese prosperă datorită unei agriculturi diversificate a devenit un
teritoriu cu ferme mari unde se cultivau grâne sau se creşteau animale. Andalusia avea şi
o populaŃie evreiască numeroasă, mai bogată şi mai urbanizată decât musulmanii. Castilia
traversează şi ea o epocă de război civil, în timpul fiilor lui Alfonso XI (1311-1350),
Pedro cel Crud (1350-1369) şi fratele său nelegitim Henric de Trastamara. Războiul s-a
terminat doar în 1388.

11
 Aragonul şi Castilia au fost cele două regate care, prin unirea lor dinastică au
demarat unificarea regatului spaniol sub o dinastie catalană.

Economic, teritoriul Spaniei avea o situaŃie interesantă. O foarte mare parte a

economiei este axată pe creşterea oilor. La Mesta, care era o asociaŃie a crescătorilor de
oi era foarte puternică şi deŃinea un monopol economic, conturându-se chiar ca element
de presiune politică.

PopulaŃia care asigura prosperitatea Spaniei era fie berberă şi musulmană sau
evreiască. În momentul în care unificarea Spaniei urma să fie aprofundată dincolo de
nivelul prim al integrării teritoriale, existau o serie de caracteristici ale acestui spaŃiu care
făceau procesul mai dificil. Integrarea acestor populatŃi s-a făcut fie prin convertire fie
prin eliminarea lor din spaŃiul regatului. De exemplu, creştinii Cataluniei au expropriat un
număr mare de Ńărani musulmani. Dar expulzarea musulmanilor şi a evreilor din Spania
nu este avantajoasă economic. De pildă, aşa cum am văzut, expulzarea populaŃiei
musulmane din Andalusia a modificat mult structura economică a regiunii. PopulaŃia
beneficia de un tratament diferenŃiat în diferitele regiuni ale monarhiei. Berberii,
convertiŃi (moriscos) sau nu, erau toleraŃi pentru că erau utili din punct de vedere
economic.

La fel de interesantă era şi problema evreilor. Până în secolul al XV-lea, evreii din
Spania aveau cea mai bună situaŃie din toată Europa de vest, din punct de vedere
numeric, economic şi din perspectiva integrării într-o societate majoritar creştină. Multe
dinastii spaniole s-au bazat pe finanŃele evreilor împrumutând bani în situaŃii de criză.
Evreii nu aveau însă un rol politic decât dacă se converteau la creştinism. O astfel de
situaŃie era de multe ori tentantă şi numărul de conversos, adică de creştini noi creşte
destul de mult.

În ciuda dorinŃei lor de integrare, manifestată prin decizia de a se converti, aceşti

conversos erau priviŃi cu suspiciune şi chiar cu ostilitate. Din 1449, ei au avut un statut
distinct de cel al altor creştini.

Prin urmare, una dintre problemele politice cele mai serioase din Spania era cea a
relaŃiilor etno-religioase. Această situaŃie poate explica de ce unificarea Spaniei s-a făcut
folosind catolicismul ca ideologie unificatoare, menită să dea coerenŃă şi să asigure

12
uniformitatea dincolo de nivelul instituŃional, într-un regat al diferenŃelor, al pluralităŃilor.
Desigur, aceasta este cauza pentru care în regatul spaniol există cea mai strânsă
colaborare cu biserica catolică. ImportanŃa acestei ideologii poate explica şi suspiciunea
cu care sunt priviŃi convertiŃii.

O altă coroană importantă a Europei medievale este purtată de împărat, adică de

conducătorul ales al Sfântului Imperiu Roman. În perioada medievală târzie, imperiul
este mai fragmentat ca niciodată. Statutul lui Frederick al II-lea acordat principilor
(1231), prin care le recunoştea drepturi regale îi transforma pe toŃi în suverani
independenŃi pe domeniile lor.

O consecinŃă a acestui act a fost, în special în partea vestică a imperiului,

fragmentarea principatelor mai mari. Prin comparaŃie, Germania centrală şi de est avea
totuşi un număr de state destul de mari şi de coerente, cum ar fi ducatul Bavariei - condus
de familia Wittelsbach - sau Austria - condusă de familia Habsburg -, statele ordinului
teuton în Prusia şi marca Brandenburg.

