Diferenţierea în timp este rezultatul caracterului sezonier al activităţii; astfel, înperioadele de

sezon şi, mai ales, de vârf de sezon preţurile cresc în medie cu circa 30-40%faţă de perioadele
de extrasezon. Această situaţie se explică prin raportul cerere-ofertă, prinimposibilitatea
adaptării ofertei la variaţiile cererii. Diferenţele de preţ se realizează pe seamaserviciilor
hoteliere şi de transport, ca şi prin oscilaţiile cotei de comision perceput deagenţiile de turism,
touroperatori; ele însă nu trebuie să afecteze calitatea prestaţiilor.Diferenţierea în timp
preţului reprezintă, totodată, un instrument de politică turistică, respectivde atenuare a
sezonalităţii.Variaţiile în spaţiu ale preţurilor produselor turistice apar ca urmare a
localizăriidiferite a echipamentelor şi staţiunilor în raport cu principalele elemente de atracţie
(plaja,pârtia de schi, izvorul mineral etc.) sau chiar cu bazinul de cerere. Pentru exemplificare
, în unităţile hoteliere situate în imediata apropiere a plajelor sau a pârtiilor, tarifele pot fi cu
pânăla 40% mai mari faţă de cele plasate la distanţe mai mari şi care presupun din partea
turiştilorun efort fizic şi financiar de deplasare.Diferenţierile de preţ se manifestă şi în funcţie
de producător, caracteristicile acestuiapunându-şi amprenta asupra condiţiilor şi experienţei
de producţie, asupra calităţii produselor.Astfel, putem vorbi de diferenţierea preţurilor pe
categorii de confort, în funcţie de forma deproprietate, după mărimea agenţilor economici
etc.Diferenţierea preţurilor produselor turistice se mai face şi după
caracteristicileconsumatorilor şi anume pentru aceeaşi perioadă şi produs, din motive
economice sau sociale,preţurile variază în funcţie de vârsta consumatorului, profesia sa,
motivaţia de consum turistic.b) In condiţii de liberă concurenţă, preţurile pot fi influenţate de
mecanismul cerere-ofertă, tot aşa cum în ipoteza monopolizării pieţei, ele sunt fixate şi
impuse de cătreproducător. Insă aceste situaţii sunt unele ipotetice deoarece piaţa turistică
este o piaţă“opacă”, dificil de apreciat spontan, pe planul raporturilor cantitative, atât de către
consumatorcât şi de către producător. Apoi, jocul liberei concurenţe este adesea falsificat de
înţelegeriîntre producători, ceea ce transformă libera concurenţă într-o concurenţă dirijată. Un
exempluîn acest sens îl reprezintă lanţurile hoteliere internaţionale care prin mijloacele
financiare decare dispun desfăşoară o campanie promoţională masivă ce le creează poziţia de
monopol înramura respectivă. Totodată, reglementările statului ce privesc sfera preţurilor
turisticemicşorează şi mai mult dependenţa lor de factorii pieţei.Deşi nu se poate spune că pe
piaţa turistică a dispărut orice concurenţă, majoritateapreţurilor se formează independent de
acţiunea legii cererii şi ofertei.3c) Preţurile produselor turistice manifestă un puternic caracter
inflaţionist. Cu toate căinflaţia este un fenomen comun tuturor preţurilor, în cazul produselor
turistice apar aspectesuplimentare. Pe de o parte este vorba de existenţa unei rate superioare a
inflaţiei, în raport cupreţurile celorlalte bunuri şi servicii, şi pe de altă parte de faptul că
preţurile produselorturistice pot provoca şi întreţine tensiuni inflaţioniste în economie.Aceste
manifestări inflaţioniste deosebite se explică prin mecanismul de formare alpreţurilor în
turism (inflaţie prin costuri), prin specificul cererii şi al ofertei,
prininterdependenţele turismului în economie şi prin relaţia strânsă între turismul intern şi
celinternaţional (inflaţie importată).Inflaţia prin costuri se datorează creşterii preţului
energiei, variaţiei nivelului salariilor,determinată de munca sezonieră şi raritatea forţei de
muncă superior calificată, în sezon, de3Nicoleta Asaloş - Rentabilitatea firmei de turism,
Teză de doctorat, ASE Bucureşti, 2005, pag. 100