Postul Mare

2009
…să mergem şi noi să
înviem cu El!
 “Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune
înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei,
altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în
ceruri.

Deci când dai pomană,

nu trâmbiţa înaintea ta,
cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe,
ca să fie slăviţi de oameni;
vă spun adevărul: aceştia şi‑au primit răsplata.

Tu însă când dai pomană,

să nu ştie stânga ce face dreapta,
pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns,
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Mt.
6,1-4)
Click
 Pomana nu e cea pe care o
facem noi, nu e ceea ce
înţelegem noi, nu!
Pomana este iubirea
care se revarsă.
De fapt, asta şi înseamnă.
E ca un vas plin al cărui
conţinut se revarsă.
Pomana este participarea
milostivă la condiţia aproapelui.
Doar astfel poţi intra în sfera
lui Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu înseamnă “a fi”
pentru aproapele.
 Important nu e cât facem,
ci mai degrabă iubirea pe care o
punem în ceea ce facem.
Iisus nu a spus:
“Iubiţi lumea întreagă”,
ci a spus: “Iubiţi-vă unul pe altul”.
Iubim doar câte unul pe rând.
Dacă cineva se uită la cantitate
se pierde.
Şi în timp ce vorbeşte despre foame,
cineva lângă el moare.
Foamea nu e numai după pâine.
Există foame de iubire.
De a fi iubiţi.
De a iubi.
Teribilă foame e foamea de iubire!
Singurătatea:
O altă foame teribilă!

Şi atunci, Doamne, te rog:

dacă mă simt
tare,

aminteşte-mi să
îngenunchez;
dacă mă simt
drept,

aminteşte-mi
câte drepturi am
nesocotit;
dacă vorbesc
prea mult,

aminteşte-mi că
vorba mea trebuie să
fie numai da, da şi
nu, nu;
dacă simt că
am ajuns,

aminteşte-mi că
trebuie să plec;
dacă simt că
totul este
bine,

aminteşte-mi că
mă aştepţi ca să
mă ierţi;
 dacă încep să
critic,

aminteşte-mi de
răbdarea pe care o
ai cu mine;
dacă mă simt
singur,

aminteşte-mi de câte
ori uit de tine;
dacă sunt
invidios,

aminteşte-mi de
talanţii primiţi;
 dacă sunt
deziluzionat,

aminteşte-mi că
doar tu eşti
mângâierea;
dacă-ţi cer
prea mult,

aminteşte-mi că doar
tu ştii ce e mai bine
pentru mine;
dacă îmi fac
iluzii,

aminteşte-mi de
promisiunile tale;
 dacă te cred
absent,

aminteşte-mi că
mergi mereu alături
de mine;
dacă mă simt
păcătos,

aminteşte-mi că faci
mare sărbătoare pentru
fiecare convertit;
 dacă mă tem de
judecata celorlalţi,

aminteşte-mi că mă
vrei liber;
 dacă mă simt
un falit,

fă-mă să mă gândesc
cum te simţeai tu pe
Cruce;
dacă mă simt
important,

aminteşte-mi de
predilecţia ta faţă de cei
mici şi umili;
 dacă mă
simt
obosit,

aminteşte-mi de durerea celui care

nu mai poate aştepta;
 dacă mi se
clatină
credinţa,

aminteşte-mi să mă rog;
dacă lumea îmi
cere să mă
închin la idoli,

aminteşte-mi
că numai tu
eşti Domnul
meu;
dacă vreau să-
mi salvez viaţa,

aminteşte-mi de
sacrificiul tău pe cruce
pentru mine.
eugenio@marrone.vr.it - www.buongiornonelsignore.it

Fondul muzical:
muzica şi autorul necunoscut mie.

Primit de la Pr. Mircea