Familia Habsburg, duci de Austria şi-au consolidat autoritatea în sud şi est şi au

deŃinut titlul imperial pe o bună parte a secolului al XIV-lea. Rudolf de Habsburg (1273-
1291) a fost primul împărat ales după căderea familiei Hohenstaufen în 1254. Teritoriile
ereditare ale familiei Habsburg au fost iniŃial în ceea ce este astăzi ElveŃia. Rudolf a
extins domeniile familiei, în 1282, în Austria, care a devenit baza puterii dinastiei. Între
1346 şi 1437, rivalii cei mai semnificativi ai Habsburgilor au fost familia de Luxemburg.
Din 1438, împăraŃii au fost toŃi Habsburgi.

Regele Germaniei era considerat Împăratul Romano-German şi era încoronat la

Roma de către papă. El stăpânea nominal łările de Jos, Germania, părŃi din Europa est
centrală (Bohemia) şi Italia până la Roma. În realitate, influenŃa lui era foarte limitată în
Italia după 1273, când ultimul nepot legitim al lui Frederick II a fost executat. În
Germania, influenŃa Împăratului se făcea simŃită în special în domeniile familiei, unde
beneficiau de drepturile principelui. Împăratul avea dreptul să acorde feude imperiale şi
să ofere un titlu regal unui principe.

Titlul imperial nu era ereditar, ci rezulta din alegerea făcută de cei şapte principi
electori desemnaŃi în Bula de Aur a lui Carol al IV-lea, din 1356. Principii electori erau

13
arhiepiscopii de Mainz, Trier şi Köln, şi 4 principi seculari, cum ar fi contele palatin al
Rinului, ducele Saxoniei, Margraful de Brandenburg şi regele Boemiei. Acest grup de
fapt excludea de la putere pe cei mai puternici principi ai Germaniei, ducele Austriei şi al
Bavariei. S-a stabilit primogenitura drept criteriu al succesiunii în familiile principilor
imperiali şi s-au acordat drepturi regale, controlul asupra monezii, minelor şi evreilor. În
acest mod, Bula de Aur (1356) făcea posibilă o guvernare locală mai puternică în
Germania, un lanŃ al autorităŃii pornind din centrul imperial. Existau încă foarte mulŃi
cavaleri care exercitau drepturi suverane depline, indiferent cât de mic era teritoriul pe
care îl controlau.

În consecinŃă, termenul de Germania nu se poate folosi decât generic, pentru că

Imperiul nu era în mod real o monarhie funcŃională în timp ce împăratul era departe de a
exercita un control real asupra teritoriului unde avea autoritate nominală.

14
 În Europa medievală există însă şi alte forme de organizare politică. Un exemplu
interesant îl constituie ElveŃia, pentru că aici nu s-a propus şi nu s-a instaurat o formă
centralizată de guvernare. Cantoanele de munte ale ElveŃiei au fost sediul puterii
Habsburgilor. După ce au devenit duci de Austria, Habsburgii au pierdut interesul în a
controla ElveŃia, deşi aceasta avea importanŃă strategică, pentru că deŃinea teritoriile
montane care erau considerate cheia Italiei. Trei cantoane elveŃiene formează o alianŃă (în
1291) punând astfel bazele confederaŃiei. Trei oraşe mari, Lucerne, Zürich, Bern s-au
alăturat acesteia în 1353 şi apoi două zone rurale; alianŃa conturată a devenit
independentă în 1386 (de facto) iar în 1490 (de iure) printr-o concesie a împăratului
Maximilian. Alte cinci cantoane s-au adaugat până în 1523 acestei alianŃe.

ConfederaŃia helvetică avea o situaŃie unică printre structurile politice medievale,

pentru că reuşea să funcŃioneze ca un stat federal. Acest stat nu avea o autoritate centrală,
nici măcar în teorie. ConfederaŃia era mult prea incoerentă pentru a fi considerată
periculoasă de celelalte puteri. Fiecare comunitate avea propria ei guvernare, iar
confederaŃia coordona doar politica externă şi pe cea militară. Cantoanele luptau între ele,
în special atunci când interesele urbane şi rurale se ciocneau. ElveŃienii au ajuns cei mai
de temut şi cei mai bine plătiŃi soldaŃi din Europa secolului al XV-lea.
O alta formă de organizare politică este liga urbană. Baza acesteia o constituie
oraşul liber, care găsise deja formule proprii de organizare şi avea strategii economice şi
politice proprii. Oraşele nordice au creat cea mai celebră ligă urbană germană, Hansa,
care era însă atipică deoarece ea se ocupa în principiu doar de politica economică. Avea o
dietă centrală care vota rezoluŃii, în special în legătură cu politica comercială şi, uneori
chiar decizii militare. Hansa era o asociaŃie permanentă. Alte ligi urbane erau mai
degrabă creaŃii politice, care includeau cavaleri şi principi. Uneori liga intervenea pentru
a impiedica dezordinea în oraşele membre, dar în general aceasta era o alianŃă ad hoc
pentru un scop particular imediat. De exemplu, Liga Saxonă a fost stabilită în 1382 şi era
reînnoită periodic. Membrii plăteau contribuŃii alianŃei celor trei oraşe majore,
Regensburg, Brunswich şi Göttingen. În principiu, împăraŃilor nu le plăceau ligile urbane
dar încercau să le folosească pentru stabilirea păcii.

