decubit dorsal: flexia-extensia din coxo-femurală şi genunchi; abducţiaadducţia din şold cu
genunchiul flectat, apoi cu genunchiul extins; flexia-extensia genunchiului, concomitent cu ridicarea călcâiului de pe pat; flexia genunchiului şi punerea călcâiului pe o anumită zonă de pe membrul inferior opus (pe gambă, pe rotulă); apoi se schimbă zonele, călcâiul punându-se când pe o una când pe alta; flexia genunchiului - călcâiul plasat pentru început pe rotula opusă, alunecă apoi de-a lungul gambei până la gleznă (opusă) şi înapoi; flexia-extensia concomitentă a membrelor inferioare (gleznele şi genunchii lipiţi); flexia-extensia unui membru inferior, în timp ce membrul opus execută abducţia-adducţia. Când acest exerciţii începe să se execute cu uşurinţă, se vor continua aceleaşi mişcări, dar cu ochii închişi. din poziţia şezând se încearcă să se pună călcâiul în mâna kinetoterapeutului, folosind un stelaj, pe care sunt aranjate la diverse niveluri locuri de sprijin pentru călcâi. Stelajul este translat într-o parte sau alta pentru a se schimba orientarea locurilor pentru călcâi; se menţine pentru câteva minute poziţia şezând cu spatele drept; din şezând, cu piciorul pe sol, se desenează conturul piciorului, se ridică genunchiul, apoi se pune din nou piciorul pe sol în cadrul conturului. subiectul se ridică de pe scaun, apoi se reaşează pe scaun; genunchii lipiţi unul de altul; în ortostatism, se aşează picioarele unul înaintea celuilalt pe aceeaşi linie; apoi se merge în acest mod pe o linie în zig-zag ; mers între două linii paralele. mers cu plasarea fiecărui picior pe nişte semne trasate pe podea, care să oblige la o uşoară adducţie a membrelor inferioare. Exerciţiile Frenkel sunt considerate ca fiind cele mai eficiente pentru promovarea căilor de facilitare proprioceptivă şi de evitare a schemelor de substituţie.