15
 Un alt spaŃiu unde formele de organizare politică sunt diferite este Italia, unde
oraşele polarizau activitatea economică şi deveniseră centre de autoritate. În mod
interesant, Italia îşi construise sistemul de autorităŃi în raport cu împăratul romano-
german. ÎmpăraŃii aveau însă o putere limitată în Italia începând din secolul al XIII-lea,
cu toate că în oraşele italiene existau facŃiuni pro-imperiale, Ghibelini (Weiblingen) şi
anti-imperiale, Guelfi (Welf).
Nordul Italiei era însă o lume a oraşului stat. Lombardia şi Toscana se
dezvoltaseră în principate teritoriale bazate pe oraşele cele mai semnificative, mai ales
Lombardia sub ducii Visconti. Fiecare oraş-principat îşi consolida puterea asupra zonei
agrare înconjurătoare, ‘contado’ şi asupra oraşelor mai mici. De exemplu, VeneŃia îşi
extinde autoritatea asupra oraşelor Padova, Vicenza şi Verona în 1405. FlorenŃa controla
Toscana şi anexase Pisa, Siena şi Pistoia. Dar aceste oraşe se aflau sub presiune din
partea marilor puteri. De exemplu, francezii controlau Genova. În zona centrală a Italiei
existau numeroase oraşe mici, cum ar fi Urbino şi Ferrara, dar în aceste teritorii statul
dominant era statul papal. În sud, regatul Neapole includea Sicilia, condusă de Angevini
care menŃineau legătura atât cu FranŃa cât şi cu Ungaria. La Neapole, lupta pentru putere
se desfăşura între francezi şi Aragonezi, care aveau şi ei pretenŃii asupra acestui regat.
Ca sistem de guvernare, în aceste oraşe, autoritatea aparŃinea unor familii
puternice economic care ocupau funcŃiile publice importante şi deŃineau locurile în
consiliul urban. Dezordinea cronică a oraşelor italiene a făcut loc despotismelor pe
parcursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. De obicei, o dinastie care avea originea în
oraş ajungea să deŃină autoritatea politică. Procesul a început în oraşele mai mici care
aveau încă legături puternice cu nobilimea rurală. Acesta a deŃinut de aceea, poziŃia
domanantă în oraş; de exemplu, familia della Scala la Verona sau familia Este la Ferrara.
Aceşti conducători au început prin a fi funcŃionari ai oraşului, apoi au subminat
instituŃiile republicane - pe care se presupunea să le servească - în interes propriu. Deşi au
evoluat înspre formule autoritare, ei au menŃinut în mod formal aceste instituŃii
republicane.
Milano este primul dintre marile oraşe care a evoluat în această direcŃie. În acest
context este remarcabilă personalitatea lui Giangalleazzo Visconti. Familia din care
acesta provenea a deŃinut funcŃia de arhiepiscop al oraşului Milano în secolul al XIII-lea.

16
Ei au fost recunoscuŃi ca vicari ai oraşului în secolul următor. Exemplul milanez
ilustrează un principiu al politicii momentului. Cu toate că Imperiul avea o putere reală
limitată în Italia, împăratul avea încă un prestigiu imens şi putea oferi titluri capabile să
legitimeze o uzurpare după ce ea avusese loc. Astfel, împăraŃii puteau numi vicari
imperiali. Acesta este mecanismul prin care se legitimează şi familia Visconti: se
recunoaşte de către împărat o situaŃie de facto.
FlorenŃa era şi ea condusă de o oligarhie a oraşului, de un grup restrâns, influent
economic şi aflat în vârful piramidei sociale. FlorenŃa avea un sistem guvernamental
foarte complicat, în care persoane suficient de afluente, cu o afiliere politică corectă şi
aparŃinând anumitor familii erau eligibile pentru a fi alese în consiliile orăşeneşti. În
practică, familiile mai importante îşi foloseau averea personală şi, dacă puteau, resursele
statului florentin pentru a forma vaste clientele. În 1433, Cosimo de Medici reuşeşte să
obŃină controlul asupra consiliului oraşului. El nu deŃinea funcŃii importante, dar a operat
în spatele scenei, a controlat alegerile folosind resursele familiei şi şi-a extins influenŃa
politică. Cel mai important reprezentant al familiei Medici este Lorenzo (1469-1492).
VeneŃia rămâne excepŃia, pentru că acest oraş şi-a păstrat instituŃiile republicane.
Dogele era mai mult un simbol, deşi unul prestigios, care îşi patrona avantajos familia şi
prezida toate ceremoniile oraşului. Controlul real era exercitat de o oligarhie a familiilor
din marele consiliu. Aceste familii erau trecute într-un registru care s-a închis în 1297.
Este o primă tentativă din partea autorităŃii urbane de a bloca o mobilitate socială
ascendentă. Faptul că, după 1381 au mai fost adăugate încă 30 de familii punctează
eficienŃa parŃială a acestor măsuri, indicând în acelaşi timp (datorită numărului mic de
familii adăugate pe listă) o mobilitate socială destul de redusă. Prin comparaŃie cu alte
oraşe, oligarhia veneŃiană nu era atât de restrictivă, pentru că, în termeni procentuali,
titlul nobiliar se extindea la un număr destul de mare de familii.
Realitatea economică a acestui grup era destul de nuanŃată. Nu toŃi nobilii aveau
resursele financiare pe care le reclama statutul lor şi antichitatea originilor lor, aşa că
mulŃi dintre ei aveau nevoie de veniturile provenite dintr-o funcŃie pentru a supravieŃui.
Aparitia în scena politică a despoŃilor este explicabilă prin mai multe
considerente, consolidarea facŃiunile interne, ameninŃarea externă şi incapacitatea
guvernării locale de a rezista armatelor străine. Şi în Italia se trece de la sistemul de

17
recrutare feudal la miliŃii ale cetăŃenilor şi apoi la armate de mercenari. MiliŃiile însă nu
făceau faŃă armatelor de profesionişti pe care monarhiile europene puteau deja să le
susŃină. Vor apare astfel şi condotierii italieni, căpitani militari care aveau contracte cu
guvernele. Un exemplu relevant este Francesco Sforza, care ajunge duce la Milano
căsătorindu-se în familia Visconti. În această epocă a condotierilor, mai ales în secolul al
XIV-lea şi al XV-lea, cele cinci mari puteri din Italia s-au consolidat în detrimentul
statelor mai mici. Prin Pacea de la Lodi (1454) se crează un sistem statal italian şi se
formează o alianŃă a statelor nordice împotriva sudului. În această situaŃie, un clivaj
politic consolidează un clivaj geografic şi cultural subiacent.
Această diviziune politică a Italiei care puncta diferenŃele dintre un nord prosper
şi intens urbanizat şi un sud rural şi mai sărac ne face să reflectăm la semnificaŃia relaŃiei
dintre spaŃiu şi civilizaŃie. Mai exact, putem să ne întrebăm dacă o anumită configuraŃie
geografică este responsabilă pentru dezvoltarea unui anumit tip de civilizaŃie. Mai mult,
este important să ne punem întrebarea dacă geografia are un rol în modul în care se
conturează Europa medievală din punct de vedere politic.
În cartea lui Roberto Lopez, ‘Naissance de l’Europe’ (Armand Colin, 1962), se
discută despre o Europă care, pe parcursul evului mediu se mutase înspre nord, părăsind
bazinul mediteranean, aşa numitul Mare Nostrum, leagănul civilizaŃiei antichităŃii clasice.
Europa medievală, spre deosebire de lumea clasică era o lume a nordului, care îşi
conturase centrele de putere în aceste teritorii şi îşi găsise noile căi de comunicaŃie
(Marea Nordului şi Marea Baltica) fără să le elimine în totalitate pe cele tradiŃionale,
centrate pe Mediterană.
Fernand Braudel, în lucrarea sa ‘Mediterana şi lumea mediteraneană în timpul lui
Filip al II-lea’ discută şi el influenŃa geografiei asupra structurilor de civilizaŃie. Câteva
idei din lucrarea, considerată clasică a lui Braudel sunt de reŃinut şi chiar relevante pentru
discuŃia noastră şi pentru un răspuns cât de ezitant la întrebările de la care am pornit.
Poate că este important să menŃionăm că Braudel a scris această carte după ce a petrecut
un sejur în Algeria, ceea ce i-a permis, în propriile sale cuvinte ‘să vadă Mediterana de pe
celălalt mal’. Din perspectiva lui Braudel, nu exista o suprapunere perfectă între realitatea
politică şi cea de civilizaŃie susŃinută de geografie. Uneori, un clivaj natural îşi găseşte
expresia în unul politic, alteori nu. Sunt folosite în acest sens câteva exemple relevante.

18
 De exemplu, Braudel discuta Spania mediteraneană din perspectiva legăturii
fireşti cu Africa, prea puŃin afectată de existenŃa Strâmtorii Gibraltar, care este foarte greu
de traversat de la est la vest, dar foarte uşor de parcurs de la sud la nord. Când atât
Hispania cât şi Africa de Nord erau o parte a Imperiului Roman de Apus această unitate
de civilizaŃie se reflecta în realitatea politică a spaŃiului. Cucerirea Spaniei de către
vizigoŃi şi cucerirea Africii de către arabi provoacă o ruptură. Din această perspectivă,
cucerirea arabă în Peninsula Iberică este o mişcare naturală care restructurează o unitate
firească a spaŃiului. Prin urmare, legătura care existase în lumea antichităŃii clasice a fost
distrusă în perioada medievală timpurie şi apoi recuperată firesc de cucerirea arabă a
Spaniei. Reconquista nu este altceva decât o nouă ruptură, care separă în mod nefiresc
Spania de civilizaŃia nord-africană.
Italia, pe de altă parte are atât o diviziune naturală N-S, care este în general
dublată de politic. Se poate, în acest sens invoca exemplul extrem de interesant al
regatului sicilian. Această diviziune este apoi continuată de diferenŃele de structură
politică pe care le-am invocat deja, între nordul dominat de oraşe stat şi dinamic
economic şi sudul regatului de Neapole, mult mai lent în procesul de modernizare. Dar
Italia are şi o diviziune naturală E-V care, în opinia lui Braudel îşi găseşte expresia în
orientarea diferită pe care o au cele două oraşe nordice care dominau spaŃiul din
perspectivă economică: Genova, care, într-o continuitate firească cu Ńărmul ligur se
orientează înspre FranŃa şi VeneŃia, care - cu deschiderea ei adriatică - va fi mereu o
poarta înspre orient, va menŃine legătura cu BizanŃul (va perpetua chiar influenŃa
culturală a acestuia) şi va încerca să monopolizeze comerŃul oriental.
În secolul al XVI-lea, când Mediterana devine obiectul disputei dintre Habsburgi
şi Otomani - prin avansul otoman, care le permisese acestora să controleze iniŃial doar
Mediterana de Est, dar apoi progresase înspre controlul asupra Balcanilor (cucerirea
Rodosului şi apoi a Belgradului) - ea este împărŃită, în opinia lui Braudel în zone politice
de semn opus care dublează sfere de civilizaŃie subiacente. Prin avansul turcilor înspre
Europa centrală, victoria de la Mohács şi asediul Vienei, conflictul între Habsburgi şi
Otomani câştiga o nouă dimensiune geografică. Conflictul în Mediterană, în care este
implicat Filip II al Spaniei este dublat de cel din Europa centrală, în care este implicat

19
Ferdinand de Habsburg. Astfel, moştenirea politică al lui Carol V este investită cu o
dimensiune nouă.

Recomandări bibliografice:
Michel Mollat, Genèse medièvale de la France moderne (XIV-XVIeme siècles)

Johann Huizinga, Amurgul evului mediu,

Ganshof

Jacques le Goff, Pentru un alt ev mediu,

Marc Bloch, Societatea Feudala,

Colin Morris, The Papal Monarchy,

Jacques le Goff, CivilizaŃia occidentului medieval,

Fernand Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip II

Jean Delumeau, Frica în occident

Jean Delumeau, Păcatul şi

Philipe Ariès, Omul în faŃa morŃii

Alexander Murray, Reason in the Middle Ages

Jean Delumeau, Naissance et Afirmation de la Reforme

Jacques le Goff, Naşterea Purgatoriului

Jacques le Goff, Timpul în purgatoriu

Jacques le Goff, SpaŃiul în purgatoriu

Jacques le Goff, Banii şi ViaŃa

Jacques le Goff, Negustori şi bancheri,

20